86 matches
-
pastelor multicolore ale unui tablou artistic. Povestiți-vă pe dumneavoastră în sânul familiei, pe când copilăria și arta își croiau drum împreună printre cele dintâi încrucișări ale vieții! În primii ani de viață am locuit la Cernavoda, apoi în satul Viile (Beilic) la mamaia Vasilica și la Piatra Frecăței, unde s-a născut frățiorul meu Gigi - așa cum îi spuneam în familie, George - așa cum îi spuneau prietenii. Mentionez că tatăl meu a fost transferat cu serviciul în București când eu aveam patru ani
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403092381.html [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
pe 27 iunie 2005, a trecut în veșnicie. Dumnezeu să-l odihnească! Sufletul meu nu se va împăca niciodată cu pierderea lui și va lăcrima toată viața. Însă casa copilăriei mele fericite a fost casa bunicii din satul Viile sau Beilic, așa cum era denumit satul înainte de 1945 și care se traduce prin sintagma - „drumul birului”, pentru că pe acolo trecea drumul pe care erau duse birurile la turci. În acel sătuc precum un colț de rai, sufletul meu s-a trezit și
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403092381.html [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
venit din nou un cetățean al Marii Britanii, vântul de la pupa s-a întors spre celebra afacere cu fregatele luate de la fier vechi cu preț ca de noi. Dar vremurile acelea scuzabile ca „ tranziție” au trecut, Înalta Poarta nu mai are beilic la noi, nici noi nu mai avem capuchehaie la ei, ci am căpătat scaun stabil la masa rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nțeles, în care nu trag doi de el: Care să se așeze și care să
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_dorul_de_fanus_sau_d_corneliu_leu_1352970582.html [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
Spătarii Comuna Gălbinași Sate: Gălbinași, Bentu, Tăbărașii Comuna Gherăseni Sate: Gherăseni, Sudiți Comuna Ghergheasa Sate: Ghergheasa, Sălcioara Comuna Largu Sate: Largu, Scărlătești Comuna Luciu Sate: Luciu, Caragele Comuna Movila Banului Sate: Movila Banului, Cioranca, Limpeziș Comuna Săgeata Sate: Săgeata, Banița, Beilic, Bordușani, Dămbroca, Găvănești, Movilita Comuna Smeeni Sate: Smeeni, Albești, Bălaia, Călțuna, Moisica, Udați-Lucieni, Udați-Mânzu Comuna Țintești Sate: Țintești, Maxenu, Odaia Banului, Pogonele Comuna Valea Râmnicului Sate: Valea Râmnicului, Oreavul, Rubla Comuna Ziduri Sate: Ziduri, Costieni, Cuculeasa, Heliade Rădulescu, Lanurile, Zoița
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
și cruci dincolo de care „a se întinde nimeni cu facere de case” și stabilește numărul mahalalelor la 67. Pe Podul Șerban Vodă domnitorul construiește case de primire a pașalelor, emirilor, mumbașirilor sosiți în oraș cu diverse misiuni; casele se numesc "beilic" iar o vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea "Geschichte des Transalpinische Daciens" un document cartografic al orașului redactat în jurul anului 1780 de Franz Joseph Sulzer, profesor
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
mahalalelor la 67. Pe Podul Șerban Vodă domnitorul construiește case de primire a pașalelor, emirilor, mumbașirilor sosiți în oraș cu diverse misiuni; casele se numesc "beilic" iar o vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea "Geschichte des Transalpinische Daciens" un document cartografic al orașului redactat în jurul anului 1780 de Franz Joseph Sulzer, profesor la curtea domnitorului Alexandru Ipsilanti. În 1782 se deschid în Capitală primele agenții diplomatice străine
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
avea doar satul de reședință cu o populație de 1301 locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate la raionul Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1960) din regiunea București. În 1964, satul Beilic a devenit "Iezeru". Comunele au revenit la județul Ialomița (reînființat) în 1968, când comuna Gâldău a fost desființată și inclusă în comuna Jegălia. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Două obiective din
Comuna Jegălia, Călărași () [Corola-website/Science/301117_a_302446]
