168 matches
-
până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai degrabă o jertfă dăruită Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții lui? Dar dacă avea să cadă el la zăcere? Poate ar fi fost mai bine așa... I-ar fi aflat dintr-un foc pornind, schimbând mândrețea de plimbat pe săltatul
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Premierul Victor Ponta tocmai anunță triumfalist că totul decurge normal și până la acea oră nu s-a înregistrat nici o reclamație... *** Pe la nu știu care ceas din noapte, trezindu-mă ca să aflu rezultatul votului sau, poate, vorba lui Arghezi: din inexorabilități mai aproape de beteșugurile mele (n-am pus ghilimele dinadins ca să fiu acuzat de plagiat), dându-mi seama că nu-mi ieșea din minte senina declarație a Premierului, am început să mă întreb de ce, în articole recente, am apelat eu la o zicală precum
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_redescoperirea_dem_corneliu_leu_1343814036.html [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
și patimi, într-un flux novator... XII. ÎN TOAMNA ASTA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN TOAMNA ASTA... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1475261006.html [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
schimbi și tu concepția despre lume,” încheie nerăbdător Nando discuția. Se opriră în fața unei căsuțe bătrânești, dărăpănate învelita cu carton, Nando deschise poartă ce se ținea doar într-o balama însă o făcu că unul de-al casei ce cunoștea beteșugul acelei porți. De asemenea din gardul acelei curți lipseau scânduri, intrară în curte la una din ferestrele casei era aprinsă lumină și nu erau trase perdelele pe prispa casei în dreptul ferestrei erau strânși câțiva tineri de prin cartier pe care
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1436697209.html [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
om, ce pare cam simpluț, ca să nu spun mai mult ! Ia, hai, să fac o verificare mai atentă, la fața locului... În poartă bătu un bătrân înalt ce se sprijinea pe un toiag, deși nu părea deloc ajuns de vreun beteșug. Câinii domnului Duluman, niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
adevărați oameni devotați patriei... spre a o sluji cu demnitate și credință. În aceste vorbe de duh sunt esențe ce au fost adunate de inegalabilul maestru Anton Pann, care ne-a lăsat comori inestimabile din care putem să aflăm multe "beteșuguri" ce-l carcterizează pe omul ce nu ține seama de vorba înțeleaptă a celor din jur, realitate pe care o trăim și astăzi... Trag cortia ca pe-o spumă, Totu-i viu ca și-altădată... Gluma dacă-i spusă bine
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Anton_pann_finul_pepelei_c_marin_voican_ghioroiu_1391841148.html [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
demasca dușmanii socialismului victorios: „... fiul episcopului Grigorie Leu al Hușilor, Vasile Leu care se pretindea episcop facut undeva, pe la Viena de nu știu cine... Adevarul era ca era numai preot, dar era un „șmecheraș”... Se simte aici, înfară de bâlbâiala vârstei cu beteșug mintal, contrapropaganda tarzie, la alta generatie de preoti „pregatiti” la școli, precum cea de mai târziu de la Sibiu, pentru propaganda in strainatate doar a lui Justinian; adică punându-l pe acesta în continuitatea unor ierarhii mai vechi, dar denigrând traditia
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_biserica_din_eter_conclu_corneliu_leu_1330887561.html [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
a impresionat a fost lucrarea” Timiditate”. Semnificația și simplitatea acestei lucrări, arbitrară, mi-a izbit atât de puternic privirea, încât multă vreme mi-a completat recuzita ochiului. Poate că sufletul ei componistic, s-a răsfrânt direct asupra mea, ghicindu-mi beteșugul timidității care uneori mă stăpânește cu desăvârșire ... După mai multe insistențe, am remarcat frumosul ”Autoportret din nisip.” Și iată, artista Maia Martin, așezată în fața oglinzii și-a răsfrânt imaginea pe pânză, de o putem recunoaște întocmai cum îi este ființa
