21 matches
-
și a dorinței ca reactive pentru înțelegerea omului, convertirea penumbrelor psihice în echivalent spiritual, “desenarea” cu o finețe de filigram a stărilor afective, analizarea perseverentă a memoriei, acea indiscretă fiică a plictiseli, cum o numea Ungaretti, sunt elemente cu care bergsonismul dorește să recucerească ogoarele pierdute ale perceptului Socratic. Acesta folosit de Bergson devine solidar cu elanul vital și insurgent față de rațiune, fapt ce- l face pe Leon Brunschvicg să spună în “La vie interieure de l`intuition” că teoria bergsoniană
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Masina_de_faurit_zei.html [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: „Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
au dizolvat evreii cultura europeană (1941), distrugerea armăturii spiritualității europene, a idealurilor, certitudinilor, adevărurilor moștenite și sintetizate din tradiția culturală greco-romană, prin valorile de ev crepuscular impuse de gânditori de origine iudaică. Bisexualitatea (studiată de Otto Weininger), intuiția (bază a bergsonismului), libidoul freudian, viziunea instabilă asupra spațiului din teoria einsteiniană a relativității, materialismul lui Marx îi apar ca exacerbări ale forțelor obscure din om, sfidând spiritul (și creștinismul). D. a denunțat forme ale falsului în literatură și a negat, cu vădită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
ulterior, marile afinități dintre intuiționism și romantism, accentuînd totodată faptul că "datul existențial, în structura lui intimă, numai de filosofie poate fi cunoscut"97. Prin urmare, în ceea ce privește categoria timpului, Cioran este, acum, la sfîrșitul anilor de facultate, un adept al bergsonismului, și exprimă acest atașament prin ceea ce gîndește și scrie, prin modul în care descifrează intuiționismul prin grila filosofiei culturii. E interesat de mecanismul intuiției și de felul în care lucrează intuiția metafizică, prin deosebirile pe care aceasta le induce procesului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
omului. Deci, atât Th. Ribot cu metoda psihopatologic, cât și P. Janet cu teoria actelor suspensive și teoria actelor psihice ca acțiuni, i-au fost model în constituirea concepției sale antropologice. Pe linia izvoarelor operei lui Ralea, mai trebuie amintit bergsonismul care l-a atras în tinerețe, dar pe care l-a respins mai târziu precum și influențele existențialismului și fenomenologiei. În același timp, trebuie amintite afinitțile sale cu cercettorii din psihologie care întrebuințeaz metode cu caracter obiectiv. Acesta este și motivul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și ilustrat de Pavlov și Secenov. De altfel, acesta este momentul în care și Bergson admite și pledeaz pentru o concepție activist, iar Ralea înțelege și apreciaz aceast deschidere. Datorit îns coloraturii biologice a acesteia, el va ocoli în continuare bergsonismul. În tot acest context și climat, marea alternativ aleas de gânditorul român au rmas P. Janet, E. Durkheim și G. Tarde. P. Janet, marele su mentor, pleac de la ideea c psihologia este studiul omului în raport cu universul și cu ceilalți oameni
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: "Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și patriotismul, V. S. nu pare a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a face din această operă un reactiv servind controlului pedagogic, o materie cu dezvoltări parazitare, un pretext pentru probleme absurde...". Chiar și filosofia, ostenită de efortul penetrării concretului fenomenal, a fost obligată nu o dată a adopta un comportament literar. Exemplu: bergsonismul s-a văzut acuzat de-a fi introdus ilicit în spațiul demersurilor intelectului "o materie proprie lirismului sau romanului". Ajuns în acest punct, Vladimir Streinu face apologia metaforei. "Instrument exact" pentru a sugera "misterul poetic", metafora e refuzată de către unii
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
astfel cum acesta a statuat-o în coloanele revistei sale, Săptămîna muncii intelectuale și artistice (1924). Cu toate că sursele filosofice și estetice ale gîndirii celor doi autori sînt eterogene, "dictatură spirituală a intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
naturală, pentru clasificarea scriitorilor în familii de spirite". Brunetiere a adoptat o optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
are loc o deschidere îmbogățitoare către viu, către spontan, către neformalizabil, precum în cazul criticii impresioniste, aflată în conflict mai mult ori mai puțin declarat cu cercetarea științifică, factologică, pozitivistă. Cu toate achizițiile filosofice (Albert Thibaudet, de pildă, a asimilat bergsonismul), critica franceză rămîne sub semnul recepției de gust și al comentariului liber, de la Thibaudet, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Jean Starobinsky la Gide și Valéry, care, după cum subliniază Constantin Pricop, ,,scriau comentarii literare situate mai presus de pedanteria universitarilor
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
rețeta absurdă oferită de Inorogul romanului cantemirian adversarului său, Cameleonul, iar pe de altă parte, de alăturările incongruente din proza lui Urmuz, pentru economie de spațiu le vom enumera numai: "sodă caustică... surogat teologic... platonism cu puțin miros de amoniac... bergsonism alterat... kantianism pentru uzul moronilor... sensualism englez, incolor și inodor... retorică grav răsuflată... Săpunul se recomandă pentru spălături înainte de culcare în vederea unui somn liniștit și reconfortant". Acest tip de grotesc absurd, profund axiomatic de vreme ce vizează inconsistența intelectuală a celui încondeiat
