21 matches
-
asupra corpului meu și să refuz ceea ce nu e ok pentu mine. Și nu, nu sunt femeie. Însă nu sunt nici bărbat. Sunt o persoană, sunt o complexitate de emoții, gânduri, experiențe și opinii care nu pot fi încadrate în binaritatea de gen. Explorez lumea și o interprez așa cum simt. Iar picioarele mele păroase, adesea îndelung privite de străini confuzi, sunt o revoltă asupra normelor, o expresie a identității mele, dar și un fel de a declara că nici o bucățică din
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... by https://republica.ro/al-cui-e-corpul-asta-parul-nasul-sanii-cicatricile [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
crezi că vine asta? Dacă îți plac băieții, vrei să fie băieți că băieți, nu știu. Altfel, daca personajul ar fi bisexual, ar avea poate și deschiderea spre androginie, dar e un fals bisexual personajul meu. Tu personal crezi în binaritatea asta masculin-feminin sau vorbim aici de niște constructe sociale? Cred că da. Am trecut și eu prin queer theories, am mai citit câte ceva și m-am jucat cu chestiile astea - că genurile trebuie subvertite, ca de fapt nu au consistentă
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
clare despre lume, artă, femei, bărbați, dragoste, politică; această privire pretinde că ”documentează”, dar imaginea pe care o reprezintă nu este decât un vehicul pentru legitimarea prin mijloace artistice, foarte subtilă uneori, a unor opinii conservatoare; de exemplu cea că binaritatea de gen e esențială și ierarhică. Departe de a fi o oglindă a lumii, Sieranevada este o re-legitimare a ierarhiilor și a centralității masculinității care se autoreprezintă narcisic, obiectificând tot ce nu înțelege și subordonând, evident, tot ce obiectifică. 1Un
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
homeopatică, chirologia modernă, acupunctura orientală și altele asemănătoare, Durand vrea să ducă mai departe programul lui Husserl din 1936 (vezi (a) din cap. 2), privind psihologia și alte științe umane actuale care încă mai suferă de cantitativism, obiectivism, agnosticism determinist, binaritate logică. Aceste reducționisme au dus la fragmentarea continuă a noțiunii de om, din secolul al XVIII-lea și până astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie culturală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sale (nu o dată Întortocheate!) socialpolitice. Alături de impresionanta Operă a filosofului neokantian, pe care o prezintă În toate articulațiile esențiale, autoarea lucrării face sublinieri, din practica juridică actuală, atunci când asumă eșafodajul argumentativ caracteristic al Teoriei dreptului. Capitolul al-IV-lea insistă, persuasiv, asupra Binarității raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă”. Cu o foarte bună informație bibliografică, Întemeiată pe distincțiile Logicii speciale ale Științelor dreptului, Vanda Vlasov definește strâns, din aproape În aproape: Principiul dreptului; Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu va recunoaște dreptul moralei formaliste la aprecierea subiectivă. Numai după ce această recunoaștere va fi avut loc Îi va fi Îngăduit să pretindă și să accepte, și de partea ei, recunoașterea adevărului concepției sale privitor la aprecierea obiectivă. Capitolul IV Binaritatea raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă” 1. Principiul dreptului Giorgio del Vecchio releva, În chip esențial, că activitatea omenească poate fi considerată ca fiind reglementată de un sistem complex de norme
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cînd se constată amestecul unor niveluri de limbă (literar și popular) sau al unor limbi funcționale diferite. V. diglosie, dialogism, contact între limbi. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BINARITATE DISCURSIVĂ. Există structuri discursive ce pot fi valorificate din două puncte de vedere și din perspectiva a două discipline cultural-științifice, precum literatură și filozofie, istorie și literatură, știință și filozofie etc. Din acest motiv, repartizarea discursului se poate face fie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau mai multe tipuri sau genuri. De exemplu, "dialogurile" lui Platon pot fi considerate ca o specie a discursului dialogic specific literaturii, fie ca o specie a tipului filozofic, fie ca o specie amalgamă, adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
puțin în sensul pe care l-a dat Virginia stării, pe care a plasat-o clar în minte, sunt idei, sau mai bine zis o stare de echilibru între ideile și principiile masculin-feminin, care nu mai sunt concepute ca o binaritate în conflict, ci ca unitate în armonie. Woolf a dezvoltat teoria, care a devenit subiect de aprige dispute, în eseul exploziv A Room of One's Own. Pentru cei cărora conceptul în sine de "minte androgină" le-a stârnit interes
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o numea "minte androgină", iar pentru ea acesta era idealul minții creatoare. Cu alte cuvinte, mintea androgină poate deveni un principiu creator de cultură, (...) o stare de echilibru între ideile și principiile masculin-feminin, care nu mai sunt concepute ca o binaritate în conflict, ci ca unitate în armonie. (...) conceptul minții androgine transcende, trece dincolo de barierele și tensiunile de gen. (...) Îmi este foarte drag conceptul fiindcă, oricât s-ar chinui mulți sau multe nemulțumite de eteritatea lui să-l aducă în corp
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
