351 matches
-
au gîndit că trebuie făcut pentru arta românească și altceva decît gesturi sterile și mincinoase. Și, eficienți cum îi știm, au și comis două albume după cele mai severe norme ale meseriei; primul se ocupă de Ștefan Câlția, de imageriile, bestiariile și sincretismele sale, iar cel de-al doilea de evanescentul, seraficul și atît de rafinatul Octav Grigorescu. Cei zece ani care s-au scurs, la apariția albumului, de la moartea celui din urmă au fost marcați, așadar, nu prin grija înneguratului
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Aceasta este ordinea brebaniană consacrată, nici o femeie nu are dreptul la prim-plan. Ele au de obicei istorii de "victimă", sînt toate niște biete Justine rătăcite prin orgiile masculine complicate, intelectualo-erotice. De-a lungul timpului Breban a întocmit un adevărat bestiar: există bărbați de tip tigru, armăsar, iar femeile pot fi iepe de rasă, oi, căprioare și multe altele. Imaginația nu depășește hotarele acestei ferme a animalelor... Iată un citat reprezentativ despre o "căpioară tremurînd de candoare" prinsă în plasele donjuanului
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
dintîi care revine, prin discursul - mereu performativ - al celorlalți). Toți - fii ai unor personaje demult moarte și/sau demult mitice. Care-i sufocă, de departe, prin statura lor impunătoare sau considerată astfel. Vicontele de Bragelonne e, în același timp, un bestiar și un labirint. Poate și fiindcă mamele lipsesc. Iar personajele le caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e posibilă substituirea, într-o carceră de la Bastilia, dintre un episodic
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Așa că se reangajează ca informatician, amînînd realizarea visului de a deveni scriitor. Sînt așteptate cu mare interes și celelalte volume ale memoriilor. Nume de mamifere Lingvista Henriette Walter și zoologul Pierre Avenas au publicat la Ed. Laffont un soi de bestiar etimologic ilustrat de François Boisrond și intitulat Uimitoarea istorie a numelor de mamifere. Grupat pe capitole în jurul cîte unui animal - lup, leu, elefant, nevăstuică etc. -, materialul îi face întîi o descriere zoologică pentru ca apoi să prezinte cîmpul lexical al mamiferului
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
stare are doar patru ingrediente esențiale: femeia, pisica, raftul de cărți și amicii („Visez mereu să am în casă:/ Soție bună și duioasă,/ pisica peste cărți trecînd,/ Amici ce nici cînd nu mă lasă/ Și fără care viața-i vînt.” - Bestiarul). Dintre toate, Romulus Bucur alege pisica și îi dedică șaisprezece poeme. Atît doar că pisica lui, ca toate pisicile cu virtuți literare, poate avea farmece și apucături de femeie, poate toarce poezie în ritm de computer și ține loc de
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
să fie mereu pe picior de război (deținerea exclusivă a informației ca premisă a puterii discreționare). Versatil, proteic până la perversiune, sardanapalic rob al multor păcate (nu întâmplător coperta I reproduce tabloul lui Delacroix "Moartea lui Sardanapal"), Plagamat, exponent al unui bestiar de sorginte totalitară, este aliatul firesc al fundamentalismului paramilitar. Colaborase în anii '70 cu celebrul terorist Mendoza, alias Carlos Șacalul, mai nou fiind procurator de arme, alimente, copii și animatoare către rețele de combatanți islamici, conduse de der Amin, alias
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
eteroclite se amalgamează în sculptura lui, aproximând o tipologie umană robotizată. În lucrarea cioplită la Bistra, Simion Moldovan nu se teme să figureze explicit în două registre suprapuse, lumea răului și inocența, reprezentate printr-o figură desprinsă parcă dintr-un bestiar medieval și copilul care pășește încrezător. Lemnul se dovedește maleabil și apt să transcrie atitudini și gesturi. Intervine și culoarea, aplicată voit neglijent și cu furie gestuală, intensificând expresia. Paul Popescu pare să aspire spre o anume coerență formală ideală
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen de obiecte și elemente specifice, definitorii pentru sistemul opresiv-totalitar. Un fel de cutie neagră a memoriei în care s-au strâns de-a valma lucruri care, pentru cei care n-au trăit comunismul, cu greu pot sta laolaltă într-
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Pentru Bestiar, iată și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
