48 matches
-
Când eram la liceu, m-am îndrăgostit de o fată frumoasă din clasele mai mici. Dar s-a purtat cu mine cu atâta mândrie și îngâmfare, încât n-am putut niciodată să uit disprețul cu care îmi arunca uneori cuvinte biciuitoare. Apoi, la facultate, nu m-am bucurat niciodată de compania vreunei tinere domnișoare, care păreau, toate pe care le știam, departe de o preocupare care să-mi stârnească interesul. Din aceste motive, dar și din altele care pot fi subînțelese
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464674512.html [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. O cărămidă sunt din lut, din apă și din duh, îndumnezeita în sfântă taină a botezului , pentru a fi zidita la facerea lumii. Preotul îmi îndruma pașii gândurilor, prin vijelia ploilor biciuitoare, în vreme ce trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de timp. SPRE NEMURIRE ! Mă-ndrept spre nemurire, cu dragostea mâna în mână, fiind , eu , rod al dragostei cerești . Mă-ndrept spre nemurire, urcând cu mine vise, si pretenția unor idealuri
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1432536086.html [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
schimbăm cât de cât ridicolul cel de tot hazul. Ne mai mințim frumos uneori spunând că râsul este semn de sănătate. Și totuși ... Cam strâmb râsul lumii noastre, Nene Iancule, dar cât de curat și sănătos ne ajunge râsul tău biciuitor când ne potopesc noii Cațavenci, și Farfurizi, și Trahanachi și, Brînzovenești, și cetățeni turmentați de prea multe hangarale, și Dandanachi, și Tipătești, și Titirci cu sau fără inimă, și juni corupți, dedulciți la presa de scandal (că de Mițe și
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Paula_romanescu_anul_caragiale_ne_es_paula_romanescu_1330935173.html [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
dar a trebuit, ca și părinții ei, să și muncească, pentru ușurarea îndurării neajunsurilor, ca vânzătoare la magazinul „Macy’s”, (Principele René a lucrat la o companie de gaz, iar Principesa Margareta, la un pălărier de origine daneză). Amarul și biciuitorul refugiu a ținut doi ani și jumătate. „Al Doilea Război Mondial”, scrie în cartea „Ana. Portretul Reginei”, Alteța Sa Regală Principele Radu al României, „deși a fost unul dintre cele mai atroce momente din istoria umanității, a reprezentat pentru Ana de
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470119106.html [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
dar a trebuit, ca și părinții ei, să și muncească, pentru ușurarea îndurării neajunsurilor, ca vânzătoare la magazinul „Macy’s”, (Principele René a lucrat la o companie de gaz, iar Principesa Margareta, la un pălărier de origine daneză). Amarul și biciuitorul refugiu a ținut doi ani și jumătate. „Al Doilea Război Mondial”, scrie în cartea „Ana. Portretul Reginei”, Alteța Sa Regală Principele Radu al României, „deși a fost unul dintre cele mai atroce momente din istoria umanității, a reprezentat pentru Ana de
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442490002.html [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MI-E DOR Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului nu știu de ce îmi crește neliniștea și-mi strânge tâmplele căpătând apoi insomnii biciuitoare îmi înlănțui inima cu amăgiri de vindecare rapidă alternând cu delăsări dezgustătoare dar nu înșel realitatea cu gesturi lamentabile șterg obraji brăzdați de fierbințeala dorului strivind durerea în pumni e doar înșelare grosolană a propriei mele oboseli amărăciuni și dorinți
MI-E DOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1416815437.html [Corola-blog/BlogPost/372018_a_373347]
-
drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție: „Fiece pas sporind augustul preț/ Al sublimei arte cu care știe frunza/ Toamna să moară” („Academia de aur și purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a părerilor de rău biciuitoare: „Va ploua cu lacrimi peste/ Câmpia de singurătate plesnită de secetă/ Și de chinuitoare răbdare/ Încât nu vor mai rămâne în depozite/ Nicăieri lacrimi neplânse/ Inutile, învechite, bătrâne, pustii” („Ploaia de lacrimi neplânse”). Aici, în acest volum descoperim poezii despre