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
și spirituale, care diferențiază specific fizionomiile națiunilor. În cultura franceză, care este o cultură de stil și în care grația temperează elanurile vitalității, n-a existat niciodată, ca o problemă torturantă și dramatică, antinomia dintre viață și spirit. (În Franța, bergsonismul este o erezie.) Francezul trăiește mai unitar, nici prea departe de viață și nici prea aproape de ea. Din acest motiv, nu veți găsi niciodată la francezi neliniștea și teama de a te fi dezintegrat din conținuturile firești ale umanității, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intelectualilor noștri și mai ales a tinerimii noastre studioase.“ Poziția metafizică pe care se situează Petrovici nu este potrivnică numai lui Bergson, ci și gândirii lui Nae Ionescu, așa cum se poate vedea în continuarea prefeței sale: „Deosebit de convingerea profundă că bergsonismul - cu tot prestigiul și cu toate meritele părintelui său - este o teorie unilaterală, mai avem și credința că în actualul stadiu cultural al țării noastre o doctrină intuitivă-mistică nu ar fi cea potrivită. Țările cu veche cultură consolidată pot suporta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
veche. Cea de-a cincea, iarăși o referire en passant, se află în altă parte a cursului (prelegerea a XIII-a, Iubirea, instrument mistic de cunoaștere), în contextul discuției despre vitalism. Iar ultima e o declarație de distanțare categorică de bergsonism, a cărui vogă tocmai fusese reîmprospătată de Premiul Nobel. Puținele referiri la Bergson din celelalte cursuri sunt fie neutre trimiteri minore, fie distanțări critice. Aceste lucruri se vede că îi erau cunoscute Martei Petreu, care recurge la o ingenioasă stratagemă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
referiri la Bergson din celelalte cursuri sunt fie neutre trimiteri minore, fie distanțări critice. Aceste lucruri se vede că îi erau cunoscute Martei Petreu, care recurge la o ingenioasă stratagemă pentru a le escamota: „Așadar, în complicatele sale raporturi cu bergsonismul, tehnica lui Nae Ionescu a fost de a-l acuza pe filozoful francez pentru idei pe care acesta nu le are și, la adăpostul acestei perdele de fum, de a-și însuși acele idei ale lui Bergson care îi convin
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
au găsit în el un bergsonian. Concluzia îi este de fapt premiză: „Nae Ionescu s-a referit explicit la Bergson în prelegerile sale, polemizând cu acesta. Dar polemizează într-un fel aparte: îi atribuie idei și soluții filozofice pe care bergsonismul nu le are, apoi le respinge, conchizând că filozofia lui Bergson este o «direcție antimetafizică».“ După cum am arătat, ideile invocate nu sunt contribuții personale ale lui Bergson. De altfel, despre originalitatea acestuia, Blaga a scris câteva rânduri interesante: „Bergson umblă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
republicanismului, vor furniza întregii societăți franceze principiile moralei sale colective... În sens invers, și cu referire la un mediu mai restrîns, în cultul eroului, așa cum îl răspîndesc intelectualii de la începutul secolului nostru, cult marcat de influențele convergente ale nietzscheismului și bergsonismului, distingem cu ușurință un mod specific de a gîndi și de a simți: exaltarea energiilor vieții, sensul regăsit al tragicului, invitația la acțiune. "Stimulator al energiei", cum spune Barrès, eroul este pentru D'Annunzio cel în jurul căruia "toate sufletele dobîndesc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
adevăr"46. Astfel "mântuiți, regenerați"47, oamenii își redobândeau condiția divină. Semnul iluminării, sugerează în continuare, poetul "Corbului", este o amplificare a intuiției, prin care poetul primește atingerea "conștiinței cosmice", fără a-și pierde, totuși, memoria fizică. La rândul lui, bergsonismul pornește și el de la ideea muzicii că esența a lucrurilor: durată, i.e., creația continuă și indivizibila de nou, așa cum o trăim în noi, evocă o analogie directă cu melosul: Să ascultăm o melodie și să ne lăsăm legănați de ea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Thrice-Greatest Hermes, vol. 1-3, traducere de G.R.S. Mead, The Theosophical Publishing Society, Londra and Benares, 1906. Hyppolite, Jean, "Aspects divers de la memoire chez Bergson (Various Aspects of Memory în Bergson)", (1949), Appendix ÎI, în Leonard Lawlor, The Challenge of Bergsonism. Phenomenology, Ontology, Ethics, traducere de Leonard Lawlor, Continuum, Londra, New York, 2003. Jacobs, Robert D., Poe, Journalist & Critic, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1969. Kant, Immanuel, The Critique of the Power of Judgment (1790), Paul Gyer (ed.), Translated by Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
legătură cu biografia scriitorului care s-a și grăbit, de altfel, să-i contrazică pe curioșii vânători de amănunte picante (nu altfel va proceda Lovinescu). Adânc ancorat în viață, În căutarea timpului pierdut nu rămâne, totuși, un roman tributar exclusiv bergsonismului (i.e. antiintelectualismului, vitalismului). Îndatorat în mare măsură și idealismului, și tradiției de tip galic, cartezian, Proust anticipează de fapt și unele postulate ale fenomenologiei, de vreme ce explorează sursele primare ale psihicului fără a renunța la ordine, la sens. De aceea s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]