AUTOPORTRET DIN NISIP de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autoportret_din_nisip.html [Corola-blog/BlogPost/359638_a_360967]
-
pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri era belșug de
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1400498342.html [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
ruguri înalte în depărtări, De-atâta lumină, eu nu mai văd nimic, Secera lunii se tot ascute pe zări. ÎN TOAMNA ASTA ... În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
RECENZIE LA ROMANUL RĂDĂCINI (PURANI DE VIDELE, LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI MELE) DE FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_la_romanul_radacini_locul_magic_al_copilariei_mele_de_floarea_carbune.html [Corola-blog/BlogPost/351223_a_352552]
-
plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec galoși Care-și scutură mirarea... Și întreabă cu franchețe: -S-a mutat pe-aicea marea? Dar bagheta unui Mag, Ce nu are beteșug A lovit în coamă norii Și speriați cu toții fug... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Furtuna / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1434123766.html [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
creștinesc. Dacă într-adevăr dai din milă ceva unui nevoiaș dă-i o pâine, un șal, o gheată. În nici un caz un leu care, în fapt îi este imediat luat de „gestionarul operei de binefacere” ce culege adevărate averi pe seama beteșugului celui exploatat. Am devenit cu toții „un stat de cerșetori”. Nu datorată celor care cerșesc peste hotare făcându-ne de râs. Ne-am obișnuit ca statul să creeze locuri de muncă. Ne-am obișnuit ca statul să dea salarii sau pensii
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1414581194.html [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
Nevastă-sa îl și certase că l-a pus așa departe de casă. “- Bă, omule, ne ia ăștia și cotețul nu numai găinile! Crezi că auzim noi, din casă, cand vin hoții?” Cum avea un somn foarte ușor, de, un beteșug rămas de pe urma războiului din care se întorsese de curând, simțea, vorba nevesti-si și vântul, dar ditamai cârâitul unei găini. Așa că foarte atent, ușor, se duse în camera, unde nevastă-sa dormea fără nicio grijă. “- Fă, ia scoal! Tu nu auziși
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1407430243.html [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
exemplele lui Achile și Patrocle, sau Castor și Pollux, era favorite. Lecțiile și antrenamentele erau foarte dure, iar batjocora față de cei slabi era necruțătoare. Astfel putem explica de ce regii sau comandații militari, de orice rang, erau bărbați căliți, lipsiți de beteșuguri. Iar pentru un rege, la urcarea pe tron, multă vreme, integritatea fizică, era o condiție sine qua non. Putem aminti, specifică orientului, deci și Țărilor Române, mutilarea vizibilă (tăierea nasului) pentru înlăturarea unui pretendent prea insistent. În procesul de pregătire
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_0.html [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
la moarte. În schimb, a fost osândit la mulți ani de pușcărie. Împreună cu alții ca el, au fost pedepsiți să facă opt ani de muncă silnică. Duși cu escortă, au ajuns în ocnele de sare, de pe urma cărora căpătase un mare beteșug. De câteva ori pe an îi curgeau șiroaie de sânge din pulpele permanent tumefiate, cu pielea vânătă și jupuită împovărându-l cu o neputință definitivă. - Nașă Cătălină, te rog nu mă alinta cu dumneata ca pe un străin. Zi-mi
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
cetățean român”. „De altfel, în viziunea originală a UDMR, și bolile au o limbă a lor minoritară, la fel și suferințele pacienților se tratează... cu limba, a medicului, a asistentului social, iar etnicitatea minoritară devine o unitate de măsură a beteșugurilor”, a susținut Marius Pașcan. „S-a adoptat tacit și pe nebăgare de seamă” Pașcan a spus că inițiativa legislativă a trecut prin adoptare tacită de Senat, iar la Camera Deputaților, în data de 11 aprilie 2017, a fost adoptată „aproape
