100 matches
-
despre un antagonism absolut, în interiorul căruia nu încap negocierile, opțiunile, refugiile. De aceea, este potrivit să privim tragedia ca pe un veritabil război. Singura ieșire dintr-o situație tragică rămîne cea (auto)destructivă, ieșire similară, la rigoare, sfîrșitului stărilor de beligeranță în general. Tensiunea antinomică atinge valori atît de înalte în ambele contexte, încît "rezolvarea" conflictului constă, invariabil, într-un gest unic de distrugere, (eradicare, pulverizare), fie a întregului decor de derulare a faptelor, fie a cauzei inițiale a unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus este
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul. Moștenirea lui Dimov în literatura română
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
fi nilul meu,/ dacă aș fi zărit-o pe malurile lui ar fi fost iordanul meu.// Dar cum nu s-a întîmplat nimic din toate acestea/ crișul este nimic” (Siderurgia naturii). Așadar, un refuz ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
unor oameni cărora nu s-ar cuveni să le cerem decât să-și vadă de scrisul și de viața lor, dacă se poate într-o manieră cât de cât decentă?... De ce ar trebui să funcționăm mereu într-un regim de beligeranță? De ce ar trebui basarabenii să fie diferiți de ceilalți români? Nu merită și ei să trăiască, să nască niște copii, să se bucure de o zi cu soare, să mai prindă un concediu la mare sau o expediție în Himalaia
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pare mai blând decât colegii săi din închisoare“, mai scrie în cronică. Criticul mai notează: „Pentru mare parte din film, Florin Șerban dă peliculei aerul cinematografiei realiste, permițând poveștii lui Silviu să se formeze încet, organic, din detaliile existenței sale. Beligeranța gărzilor și nerăbdarea birocratică a directorului pușcăriei (Mihai Constantin) sunt observate cu acuitate, la fel și amestecul volatil de camaraderie și luptă din spațiul închisorii“. A.O. Scott mai remarcă scena de început, notând că filmarea din spate, cu camera
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
Iată de ce nu sunt nicidecum de neluat în seamă pasajele centrate pe delicatele și greu sondabilele probleme ale receptării. Axinte și Ruruk (un fel de Bouvard și Pécuchet ai vrăjitoriei) redactează, din senin, în plină perioadă de convulsii și de beligeranțe, două "manifeste" literare. Lirice până la sațietate, ele cad din senin în corpul compact al poveștii și sunt supuse unor empirice analize de marketing: Nu, nu e bine, nu e bine deloc, se înfurie Axinte, care în tot timpul ăsta a
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă îi definea pe fasciști: "Materializare evidentă a luptei de clasă întemeiată ca sistem, regimul fascist se simte și se vrea permanent în război: război pe plan extern și război pe plan intern"x; pe naziști, care
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
atacuri, rezistență, strategie și tactică...", observa Françoise Thom. Inflația lexicului militarist nu e apanajul regimului comunist. "Regăsim, de altfel - completa cercetătoarea -, această predilecție pentru terminologia militară în vocabularul nazist, unde cuvintele Kampf, kämpferisch, marschieren revin neîncetat"xii. În virtutea mimesisului realist-socialist, beligeranța va deveni și o categorie estetică. Raționamentul este simplu, așa cum ni-l prezintă V. Ermilov: frumosul înseamnă viața, viața este lupta, rezultă că frumosul este lupta: "Din punctul de vedere al esteticii socialiste, frumosul este lupta, pentru că lupta constituie conținutul
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
imposturii, după cum, pentru tînărul om cu bani, artistul nu era decît un asistat nostalgic și un tarat social, plin de pretenții arogante, dar incapabil să ofere ceea ce noile așteptări începuseră deja să configureze. Această stare tacită de dispreț și de beligeranță s-a perpetuat o bună bucată de vreme, mai exact pînă cînd și unii, și alții, au început să resimtă ca pe o frustrare profundă, dacă nu chiar ca pe un real handicap, absența unui autentic parteneriat. Pentru că exact în măsura în care