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Victor_teisanu_carte_de_poezie_lu_victor_teisanu_1343826921.html [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
cel al cărui nume avea să fie dat tuturor mașinilor de luptă. Unele dintre ideile pentru construirea acestor mașini existau deja, iar unele prototipuri fuseseră deja testate atât de britanici, cât și de alți constructori. De exemplu, tancul cu lanțuri biciuitoare Scorpion (un tanc Matilda modificat) fusese deja utilizat în campania din Africa de nord pentru deminarea unor drumuri de acces prin terenurile minate de germani. Tancul sovietic T-34 fusese modificat în tanc de deminare prin montarea unor role suplimentare
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
frumosul acela e numai o nălucire, de ce, începând cu cele dintâi povești, au căutat să mă facă după acel tipar? De ce nu m-au lăsat ca pe toată lumea, ca să nu mă simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici biciuitoare? Adevărul grăit fără fățărnicie. Râdă cât ar vrea de mine! Rămân încredințată că nu e ceva mai respingător decât înțelepciunea ceea ce se mulțămește cu platonica jale asupra rătăcirilor, în care tot mai rău ne
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
de ce, începând cu cele dintâi povești, au căutat să mă facă după acel tipar? De ce nu m-au lăsat ca pe toată lumea, ca să nu mă simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici biciuitoare? Adevărul grăit fără fățărnicie. Râdă cât ar vrea de mine! Rămân încredințată că nu e ceva mai respingător decât înțelepciunea ceea ce se mulțămește cu platonica jale asupra rătăcirilor, în care tot mai rău ne afundăm, dar care nu și-ar
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
fericit, clocotește de fericire, dar nu se prea vede" (N.S.). Pe urmele lui Ignațiu de Loyola întreabă, într-o lume a plăcerilor, cum era Parisul interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet? Așa că simt o fericire, biciuitoare, antrenantă, deschizătoare de perspective și ferestre cele ale gîndului, ale jertfei, ale orbecăirii după adevăr, fertilele incertitudini față de plictisitoarele binefaceri ale lumii hedoniste și indiferente. Răul este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timp de arșiță străbăteam distanțele pe jos ca să economisim câțiva lei cât era prețul unui bilet de tramvai. Anul acela la București s-a remarcat printr-o iarnă lungă și grea, cu zile de ger aprig alternând cu mușcăturile crivățului biciuitor care umpleau până la refuz cupa suferințelor noastre. Dar mai aveam și alte necazuri, ca de exemplu porțiile sărăcăcioase de mâncare cu gust anodin de la cantină, care erau micșorate pe zi ce trecea, iar anumite produse carnea de exemplu pur și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia strânsă de-o mână fermă, mentolată. Frizerul se transforma treptat într-o femeie de carne și metal, un cyborg cu părul negru, biciuitor și degetele învelite-n lame subțiri de brici. O priveam pe Maria de-aproape, aplecată ușor în față, lipită cu sexul de genunchii mei: lama briciului se plimba nestingherită pe-obraz, o simțeam rece pe pielea aburită, parcă eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jos de Kyushu, spre Nagasaki, și de acolo spre insulele Însorite din mările Indiei. Te voi aștepta. 11 noiembrie 1474, câmpia venetă Călărind În câmpia venetă, sub vântul rece de toamnă plumburie și apăsătoare, Alexandru nu putea scăpa de amintirea biciuitoare a ultimei seri venețiene. Pe care o stricase tuturor invitaților, cu un sarcasm pe care nu și-l cunoștea. Gianluca anunțase evenimentele, iar Alexandru, plecarea. La Început, asistența aplaudase, ca și cum abia atunci ar fi realizat scopul acelei serate, căci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
