245 matches
-
ambiție, preferând să ducă o viață de plăcere. La 16 iunie 1837, la neapole, Leopold s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Savoia, a doua fiică a Prințului Joseph Maria de Savoia, Conte de Villafranca și a soției acestuia, Pauline Benedictine de Quélen de Vauguyon. Au fost nepotriviți și căsătoria lor a fost nefericită. El a fost un agnostic și liberal. Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
Heidelberg. Încercările sale nu au avut mult succes, astfel încât a decis să se dedice în întregime scrisului. Puțin timp mai târziu, în 1957, a publicat la Frankfurt romanul istoric Ekkehard, care are ca subiect viața călugărului Ekkehard II de la mânăstirea benedictină din St. Gallen din Elveția, în secolul X. Romanul se bazează pe cronica "Casus Sancti Galli", un manuscris care prezintă istoricul mânăstirii, scris cu aproximativ 100 de ani după moartea lui Ekkehard II. Spre deosebire de “Gornistul din Säckingen”, de data aceasta
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Horațiu. Mai târziu, ducesa l-a introdus și la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influență considerabilă. El a intervenit și în diferite treburi bisericești, dintre care este de relevat rolul său în concilierea disputei dintre mânăstirile benedictine St. Gallen și Reichenau. La sfârșitul vieții a ajuns provost al catedralei din Mainz. A murit în acest oraș la 23 aprilie 990, fiind înmormântat în biserica Sf. Alban din Maiz în afara zidurilor cetății. Ducesa Hadwiga, binefăcătoarea sa, l-a
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
față de antica urbe romană, ea s-a dezvoltat folosind adăpostul zidurilor construite de către romani. Cea mai veche fortificație de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca datează din jurul anului 1000 și s-a amplasat la Cluj-Mănăștur, în jurul bisericii romano-catolice actuale (relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce a redevenit stăpânire regală, la începutul secolului al XIV-lea, în vremea domniei regelui Carol Robert. Prima incintă a fortificației medievale este încă
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
a susținut moralul omenilor prin predicile sale încurajândui să lupte, contribuind astfel la victoria decisivă din acelaș an a trupelor imperiale germane asupra maghiarilor în Bătălia de la Lechfeld. Tot el a construit bisericile Sf. Afra și Sf. Ioan și mănăstirea benedictină de maici Sf. Ștefan și s-a ocupat și cu organizarea a trei pelerinaje la Roma. Între secolele XI-XII episcopia a suferit din cauza luptei dintre papalitate și împărat pentru numirea episcopilor în diecezele germane. În această perioadă au apărut conflicte
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
Bazilica Sfântul Gheorghe Mare, mai cunoscută ca Bazilica San Giorgio Maggiore (în ), este o bazilică minoră benedictină din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
a fost, astfel, cea mai veche mănăstire bavareză, cu aproximativ șaptezeci de ani înainte de fondarea Mănăstirii Sf. Petru din Salzburg, care a fost mult timp considerată ca fiind cea mai veche mănăstire. De la fondare și până în 1130 a fost mănăstire benedictină, iar din 1130 mănăstirea augustiniană. Construirea unei basilici noi în stil romanic, cu trei abside, a fost finalizată în 1158. Arhiepiscopul de Salzburg a înființat în 1215 Episcopia de Chiemsee, dar episcopul de Chiemsee a avut reședința în palatul Chiemseehof
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
Abația Sf. Martin din Pannonhalma (în , în ) este o mănăstire benedictină din Ungaria. Abația este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ungaria, fiind înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deține al doilea cel mai mare teritoriu abațial din lume, după Monte Cassino din Italia
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
în Ungaria în anul 996, la cererea lui Géza, conducătorul maghiarilor. Aceștia s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ștefan cel Sfânt, fiul lui Géza primul rege al Ungariei a donat pământuri în această localitate pentru construirea unei abați benedictine în cinstea Sfântului Martin de Tours. Noua abație deținea un teritoriu abațial independent față episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent. Abația a avut un rol important în procesul de creștinare al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
dar și o limbă oficială, folosită de cancelaria regală alături de latină. În timp ce militarii ocupau teritorii, călugării duceau cu ei cultură ocupanților. În secolul al XII-lea apar numeroase ordine călugărești, apariție care coincide cu o importanță mișcare de reformă. Congregația benedictina de la Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză. Mânăstirile benedictine, ca cea din Lorvăo, întemeiate înainte de Reformă, sau care n-au fost cuprinse de ea, erau în declin. Cultură clericala și poezia curteana au fost primele manifestări culturale ale unei clase conducătoare în Portugalia. Cultură clericala Pentru a înțelege rolul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a menținut în buna raporturi cu Borsa, fiul lui Guiscard. În 1088, el a fost prezent la acordarea de către duce a unei donații către Santa Trinità di Venosa, imitând gestul în 1089. Henric a fost un prolofic donator pentru mânăstirile benedictine, înzestrând, pe lângă Venosa, si Montecassino, La Trinità della Cava, Santa Sofia din Benevento și Sân Giovanni în Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea să
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
, până în 1965 Győrszentmárton, (în ) este un oraș din Ungaria, județul Győr-Moson-Sopron. Abația benedictina din a fost înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Conform recensământului din 2011, orașul Pannonhalma avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%) și germani (%). Apartenența etnică