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
fascismul liberal și cultul statului”, „New Age: Acum suntem fasciști cu toții”. Woodrow Wilson și F.D. Roosevelt au binemeritat eticheta de fasciști pentru că, guvernând America în timpul celor două conflagrații mondiale, au adoptat măsurile excepționale (cenzură și alte restricții) inerente stării de beligeranță. Este prezentată ca eminamente „fascistă” politica New Deal, care, în anii ’30, a scos America din recesiune și totodată din marasmul moral în care o adusese Prohibiția perpetuată de-a lungul a trei guvernări republicane, a consolidat instituțiile democratice și
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
acceptabili sau chiar intangibili pentru vânătorii de vrăjitoare. Probabil că în acest precedent și în dihotomia care decurge (dacă unii devin buni sau acceptabili, cei care nu trec examenul rămân desigur odioși) se află și punctul de plecare al unei beligeranțe latente care marchează viața literară (și culturală, desigur) până în zilele noastre. Impusă de autoritățile ideologice și urmate strict de delegații lor în edituri, redacții de reviste ș.a., această atitudine a produs înfruntări celebre în anii șaptezecioptzeci, terminate nu cu sancționarea
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
apare un articol de fond, intitulat simbolic UNIRE, în care se proclamă ca acțiune politică și militară de interes național, „lupta forțelor armate ale poporului român pentru eliberarea Ardealului de Nord alături de forțele militare ale Națiunilor Unite, în urma stării de beligeranță a Regatului România cu Germania fascistă și Ungaria horthystă.” În ultimul număr al revistei „Vremea” - 765 din 6 septembrie 1944 - apare articolul de fond După zece zile, semnat G.Ivașcu: „În sfârșit acesta a fost strigătul de ușurare care a
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
au început încă munca silnică a nașterilor, băieți cu pălăria pe sprânceană și cu bastonul în mână...” etc. Personalitatea locuitorilor se exprimă într-o existență aflată adesea în marginea și împotriva legii, a moralei comune. Este o stare permanentă de beligeranță cu „societatea” care cuprinde nesfârșite forme de convulsie, ca în Maidanul cu dragoste, unde erotismul categoriei se manifestă ca formă a exploziei incontrolabile de vitalitate, dar ea evidențiază mai ales eroii mahalalei, lideri necontestați ai acestei lumi cu hoți și
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
de acord cu absolut toate deciziile administrației Bush. Sunt îngrijorat de un anume dezechilibru bugetar; legea școlarizării, oricît de bine intenționată, duce la inutile omogenizări; politica externă și militară nu au fost întotdeauna suficient de îndemînatice; durități inerente acțiunilor de beligeranță (fie ele chiar prompt dezvăluite și sancționate) nu au lipsit, din păcate; George Bush s-a dovedit cîteodată naiv în alegerea miniștrilor și aghiotanților; măsurile de asanare juridică și economică nu au fost duse la capăt cu destulă consecvență sau
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Bogdan Crețu nu conține nici măcar germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi nu mai are multe în comun cu cel de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita Danilov, Ion Mureșan
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
din comun, iar chestia asta face să fie o adevărată plăcere când dai peste un psihopat veritabil ca Dougie. Am fost impresionat de modul În care l-a scos din circulație pe Inglis. Nu-i genul de om pe care beligeranța altora să-l abată de la calea pe care și-a ales-o. Bineînțeles, asta nu Înseamnă decât că trebuie să-l fac și pe el. Gillman o să fie un scalp prețios. Îl am În vedere. Și poate că-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Carter Spink, da ? Mă uit în jur. Cheapside 95 ? O mare petrecere de pensionare ? — Da. Pe chipul femeii încep să apară primele semne de îndoială. — Păi așa mi-a zis, să vin aici. Îmi strecor o foarte fină urmă de beligeranță în glas. Doar pentru a-mi transmite cât mai clar mesajul : n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. Citesc pe fața femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
