78 matches
-
Nicolae Manolescu Acum cîteva decenii, Roland Barthes consacra una din faimoasele lui Mitologii Turului ciclist al Franței. Ca și biftecul, competiția anuală de ciclism era interpretată, semiologic, un triumf al imaginii asupra realității, al artificialului mediatic asupra naturalului sportiv. Nu știu la ce performanțe ajunsese televiziunea franceză de sport în anii '60, cînd scria Barthes, dar știu cum arată astăzi
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
pentru a obține, finalmente, un fulger auriu în văzduh, acel Brâncuși care știe ce caută și ce vrea, ci unul care palpează în direcții multiple, unele chiar divergente, adică mai mulți Brâncuși care știu sigur doar un singur lucru: că ,,biftecul” s-a alterat și că orizontul clasico-renascentist trebuie, dacă nu înlocuit, măcar completat, cu un altul. Că Teoria gravitației universale trebuie contrapunctată cu ceva; însă în acest moment el încă nu știe că acel ceva se numește Teoria relativității restrînse
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statutului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din aceeași perioadă, se poate raporta la asemenea experiențe ca la un patrimoniu dobîndit și ca la o moștenire legitimă. Cucerit, în mod cert, de
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
în nici un caz, fiindcă mănînc întotdeauna relativ puțin, și gourmet, ar însemna că sînt un om care știe foarte bine să aprecieze...Și mărturisesc că nu sînt foarte subțire la...Mănînc orice, mănînc lucruri foarte simple : cartofi fierți, macaroane, un biftec. Da, un biftec bun cu salată. Dar nu sînt omul care umblă după feluri gătite în mod foarte deosebit, cu sosuri...N-aș zice. Deci nu sînt un bun cunoscător. Îmi place mîncarea foarte simplă, aproape englezească, cu toate că e foarte
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
fiindcă mănînc întotdeauna relativ puțin, și gourmet, ar însemna că sînt un om care știe foarte bine să aprecieze...Și mărturisesc că nu sînt foarte subțire la...Mănînc orice, mănînc lucruri foarte simple : cartofi fierți, macaroane, un biftec. Da, un biftec bun cu salată. Dar nu sînt omul care umblă după feluri gătite în mod foarte deosebit, cu sosuri...N-aș zice. Deci nu sînt un bun cunoscător. Îmi place mîncarea foarte simplă, aproape englezească, cu toate că e foarte proastă mîncarea englezească
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
Brâncuși nu reprezintă jocuri pure ale unei inteligențe combinatorii, ci o complementaritate perpetuă a vieții personale, dar mai cu seamă a Înțelegerii simbolurilor sculpturilor aflate În diferite faze de lucru. Obsesia lui a fost zborul, desprinderea de pământ, de materia biftec. Ruperea legăturilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coandă, cel aflat atunci În perioada stabilizărilor zborului cu avionul, apoi cu supersonicul! Relația sculptură - arhitectură sau arhitectură - sculptură s-a Îngemănat cordial la Constantin Brâncuși, alimentată, de ce
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
apărut în Apostrof. Îl văd, fără efort, în toamna anului 2000, pe străzile luxoase din Neuilly, făcînd cumpărături cu mine. Îl văd într-un restaurant parizian, colț cu Café de Flore, luînd cina și enervîndu-se cumplit că nu poate tăia biftecul, apoi comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
melancolică de la fereastră. Ceva este în neregulă aici, Sweeny pare mai preocupat să-l radă fin pe judecătorul Turpin decît să-și recupereze fiica. De la un punct încolo, regizorul pare decis să servească totul în sînge, transformînd filmul într-un biftec tartar sau într-o specialitate românească care poartă numele sugestiv de "sîngerete". Cît despre sînge, Shakespeare l-ar fi gustat, el însuși îl livra în cantități mari în Lady Macbeth, nu de altceva, dar uneori versulețele au puțină patină care
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
atenția ca în orice film gore. Ca și în The Passions of the Christ (Patimile lui Cristos, 2004), tocmai aceste scene cumplite servesc deopotrivă un public avid de senzații tari, dar și sensibilități contrariate, pentru care registrul violenței începe cu biftecul tartar. Cert este că lumea ficțiunii cinematografice a lui Gibson trece cu necesitate prin expresia directă a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
destul de sumară și banală; mult mai interesant e restul - un vocabular și ghid de conversație extrem de bogat, propus de un autor cu simțul limbii populare și al dramatizării. Textul cuprinde, de exemplu, lungi conversații în jurul felurilor de mîncare - carnați, jambon, biftec, costițe, macaroane cu parmezan, usturoi murat, orez cu raci, dulceți de nuci, cofeturi, fructe coapte, popușoi fript - sau legate de peripeții de călătorie, care evocă proza autorului: "Vezeteu, surugiu...! - Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
