5 matches
-
diferență de faza, numită "stabilitatea de faza", prin scăderea frecventei RF formulă 2 sau creșterea câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante de aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
muncii în domeniul separarării izotopului de uraniu. După război, el a continuat munca în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în 1954, a fost special conceput pentru a accelera protonii la o energie suficient de mare pentru a crea antiprotoni, verificând simetria particulă-antiparticulă a naturii, până atunci doar bănuită. AGS (Alternating Gradient Synchrotron) din Brookhaven a fost
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
deosebindu-se prin alte proprietăți (de exemplu sarcini electrice opuse), a fost confirmată în observații și experimente ulterioare ca lege a naturii. Există și perechi particulă-antiparticulă cu sarcină electrică zero: "antiprotonul" și "antineutronul" au fost observați în 1955-1956 la acceleratorul Bevatron (Lawrence Berkeley National Laboratory). Particulele de masă zero (cum este fotonul) sunt propriile lor antiparticule. Pentru a elimina controversa legată de aparenta violare a legii conservării energiei în dezintegrarea beta, Wolfgang Pauli a sugerat în anul 1930 existența unei particule
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
În anii următori au fost descoperiți și alți mezoni, iar particula Yukawa a fost redenumită "mezon" formula 14 sau "pion". Începând din 1947 și continuând în anii 1950, au fost observate, întâi în razele cosmice, apoi - odată cu intrarea în funcțiune a Bevatronului - și în laborator, o serie întreagă de particule, atât mezoni cât și barioni, care au fost numite „particule stranii”. Caracterul straniu consta în aceea că ele erau produse în abundență, în timpuri de ordinul a 10 s, dar se dezintegrau
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]