Avercenko, Farsa lui Mecena. Podhodțev și ceilalți doi, Pitești, Ed. Paralela 45, Arkadi Strugațki, Boris Strugațki, Orașul damnat, Pitești, Ed. Paralela 45 l Emil Iordache - Daniil Harms, Mi se spune capucin, Iași, Ed. Polirom l Mihail Nemeș - Guillaume Apollinaire, Alcooluri. Bestiarul. Vitam impendere amori, București, Ed. Paideia l Ioana Pârvulescu - Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, Ed. Est l Vasile Sav - Sfântul Augustin, Opera omnia, Cluj, Ed. Dacia Se vor acorda două premii plus Premiul "Andrei Bantaș". MEMORIALISTICĂ. Vasile Andru, Yaatra
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
modalitate implicită de ... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm diverse jocuri ale închipuirii. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon) și manifestă - bănuim
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lui muzicală în cele mai variate ritmuri de la melopeea doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca animal de pradă, supradeterminat de mușcătură și sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn tutelar. Nu întâmplător, deci, ultimul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie și de-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și eu vom fi de-a pururi, Cu bărbăteasca-ne singurătate. Deși preluat din semiotica bestiarului, lupul, ca simbol, în prelucrarea lui Eugen Dorcescu, nu se distinge, în esență, de viteazul cavaler, de nobilul trubadur, cu care coabitează artistic Poetul, în distinctiva poetică a avatarurilor. Dimpotrivă, el se află într-o vădită coerență cu avatarurile celelalte
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
bestialitatea nu poate fi decît însușirea unei fiare a cărei cruzime îndreptățește folosirea acestui cuvînt. Că fiara e animalică sau umană nu are nici o însemnătate, substantivul păstrîndu-și în întregime ferocitatea. Dar ce ne facem atunci cînd sîntem puși în fața cuvîntului "bestiar"? Dacă judecăm intuitiv și încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
nici o însemnătate, substantivul păstrîndu-și în întregime ferocitatea. Dar ce ne facem atunci cînd sîntem puși în fața cuvîntului "bestiar"? Dacă judecăm intuitiv și încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît urma firavă a unei plăpînde sugestii lexicale. Sugestia aceasta e atît de pipernicită încît nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă epocă. Dacă am spune că bestiarul e o culegere de povești cu animale și despre animale nu am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
cu animale și despre animale nu am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt sînt oamenii. Cu alte cuvinte, bestiarele sînt colecții de fabule cu rol moralizator sau educativ, un fel de manuale de dăscăleală morală ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală bestiarum însemna o carte despre animale sălbatice. și cum tot traducătoarea precizează, perioada de apogeu a bestiarelor europene este de întîlnit între secolele al XII-lea și al XIII-lea. În acest interval au apărut nu mai puțin de cinci variante de bestiare doar în limba franceză veche: cel numărînd 3194 de versuri ale lui Philippe de
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
o carte despre animale sălbatice. și cum tot traducătoarea precizează, perioada de apogeu a bestiarelor europene este de întîlnit între secolele al XII-lea și al XIII-lea. În acest interval au apărut nu mai puțin de cinci variante de bestiare doar în limba franceză veche: cel numărînd 3194 de versuri ale lui Philippe de Thaon (Bestiaire, circa 1211), cel numărînd 3426 de versuri ale normandului Guillaume de Clerc (Bestiaire divin, circa 1210), apoi cel al lui Pierre de Beauvais (Bestiaire
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
și cel al lui Gervaise (text scris în octosilabi). În fine, cel al autorului pe care Anca Crivăț îl traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima este rolul lor indubitabil didactic. Sub aparența unor analogii inofensive între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, autorii urmăresc cultivarea unei anumite virtuți sau înlăturarea unui anumit viciu. Motivul e
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
vei fi supus pedepsei, căci nimeni dintre oameni nu se va simți lezat de zelul propovăduirii morale. A doua trăsătură este lipsa umorului. Folosirea ironiei ca armă de biciuire a moravurilor după principiul ridendo castigat mores nu se regăsește în bestiarul lui Richard de Fournival. Totul e serios și competent, asemeni unui îndreptar în care animalele sînt folosite drept material ilustrativ al unor cunoștințe care, pe vremea aceea, trebuie să fi trecut negreșit drept informații de strictă specialitate. În plus, în
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]