-
din sec.XVI, Domnia a dat locuri de casă diferiți lor boieri și negustori care aduceau slujbe Domnului și Țării. Aceste locuri au fost date din locurile domnești care plecau de la poalele viei de lângă Curte și au alcătuit pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, înființează aici o “pepinieră de meseriași”- împământenește cioplitori în piatră din Dalmația Venețiană, pentru utilizarea lor la construcția ctitoriei familiei sale de la Radu Vodă. De-
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, înființează aici o “pepinieră de meseriași”- împământenește cioplitori în piatră din Dalmația Venețiană, pentru utilizarea lor la construcția ctitoriei familiei sale de la Radu Vodă. De-a lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii Țării Românești), s-au mai dezvoltat și alte mahalale: Mahalaua Șerban Vodă, Mahalaua Spiridon Nou, Mahalaua Sf. Ecaterina, Mahalaua Flamandă. Pe acest drum al Beilicului veneau și
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii Țării Românești), s-au mai dezvoltat și alte mahalale: Mahalaua Șerban Vodă, Mahalaua Spiridon Nou, Mahalaua Sf. Ecaterina, Mahalaua Flamandă. Pe acest drum al Beilicului veneau și negustori de toate neamurile ceea ce a favorizat apariția hanurilor: Hanul Sf. Ecaterina, Caravanseraiul, Hanul Grădișteanu. La 1810, Mahalaua Slobozia număra 406 enoriași, fiind a treia ca mărime în București. La 18 martie 1865 se dă Legea privind canalizarea
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
traseelor unor străzi, se modernizează pavajul de pe Calea Șerban Vodă. În 1883, Serviciul Tehnic al Primăriei Comunei București, dă câteva “Regule pentru Construcțiuni din nou în Capitală” precum și “Regule pentru Reparațiuni”. În acest context al evoluției Mahalalei Slobozia din “Podul Beilicului”, precum și în cadrul legislativ fixat prin actele normative enumerate, se încadrează și Casa de Târgoveț de la nr.33. Evoluția casei poate fi determinată prin actele existente în Arhivele Statului: - la 23 martie 1883, proprietarul casei, Grigore Stănescu, solicita o autorizație pentru
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
societatea uniploară creștină europeană la una bipolară, creștin-musulmană. Începutul acestei perioade a fost marcată de războaiele bizantino-otomane, care au durat aproape 150 de ani. De-a lungul acestei perioade, otomanii au cucerit controlul asupra Anatoliei și Balcanilor. Imediat după fondarea beilicurilor anatoliene, mai multe principate turcice s-au aliat cu otomanii împotriva Imperiului Bizantin. Această perioadă a fost marcată de înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și a fost urmată cucerirea de noi teritorii (29 mai 1453 - 11
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
-12 septembrie 1683), o perioadă de stabilitate socială și economică în provinciile imperiului, cunoscută și ca Pax Ottomana. Originile otomanilor pot fi urmărite până la începutul secolului al XI-lea, când au fost fondate o serie de mici emirate musulmane turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în regiunea văii râului Sakarya. Atunci când Ertuğrul a murit în 1281, fiul lui, Osman i-a urmat la conducerea principatului. La
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în regiunea văii râului Sakarya. Atunci când Ertuğrul a murit în 1281, fiul lui, Osman i-a urmat la conducerea principatului. La scurtă vreme după acest eveniment, Osman s-
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
1777, voievodul Grigore Ghica al III-lea a fost ademenit în cursă de o veche cunoștință a sa, trimisul turc al sultanului, Kara Higiorzadec Ahmed-beg (Kara Hisarlî Ahmed), care prin viclenie, prefăcându-se bolnav, l-a invitat pe Vodă la Beilic (casa de găzduire a emisarilor turci trecători prin Iași). El sosise în acea zi în Iași sub cuvânt că mergea la Hotin să facă revizia cetății și totodată că aducea lui Grigore Ghica un mesaj din partea sultanului Abdul Hamid. Ajuns
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