ALTERCAȚIE ÎN PARLAMENT pe tema unui proiect de lege adoptat de curând by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/102497_a_103789]
-
grave implicații mentale, diagnosticul fiind, în limbajul epocii, "phrenitis" (inflamație a creierului). Iuvenal a căutat o explicație a acestei „molime” și a găsit-o, în bună tradiție hipocratică, în vânturile nemiloase care suflau în regiune! Pentru Lucian din Samosata, însă, beteșugul abderiților ("ἀβδηριτικόν πάθος") nu era decât o meteahnă obișnuită a sufletului omenesc care - mai ales atunci când „punga” îi poate permite - cheamă medicul pentru cele mai neînsemnate simptome pe care i se pare că le descoperă în propriul comportament. „Abderit” a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
sin popa Stancu) ,Trăileștii, Băngoi, Țăpoi etc. Cătunul Betegi (Adunați) , este o așezare care a fost compusă la începuturi cam din 6-7 fumuri (familii), amplasată prin luminișurile pădurii și Văii Bucov, la nord de comună. Cuvântul <betegi> înseamnă <(oamnei) cu beteșuguri>. Trebuie să reamintim că între anii 1784 și1831 au fost vreo 14 epidemii de ciumă și holeră, care au decimat populația. Așa se face că un sat din apropiere numit Pistolești, -sat blestemat de Dumnezeu- [s-a risipit], majoritatea locuitorilor
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
prin har înțelegerea, celor ce caută spre ea cu evlavie. Căci ea cheamă pe de-o parte pe necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei, păzind nevătămată și fără beteșug pupila înțelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clătinare îi chemă din nou și le reface prin cuvânt de îndemn înțelegerea bolnavă. Așa se înțelege candelabrul văzut de Prooroc, după unul din înțelesurile cuvintelor de mai sus. Iar
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
din miazănoapte, simțea că lumea fremăta, trecând prin mari schimbări. Ajunsese la concluzia că evenimentele viitoare aveau să fie altfel decât micile bătălii care, până atunci, fuseseră simptomatice pentru discordiile interne. Se anunța un mare război și avea să tămăduiască beteșugurile întregii țări. „Iar de va fi așa,” își spunea el, în timp ce umbla vânzându-și marfa, „atuncea chiar și eu... Lumea s-a săturat de decrepitul regim Ashikaga. Haosul domnește de jur-împrejur și lumea ne așteaptă pe noi, cei ce suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe plac lui Timur Lenk era... mai greu decât să mai cucerești încă o dată întinderile fără sfârșit ale imperiului său. De ce? Păi, iaca de ce. Timur Lenk nu era chiar om normal, ca toți oamenii. Avea, nu unul, ci mai multe beteșuguri. Înainte de toate era mic și... șchiop. Șchiop, cum îl arată și numele. Fiindcă Timur Lenk asta însemna: Timur cel Șchiop. Așa cum și la noi poporul le-a zis unor domni: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Bogdan Chiorul, sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la căpătâiul lor, să-i revăd în taină, să mă reculeg și să mă spovedesc lor în tăcere, cuminte, întreg, ca să pot începe o nouă zi cu speranțe, cu încredere, în ciuda faptului că și bătrânețile acestea înaintează, mi-adaugă noi beteșuguri, că timpul galopează, că simt cum se-nmulțesc noi dificultăți și adversități... Fiindcă, în fond, ce-i bătrânețea? Aceleași dorințe, cu mai puține disponibilități și posibilități... Bătrânul Stranski se opri. Tăcu câteva clipe. Și mă privi, ca și când ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ci și prin registrele cămătarilor. Priorul era din ce În ce mai Întunecat la față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și că beteșugul ei era și el un truc. Dar ea se mărgini să respire adânc. - Da, să-i ia naiba. Dar vreau să știu tot, și fără nici o reținere. Cine a organizat Înșelăciunea? Și cine sunt persoanele acelea cărora ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]