Aureliu Busuioc EXISTĂ oameni care nu pot suferi ceapa prăjită sub nici o formă. Nici în supe, nici în sosuri, nici moviliță pe un biftec în sânge. Nu am nici un drept să-i iau peste picior: or fi având motive din copilărie să nu agreeze ingredientul, or fi având probleme cu sucul gastric sau cine mai știe cu ce, fapt este că ei nu-l
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statuarului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din aceeași perioadă, se poate raporta la asemenea experiențe ca la un patrimoniu dobîndit și ca la o moștenire legitimă. Cucerit, în mod cert, de
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
1990 sau americanizații mafioți din Prizzi's Honor (1985) al lui John Huston pentru a enumera doar câțiva clasici dispar în Gomorra. Într-un fel, Matteo Garrone reînnoadă cu tradiția neorealismului italian, felia de viață este livrată însă ca un biftec în sânge, trântit astfel încât fleica să răsune înfundat precum corpurile de vieri ale mafioților măcelăriți fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
o păpușă cu cheiță, un manechin, un robot însuflețit, nicidecum un om!! Prea l-au ferchezuit în iad înainte de a-l trimite pe pămînt. Inteligent, el bănuiește asta și caută să facă lucruri cît mai banale. De exemplu, mănîncă „un biftec oribil cu cartofi.” Nu-i normal? Numai că R. știe cu cine are de-a face. De asta îl și caută. Cu stimă și fior, 18-VIII-1980 Emil Brumaru
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix S 23, aplecat peste butoane. Ce scrie, mă, aici? — Biftec, citi Stejeran 1. — Ce e asta? întrebă comandantul Felix S 23. — E de mâncare, îl lămuri Getta 2. Luați întâi ceva de băut. — Unde scrie, mă, ulei? se enervă Felix. Ia uitați-vă, tovarășe comandant, au antigel, arătă Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a cântat acolo, delectându-ne cu faimoasa melodie „Bye, bye, black bird” chiar vestitul Benny Goodman, aflat în trecere prin București. La restaurantul Ambasador se mânca bine! Bucătăria producea „sortimente culinare” foarte gustoase și destul de acceptabile la preț, precum vestitul „biftec tartar”, „mușchi de vacă cu ciuperci”, „creier pane” și mai multe feluri de șnițel. Aperitivul la modă era „cașcavalul pane” și „filets d'anchois à l'huile”, cu pâine prăjită, mâncarea preferată a cucoanelor... care, cică, țineau la siluetă. Bărbații
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
două cârlige o viață de lux fără gazele puturoase ce se produc în creier când scrii poezii o împachetezi întrucât nu găsești atomul unde să-i delimitezi spațiul. HAZ DE NECAZ Parcă sunt țintuit pe cruce și-în așteptarea unui biftec cer să-mi fie duse la tomograf poemele în care s-au infiltrat îngerii, virușii vor fi aruncați din avion ca bombe bacteriologice. PE BUNE Patria mea încă nu a legalizat IADUL deși conștiința îi e circumscrisă iar în celulă
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și totul părea să fie în regulă. În ziua de pensie, îmi permiteam și eu două biftecuri, găteam unul din care le făcem și lor parte, în timp ce pe al doilea țin minte că l-am pus într-un castron acoperit, gândindu-mă dacă merită să dau drumul la frigider numai pentru atât. M-am retras în dormitor
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
drumul la televizor, am adormit ca de obicei cu el deschis și când m-am sculat am constatat că neastâmpărații ăștia doi, împinseseră cu botul castronul până la marginea mesei, jos capacul sărise singur, iar ei se delectaseră în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luaseră câte o poziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu vreți puișori și câte o cafeluță, o țigară, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și totul părea să fie în regulă. În ziua de pensie, îmi permiteam și eu două biftecuri, găteam unul din care le făcem și lor parte, în timp ce pe al doilea țin minte că l-am pus într-un castron acoperit, gândindu-mă dacă merită să dau drumul la frigider numai pentru atât. M-am retras în dormitor
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
drumul la televizor, am adormit ca de obicei cu el deschis și când m-am sculat am constatat că neastâmpărații ăștia doi, împinseseră cu botul castronul până la marginea mesei, jos capacul sărise singur, iar ei se delectaseră în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luasaeră câte o pziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu vreți puișori și câte o cafeluță, o țigare, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o bucată de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale acestei agitații a lui Stubb ieși curînd la iveală, cît se poate de limpede: Stubb era un mîncăcios fără pereche și se dădea în vînt după carnea de balenă, pe care-o socotea foarte plăcută la gust. Ă Un biftec, un biftec, înainte să mă duc la culcare! Hei Daggoo, du-te peste bord și taie-mi o bucată din codița cașalotului! în treacăt fie spus, deși acești vînători barbari n-au, cum se zice în limbaj militar, obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]