de găzduire a emisarilor turci trecători prin Iași). El sosise în acea zi în Iași sub cuvânt că mergea la Hotin să facă revizia cetății și totodată că aducea lui Grigore Ghica un mesaj din partea sultanului Abdul Hamid. Ajuns la Beilic, domnitorul a fost înjunghiat pe la spate de către turci, apoi i s-a tăiat capul care a fost dus la Istanbul și țintuit timp de mai multe săptămâni în poarta seraiului pentru "luare aminte". Trupul fără cap al fostului domn ucis
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
turci, apoi i s-a tăiat capul care a fost dus la Istanbul și țintuit timp de mai multe săptămâni în poarta seraiului pentru "luare aminte". Trupul fără cap al fostului domn ucis a zăcut mai multe zile în curtea Beilicului, fiind batjocorit de turci și apoi a fost înmormântat în Biserica Sf. Spiridon din Iași. Mormântul, cunoscut ca Mausoleul Grigore al III-lea Ghica Vodă, a fost inclus pe "Lista monumentelor istorice din județul Iași" din anul 2015 având codul
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
Mausoleul Grigore al III-lea Ghica Vodă, a fost inclus pe "Lista monumentelor istorice din județul Iași" din anul 2015 având codul LMI IS-IV-m-B-03914.12. Această tragedie a revoltat toate curțile regale ale Europei. Strada pe care se afla atunci Beilicul se numea în vechime strada Zmeu, iar după asasinarea domnitorului, a căpătat denumirea de Ghica-Vodă. Monumentul din marmură albă (cenotaful) sub forma unui sarcofag a fost ridicat și dezvelit la data de 1 octombrie 1875, de către Consiliul Comunal al orașului
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
s-a opus Porții Otomane care l-a numit domn în momentul când aceasta a răpit Țării Moldovei Bucovina și a cedat-o Imperiului Habsburgic. Monumentul a fost amplasat pe strada Ghica Vodă în apropierea Mănăstirii Barnovschi și al fostului Beilic turcesc din Iași, într-un mic parc. Cenotaful are gravat deasupra sa inscripția "În amintirea lui Grigorie Ghica V.V. ucis de turci la 1777, luna octombrie. Țara recunoscătore". În partea stângă a cenotafului, este următoarea inscripție: "Grigorie Ghica V.V. a
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
prin care a încercat să reînvie Imperiul Mongol al strămoșilor săi Timur a cucerit Georgia și Azerbaidjanul în 1390, extinzând teritoriile imperiului său până la granițele Imperiului Otoman. Cele două puteri au intrat în conflict aproape imediat. Baiazid cerea tribut de la beilicurile anatoliene, care la rândul lor juraseră loialitate lui Timur. Timur a considerat pretenția lui Baiazid un bun pretex de război și a atacat și cucerit orașul otoman Sebasta. Baiazid a hotărât să pună capăt odată pentru totdeauna amenințării de la granițele
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
un atac violent al forțelor otomane, care a fost întâmpinat de valuri de săgeți lansate de arcașii călare ai lui Timur. Baiazid a făcut greșeala să dispună cavaleria tătară în primele rânduri ale armatei sale. Tătarii și spahiii proveniți din beilicurile anatoliene au dezertat și au trecut de partea mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
datorită primei femei-diplomat azere Sara xatun (Sara hatun) a reușit să evite soarta Trapezuntului, prin tratatul Yassıçemen (1461). Sfârșitul Trapezuntului însemna pentru Uzun Hasan pierderea ieșirii la Marea Neagră. Relațiile otomano-Akkoyunlu s-au agravat și mai mult după lupta pentru tronul beilicului Karaman din coasta mediteraneană a Anatoliei. În 1467, suveranul Karakoyunlu Djahanșah (1435-1467) la instigația și cu sprijinul lui Mehmet II a înaintat spre capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
orientali au venit la Veneția și au semnat un tratat de alianță cu Republica, iar Senatul venețian cu o majoritate de 110 voturi (16 contra) l-a ratificat. Ulterior, în această alianță au intrat, în anii 60, Karaman, Trapezunt, câteva beilicuri din Anatolia, Papalitatea, Ungaria, Burgundia, Albania lui Skanderbeg, regatul Cipru, Rodos. Dar nici un stat nu a îndrăznit să-i atace pe otomani. În 1470, Mehmet Cuceritorul a luat sub control insula Eubeea, un important punct strategic, alungând definitiv Veneția din
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]