celălalt pericol extrem: căderea în eleatism. De aceea, el va preciza (în Sofistul) că Ființa este simultan stabilitate, permanență, dar și mișcare. Ființa este în viziunea lui Platon „un al treilea termen, paralel cu mișcarea și repausul”. Această ieșire din binaritatea logică nu face decât să infirme ipotezele comentatorilor care susțineau că platonismul (ca și pitagorismul, de altfel) este o filosofie de tip matematic. Platon nu este străin spiritului geometric, dar filosofia sa trăiește peste milenii, reușind să fie mereu contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi nici mai mult, nici mai puțin decât „ideologia diavolului” și, Încă și azi, În 2005, inși creatori ce lucrează efectiv și eficient cu acest concept al „iraționalului”, cu „analogicul”, cu metafora, cu, dacă vreți, „metoda terțiului logic” etc., opus binarității autoritare a științei și, mai de curând, a informaticii, dacă nu se Îndoiesc ei Înșiși de calitatea majoră a acestui „instrument” de lucru și expresie, Îl situează, oricum, În subalternitatea „primului”, a atotputernicei „logici raționale”. (Evident, azi, logica uzează de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vreodată, „opere complete”, eforturile unor ani de trudă individuală sau colectivă. Ce poate fi mai „igienic” și mai „ecologic”? Totul se aseamănă cu o crimă perfectă. Constituirea universului informațional, pornind de la un sistem comun (și chiar simplist!) de referințe simbolice (binaritatea 0-1, minimalismul limbii engleze), penetrarea acestuia în orizonturile cele mai domestice și mai personale a determinat noi tipuri de dependențe dintre cele mai scandaloase pentru ființa umană. În numele unei libertăți nemărginite de informare, de autorealizare, pe care societatea actuală o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un soi de psihologie transpersonală care adună și drogul și sexualitatea și jazzul și politica. Sacralitatea nouă, "minimală, imprescrptibilă, și exigentă ca orice ateism veritabil." (C. Clément). No comment. "Dogma structuralistă" se aplică și condiției umane, ridicând-o la abstract. Binaritatea sacrului e o sursă primară de sens, justifică și viața noastră desfășurându-se între trup și suflet, între pământ și cer. Kristeva numește acest statut "bisexualitatea psihică." Un cuvânt ca oricare altul (spunem noi). O dovadă de construcție și deconstrucție
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
propusă de Ion Manolescu se alimentează firesc din SF, film și literatură, matematici superioare, tehnicile video, realitatea virtuală. Nefiind într-o relație polemică la adresa paradigmei tradiționale, aceasta este totuși altceva, o dizolvare a percepției tradiționale binare (fie și deconstructivă la adresa binarității) în pluriperspectivismul infinit și relativ. În el se dizolvă noțiunea veche de mimetism, realul devine hiperreal prin ficțiune. Paradoxele postmodernismului se definesc circular și totuși valid în cartea lui Ion Manolescu, generând o paradigmă de interpretare complicată, nouă și perment
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
în această societate. Faimoasa afirmație din 1949 a lui Simone de Beauvoir a pus punctul pe i: „Nu te naști femeie, ci devii“. Căutarea autenticității feminine s-a lovit de ceea ce produseseră instituțiile patriarhale și discursurile lor: existența feminității esențiale, binaritatea sexelor, ca și dominația heterosexualității. Autenticitatea nu a contribuit în continuare la căutarea propriei sexualități, astfel că feminismul istoric a trecut la o a doua strategie, cea a analizei reprezentării. Faimoasa sentință a Juliei Kristeva („Femeia nu există“Ă evidențiază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cuaternară: ea ar putea fi, pur și simplu, dublu binară, deci binară, ca în cazul gîndirii marxiste chineze care, în chip de neînțeles, l-a fascinat pe Abellio. Așa cum vom vedea, nu e cazul. Ceea ce salvează logica lui Abellio de binaritate este centrul structurii absolute. Abellio însuși are intuiția acestui lucru atunci cînd scrie: "centrul va marca locul conștiinței (naturală cînd se deschide în jos, transcendantală cînd privește în sus)"17. Pentru a limpezi această problemă, trebuie să trecem prin logica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc. Însă în ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
structurează polifonic, instanțele discursive fiind realizate de text, muzică și dans. Liantul structural dintre cele trei instanțe semantice este construit pe baza a trei elemente: repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate / discontinuitate. Muzica, " acea meta-erotică a cărei funcție este de a împăca, întotdeauna, contrariile" 106 creează, împreună cu dansul, un alt ritm cosmic, generând pulsația lăuntrică a formelor arhetipale care se lasă în voia sorților unui prezent etern, dominat de năzuința
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
selectori, celule de lectură. Dar atenție: de fiecare dată voi sunteți constant selecționați și testați de mediul însuși"464. De altfel, întreaga societate pare a fi alcătuită pe modelul codurilor și modelelor ce induc un dualism al polilor după principiul binarității codului cibernetic, iar Baudrillard declară dispariția retoricii oglinzii și a retoricii verticalității, din moment ce totul se pare că se desfășoară într-o orizontalitate lipsită de transcendență. Importanța teoriei simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc. Însă în ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]