neutralitate încheiat în 1941, cît și din cauză că interesele fiecăreia erau reprezentate cel mai bine de un astfel de curs de acțiune. Chiar dacă fusese format un front alcătuit din Germania, Italia și Japonia împotriva Marii Britanii, a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, beligeranța japoneză avea să aibă un efect real, puțin important, asupra desfășurării războiului din Europa. Puterile occidentale acordau prioritate teatrului european, iar Japonia nu-și coordona campania cu cea a partenerilor săi din Axă. Interesele germane ar fi fost mult mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de garanție generală pentru Imperiul Otoman să fie înlăturată, altfel cele cinci puteri <europene> vor deveni în fapt tutori ai Imperiului Otoman, pe care îl vor și guverna; 2) închiderea strâmtorilor pentru vasele de război în timp de pace și beligeranță să devină un principiu de drept public european; 3) cu această din urmă condiție, Rusia promite să nu reînnoiască tratatul de la Unkiar Iskelessi; 4) în cazul în care Mehmet Ali Pașa va ordona continuarea marșului spre Constantinopol, cum Rusia este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Parantetic, să notăm, că un Alvin Toffler (vezi Război și anti-război) crede că astfel de filme, "proslăvind bicepșii în defavoarea creierului", sînt desuete. Iar Al Treilea Val, cu "războinicii de nișă" ai viitorului va exploata intensiv baza informațională. Totuși, pînă la "beligeranța de nișă", efectul Rambo rămîne... Dar ce o fi acest "monstru" numit cultura media? Cultura de masă, văzută de unii (cazul lui P. Brantlinger) ca "un concept apocaliptic" este, indiscutabil, o cultură medie (v. E. Morin, L´esprit du temps
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Alianță semiotică precară, deoarece este suficient ca descrierea să-și intensifice operația de aspectualizare pentru ca întregul curs al povestirii să fie deturnat și iluzia destrămată. E vorba de fenomenul de eterogenitate pe care Jean Ricardou (1978) îl descrie vorbind de "beligeranță" între povestire și descriere 11. Să luăm exemplul următor: (38) Trecătoarea se afla chiar în josul povîrnișului. Era un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
of Literature (1997) S. rotește subit perspectiva. Oferită, potrivit legendei, învingătorilor olimpici de Zeus în persoană, ramura de măslin sălbatic invocată în titlu devine o emblemă a transmutării de semnificații. Îmblânzit prin intervenția divinității, principiul uman al competiției și al beligeranței (agonicul) se convertește în fertilitatea spiritului pașnic, nonantagonic (irenicul). Jocul ca matriță a literaturii rămâne punctul de demaraj al studiului, dar traseul demonstrativ se orientează în direcția opusă. Schimbarea de ecleraj speculativ trebuie considerată în întreaga sa amploare contextuală. Dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
toți să fie așa cum sîntem noi"). În viziunea sa, aceste două orientări ale politicii externe americane tradiționale erau la fel de nepotrivite pentru a face față provocării sovietice: "În fiecare deceniu, alternativa la politica concilierii sentimentale a fost văzută în termeni de beligeranță liturgică, ca și cum trîmbițarea înverșunată a anticomunismului ar fi suficientă pentru a face zidurile să se prăbușească... Abordarea liberală a tratat politica externă ca pe o subdiviziune a psihiatriei; cea conservatoare a considerat-o drept o problemă de teologie." (Kissinger 1979
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemul sovietic. Ceea ce nu e foarte exact. Uniunea Sovietică nu-și putea permite cursa Înarmărilor În care intrase Încă din 1974, dar falimentul economic nu era de ajuns pentru a Îngenunchea comunismul. Fără Îndoială că al doilea Război Rece și beligeranța fățișă a Americii au mărit presiunea asupra unui sistem șubred și inoperant. URSS construise o mașină militară care l-a Înfrânt pe Hitler, a ocupat jumătate din Europa și a ținut pasul cu Occidentul vreme de 40 de ani din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]