senzația de răsturnare a tuturor punctelor de reper, chiar de Întoarcere la frământări și suferințe pe care le crezuse bine Îngropate În trecut. Ceva se petrecea undeva departe, la capătul lumii. Cu câteva nopți În urmă se trezise cu sentimentul biciuitor că Ștefănel este În viață. Era un lucru pe care Îl știa, sau doar credea că Îl știe, sau doar spera că e adevărat. Dar de data aceasta totul era altfel. Nu mai era doar o senzație amorțită, o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deznădejde. Timpul trecea și înotătorii se întorceau unul câte unul la țărm. Alex reveni prima. Era obișnuită cu lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o cafteală de lumină Ca o plesneală peste ochi La tot ce se uită omul se ghemuiește și se uită înapoi Așa un Președinte e ca o Sărbătoare Așa o zi de președinte trebuie ținută De cei orbiți de lumina biciuitoare Când un ocular atârnă din orbita scobită ... (vrea să-și scobească ochii și să-i tragă afară, în cele din urmă se trage de limba scoasă afară) Cine știe Așa un președinte își aruncă chiloții Poate chiar de două ori
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt vinovat, nu mai încape nici o îndoială. Îi ascult totuși în continuare, cu mare atenție, savurându-le aproape masochist argumentele zdrobitoare. Lângă mine, ghemuită într-un fotoliu, Doina croșetează. Cu ultimele puteri. E atât de obosită încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o zi grea. O altă zi grea o așteaptă. Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă revolt: nu, ea nu! Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
față de arta D-Sale. Dar, dacă ai față de „ei” o atitudine precum cea expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avântul tribunului. În Parlament, atât de pe banca ministerială cât și de pe banca deputaților ori a senatorilor, vorbea în mijlocul liniștei pe care o impunea. Era rece, tăios și își stăpânea patima care, totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele erau foarte îndârjite, căci opoziția dădea cele din urmă și mai crâncene
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe la mie zul nopții, pentru că a doua zi era vineri și Ion trebuia să mear gă la serviciu. De cum intrase în casă, Clara se dusese sub duș și acolo rămăsese nemișcată, lăsând să curgă stropi de apă fierbinți peste ea, biciuitor. Ca niște stropi de ploaie. Ca stropii de ploaie care mitraliau în geamuri în ziua când se dusese la olimpiadă. într-un târziu își spusese că, totuși, trebuie să iasă de sub duș, nu putea rămâne acolo toată noaptea. își pusese
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fost atât de ghinionist cum câteva dintre cunoștințele sale s-au grăbit să-l califice. Chiar și autorul acestor rânduri care, la rândul lui, s-a pripit încropind să se recunoască învins, fiindcă i s-a demonstrat că fantezia sa biciuitoare și corozivă, în fața realității placide ca o vădană mulsă, nu mai are nici o șansă pentru a-și dovedi credibilitatea" (p. 449). Dan Stanca este unul dintre prozatorii foarte importanți apăruți în literatura română după căderea comunismului. Excelent scris, de mare
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
profesor de matematică și poet sub numele de Lucian Mircea. E un om mic de statură, cu privire ușor crucișă, cu o gură frumoasă, cam știrbă, drept care și-o acoperă tot timpul cu mîna. Vorbește abia auzit, e inteligent, uneori biciuitor, totuși timid pînă la exasperare." Constantin Borș, pe care poeta îl portretizează destul de fidel, a fost, în ciuda timidității, un pedagog excepțional. Nu l-am avut profesor la clasă, dar a venit o dată să suplinească pe cineva și i-am putut
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de vântul biciuitor al dezastrului, veniți și vă bucurați și voi alături de mine De fapt scriu o simplă moțiune în fața bășicii sparte a eternității 31 dec. 2008 Noi, oamenii, mai rezistîm Pe banca mea de lemn din grădina plină de pomi se scorojește
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]