Pannonhalma () [Corola-website/Science/308282_a_309611]
-
Henric al III-lea de Stade, fratele acestuia Udo și contele Siegfried al II-lea de Northeim. Eckard a fost inițial înmormântat la castelul familial de la Kleinjena în apropiere de Naumburg, însă osemintele sale au fost transferate apoi la mănăstirea benedictină a Sfântului George din Naumburg, în 1028. El a fost consemnat de către episcopul-cronicar Thietmar de Merseburg ca "decus regni, solatium patriae, comes suis, terror inimicis et per omnia perfectissimus". La moartea sa, Meissen a căzut pradă disputelor. Regele Boleslau I
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și va preda la școala pe de lângă mănăstire. După ce Normandia cucerește Anglia, Lanfranc devine Arhiepiscop de Canterbury (1063) iar Anselm, în locul acestuia, abate la
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare, produs greu de procurat în acele timpuri. La început, lăcașul a fost de rit ortodox, apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină, după care nu a mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
Mihai al României, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, regele Carl al XVI-lea Gustav al Suediei, Jerzy Buzek, președintele Parlamentului European, precum și alți șefi de state și de guverne. Inima sa va fi înmormântată în biserica abației benedictine de la Pannonhalma din Ungaria, în cadrul unei ceremonii private, conform tradiției familiei și ultimei sale dorințe. De-a lungul cariei sale Otto de Habsburg a scris și publicat nenumărate articole și studii precum și un mare număr de cărți, abordând domenii precum
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
începuse să-și manifeste dezamăgirea față de turnura evenimentelor. Cariera eclesiastică promițătoare a lui Abélard era în contradicție cu ideea de căsătorie, motiv pentru care ei se decid să o țină în secret. O va duce pe Heloise la o mănăstire benedictină de maici din apropierea Parisului. Fulbert nu consimte la acest lucru și, crezând că Abélard încearcă să scape de Heloise, caută răzbunarea. Dă buzna, noaptea, și îl mutilează, asigurându-se în acest fel că Abélard va fi nevoit să renunțe definitiv
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
crezând că Abélard încearcă să scape de Heloise, caută răzbunarea. Dă buzna, noaptea, și îl mutilează, asigurându-se în acest fel că Abélard va fi nevoit să renunțe definitiv la cariera eclesiastică. Acoperit de rușine, Abélard se retrage la mănăstirea benedictină St. Denis, unde trăiește în liniște până în 1118, predând călugărilor. Aici Abélard îndrăznește să se îndoiască de faptul că Dionisie Areopagitul este același cu patronul spiritual al mănăstirii, așa cum credeau călugării ; acest lucru i-a adus un nou conflict. Pleacă
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
reformatori bisericești din Franța. El mai este cunoscut și sub numele de "Apostolul germanilor". Wynfreth (Bonifatius) s-a născut în regatul Wessex, Anglia, numele de primindul ulterior de la papa Grigore al II-lea. Bonifaciu a fost educat într-o mânăstire benedictină din Winchester și Southampton. La vârsta de 30 de ani va fi hirotonisit preot și va fi trimis în Franța ca misionar. El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
Mănăstirea Sfântul Petru, cunoscută și ca Abația Sfântul Petru ("Stift Sankt Peter"), din Salzburg este o mănăstire benedictină din Austria. Ea este considerată una dintre cele mai vechi mănăstiri din spațiul de limbă germană. Mănăstirea Sf. Petru a fost fondată în anul 696 de Sfântul Rupert pe locul unei biserici din Antichitatea târzie originară din perioada Primei creștinări
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea filială instituită recent la Admont din Marca de Stiria. În secolul al XV-lea, mănăstirea a adoptat Reformele de la Melk. În 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea benedictină din Salzburg, care până la dizolvarea ei în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Salzburg, care până la dizolvarea ei în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din Confederația Benedictină. În 1926 eforturile pentru înființarea unei universități catolice au condus la înființarea colegiului benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf. Petru a fost ridicată la statutul de abație. În
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Neukomm, Robert Führer și Karl Santner. Abație deține, de asemenea, colecții de picturi, opere de artă, minerale, mobilier, instrumente muzicale, un cabinet de numismatică și un cabinet de curiozități naturale (neaccesibil). În scopul de a oferi tinerilor călugări și călugărițe benedictine vorbitoare de limbă germană posibilitatea de a-și aprofunda educația lor pe teme monahale, Conferința Abaților din Salzburg din anul 2000 a înființat Institutul pentru Studii Benedictine pentru a servi la studierea și cercetarea Regulilor Sf. Benedict. Directorul institutului este
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
de curiozități naturale (neaccesibil). În scopul de a oferi tinerilor călugări și călugărițe benedictine vorbitoare de limbă germană posibilitatea de a-și aprofunda educația lor pe teme monahale, Conferința Abaților din Salzburg din anul 2000 a înființat Institutul pentru Studii Benedictine pentru a servi la studierea și cercetarea Regulilor Sf. Benedict. Directorul institutului este Dr. Michaela Puzicha OSB. Prin eforturile preotului Adalbero Raffelsberger, Mănăstirea Sf. Petru a fost una dintre cele mai vechi institute de renaștere liturgică din Austria. În 2001
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]