15 matches
-
și acum, Doamne, iartă-ne, fecioară! Ia de colea și crapă-n tine că te văz cam hămesit! Ca să vezi că-s o doamnă îți dau și un pahar cu vin să te mai dezmorțească puțin că te văd cam belaliu și dacă nu faci față te cam dau la crocodili că mă distrează teribil când îi văd cum lăcrimează și înfulecă. Parc-ar fi oameni, zău așa! Contesa părea să-și fi recâștigat drăgălășenia și glumea bine dispusă în timp
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pe renașterea spirituală.Simțul trăirilor funcționează ca un barometru,el este sprijinit pe proiecții culte,încărcate de reminiscențe ale mitului,al prieteniei și prețuirii confraților:Cădeau clipele în mine/ca pruncii în virgine ude/pe jumătate fără spline/în corpuri belalii,zălude(Conifere,lui Emil Brumaru).Aqșa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin
DAN DOBRE-ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dan_dobre_ultraj_impotriva_proastelor_moravuri.html [Corola-blog/BlogPost/351135_a_352464]
-
pe renașterea spirituală.Simțul trăirilor funcționează ca un barometru,el este sprijinit pe proiecții culte,încărcate de reminiscențe ale mitului,al prieteniei și prețuirii confraților:Cădeau clipele în mine/ca pruncii în virgine ude/pe jumătate fără spline/în corpuri belalii,zălude(Conifere,lui Emil Brumaru).Aqșa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dan_dobre_ultraj_impotriva_proastelor_moravuri_al_florin_tene_1326948948.html [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
stropii grei/ grămadă surdă de nimicuri...”. Acasă „parfum de primăvară/ culoarea/ gust de mierlă/ brațele/ fluturi noi/ ... flori neștiute/ pierdute-n/ rodul ce-l strivim/ smulgând/ pietre de sub lacrimi/ rătăcite/ peste simfonia absentă/ a nopții...”. Acasă „primăvara vine noaptea/ primăvara belalie/ strălucește-n asfințit/ doar o oră/ doar o noapte/ legătura fecioriei/ în virtute/ pătimind/ straie albe/ înflorind/ doar o noapte/ purtătoarea/ focului dumnezeiesc/ apoi vor îmbrățișa/ pământul/ mirul buzelor/ iubind/ doar o noapte/ darurile se-nfioară/ primăvara/ înviind...!”. Acasă, „în noaptea
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_marian_malciu_1384093517.html [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
picior - produse unice și neuitate bucurește nilor de vârsta mea și din care se Înfruptau, lacome din dra goste, perechi-perechi de Îndrăgostiți veniți În acest amabil și discret loc de rendez-vous, accesibil tuturor pungilor și reconfortant pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e toți! Io sunt maroniu." "Bun!", fac eu răbdător. "Dar așa, fiecăruia în parte nu i se spune într-un anume fel?" Nu. Nu-i zice alilanți dăcât "băi, gândacule". Atâta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
două, trei, rupte din contest,... - dar ce contest! întâi că, articolul, timpul trecând, din ciosvârta de carne din care s-ar fi preparat niște splendizi mititei, se făcu un fel de pastramă publicistică: numai piele și zgârciuri, vorbe scremute, idei belalii. Așa pățesc toate textele prefăcute. Ce credea la început autorul că este un pamflet exploziv, a doua, a treia zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se face în
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
Dan Caragea nu s-a mai întors din Portugalia), a apărut primul număr. Am fost singura gazetă fără editorial, singura revistă de literatură în care directorul, fiind critic literar, nu deținea cronica literară în ziarul lui. A mers un pic belaliu, un pic amețit LA&I-ul vreo 6-7 luni, pînă cînd a intrat pe făgașul lui. Nici acum nu cred că are o platformă-program fermă. Eu aș vrea tare mult să-l fac un fel de work in progress - aș
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sloiete A stâlpnicului Ianus-monoped... Eheu! Eheu! Și iată-mă-s în van că Invoc aliura oțului de-am fost, în timp ce-mi pică oasele din fleancă Și când purced să-mi fac de-o cârjă rost. Prin ipostaza asta belalie Nici că răsar figurile de stil Și-mi cade stilografu-n astenie La capătul acestui vers fosil. Prea galopantă-i trecerea prin lume Prea galopantă-i trecerea prin lume La care toți contribuim din plin, Fie și leneși, subsemnatul cum e
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aud multe, să mă bucur La răstimpuri, când Kemal, Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii și treci Și-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s agreement Avea toată îndreptățirea Dan C. Mihăilescu să se îndoiască de succesul unui dialog cu un partener atât de incongruent cu opțiunile sale literare, estetice sau politice precum Daniel Cristea Enache. "Greu de întâlnit carte mai bezmetic începută, mai belaliu continuată și mai indecis, ezitant încheiată", punctează Scriitorincul Dan C. în Postfața volumului Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu*, apărut la Humanitas, în seria "Portrete în dialog". Debutând sub semnul multor incertitudini, acest dialog le
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și belaliu la drum; nu sunt liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost autor și director de teatru, a contractat din copilărie multe din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]