200 matches
-
să nu rețin numele. Cert era că era ministru, nu mai contează la ce minister... Îl primise Suzana...Susanne, care era veche în meserie. Bătea spre 30 de ani. Specialitatea ei erau boșorogii "care nu mai aveau aprindere". Am rîs, binedispus. Era o contribuție personală a domnului Georges, nu mai auzisem. Auzisem eu de "a nu avea demaraj", dar era o expresie prea tehnică, automobilistica. Pe cînd "aprinderea", propriu-zisă... Ei, îl îndemnam, și...? Cum conu X s-a dezbrăcat, adică l-
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
cum se spune în chineză da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut și..., și..., alături de șofer, un tînăr înalt din nord, chipeș ca vedetele din filmele lor de propagandă. Băiatul conducea binedispus Mercedesul și mă aproba rîzînd vesel. Eu însă făceam mereu murmurînd și..., și..., și, gîndindu-mă la studentul oprit în fața unui tanc, în Piața în flăcări,... Și cum un tanc cîrmea ușor cînd în dreapta, cînd în stînga, să-l evite pe
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
din el, - s-a ars! se alege doar cu contravenția. Păcate de muncă! zău! făcea compătimitor. - Măcar... măcar, mai spunea tolerant, dacă Dumnezeul vostru ar avea în vedere cît s-a muncit aici,... măcar să acorde circumstanțe atenuante respective... - hă-hă-hă! făcea binedispus. Într-un colț, se încinsese o discuție cazuistică între teolog și notarul comunei. Dacă morunul n-a fost mîncat - zicea acesta - dacă n-a trecut prin burțile oamenilor, degeaba, nu se acordă nici o iertare, păcatul nu este iertat de tot
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
o îngăduință de romancier care vede exact cum stau lucrurile, dar nu se indignează mai mult decât trebuie, nu aruncă verdicte acre, dimpotrivă, se bucură de lume așa cum e. Nu mă îndoiesc că tot așa era și omul din spatele scrisului, binedispus și răbdător printre corvezi de tot soiul, care firește că nu puteau să nu macine. Într-un octombrie năbădăios, când la Brașov ningea ca-n toiul iernii și telefonul meu își pierduse semnalul (iar era să mă rătăcesc, iar era
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
Simona Tache “Nichita avea o geantă diplomat în care își păstra ordinele, decorațiile și medaliile pe care le primise în decursul vremii. Câteodată, când era mai binedispus, se dezbrăca până când rămânea în boxerii lui negri și pe chiloții ăia își atârna decorațiile. Apoi se plimba țanțoș prin fața celor prezenți, zicând: “Uite, bre, așa ar trebui purtate decorațiile, în pielea goală, ca să vadă toată lumea că nu ai nimic
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
a lui Smiley constă în trecerea rapidă a degetului arătător peste buze, așa cum o fac copiii. Iar când 25 de oameni fac acest lucru în cor, într-un autocar, dirijați de Smiley, efectul nu poate fi decât unul extrem de comic. Binedispus ca întotdeauna, artistul nu a ratat ocazia să autoironizeze și porecla sa, povestind că părinții au vrut să-l boteze Smiley când era mic, dar că preotul s-ar fi opus din cauză că nu știa cum să pronunțe numele.
Smiley predă cântatul la "buget" - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82225_a_83550]
-
a lui Smiley constă în trecerea rapidă a degetului arătător peste buze, așa cum o fac copiii. Iar când 25 de oameni fac acest lucru în cor, într-un autocar, dirijați de Smiley, efectul nu poate fi decât unul extrem de comic. Binedispus ca întotdeauna, artistul nu a ratat ocazia să autoironizeze și porecla sa, povestind că părinții au vrut să-l boteze Smiley când era mic, dar că preotul s-ar fi opus din cauză că nu știa cum să pronunțe numele.
Smiley predă cântatul la "buget" - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82226_a_83551]
-
prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu-l auzise. Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte ascuțită și rece a cuțitului. Scoase un țipăt scurt când acesta îi crestă pielea subțire. Nu era o tăietură adâncă, dar sângele țâșni imediat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și maică-sa, cu Renaultul 16, model Îmbunătățit, așa că și-a turnat o vodcă mică și a dat drumul la casetofon. — Ah, cât Îmi place Ricchi e Poveri. Nimic nu se compară... Nici nu cântă ca ăștia, a Îngânat el binedispus. Trebuie să apară Ionela... Pe Ionela pusese ochii În iarnă, de Ziua Unirii, când fusese cu ai lui la Casa de Cultură, sarcină de partid În cadrul „Cântării României“, și asistase la tot circul, cu balerini Îmbrăcați În costume populare, care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aproape trecute, iar razele soarelui de după-amiază care pătrundeau printre frunze și ne cădeau în poale le făceau să pară verzi. De multă vreme vreau să-ți spun ceva, dar am tot așteptat un moment în care să fim amândouă binedispuse. Să știi că nu mi-e ușor să-ți mărturisesc, pentru că știu că n-o să-ți facă plăcere. Astăzi am totuși impresia că pot vorbi despre asta. Te rog să nu mă întrerupi până termin. Adevărul e că Naoji trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
A fost interesant. Aș fi discutat și mai multe. Știi bine că nu prea am tact. Nu despre asta e vorba, însă tu nu lași niciodată pe nimeni să conducă o conversație. Kazuko, ești tare încăpățânată! Mama a fost foarte binedispusă astăzi. Observând că mi-am aranjat părul ieri, pentru prima oară, a comentat: — Coafura asta se potrivește femeilor cu păr subțire. E prea prețioasă, așa înaltă. Îți mai lipsește o mică tiară! Îmi pare rău că nu ți-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă fermeca. Eram extrem de bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ei - Barbu Brezianu. El i-a adăugat noii sale traduceri o postfață pe care a semnat-o "b.b.b.", așa cum își semnase și primele creații literare, de prin 1930. Barbu Brezianu a fost un om deosebit de amabil, îndatoritor, întotdeauna binedispus. S-a considerat norocos, pentru că i-a fost dat să trăiască ani atât de bogați în evenimente, cum au fost anii 1930. A fost fericit că a ajuns la o vârstă înaintată, păstrându-și vigoarea fizică și spirituală până la sfârșitul
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca largă, au apărut intrândurile unui început de chelie. I-am privit apoi îmbrăcămintea ponosită, de vestitor al unui univers misterios, despre care nu știam nimic și
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
imagine a voalării, dar poate și derivare înșelătoare, comică, de la expresia a se face praf. Unele eufemisme - turmentat, magnetizat, afectat, obosit, făcut etc. - au sensul "beat" doar sub presiunea contextului. Observația e valabilă și pentru termenii pozitivi, ca vesel sau binedispus. Alte cuvinte se bazează pe o exagerare a cauzelor și a efectelor beției: de la denumirile trotil sau matrafox, date unor băuturi alcoolice tari, de proastă calitate, s-au format verbe cu participiile trotilat și matrafoxat. Ultimul e o apariție mai
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
am mărturisit atunci, de parcă a-i spune acest lucru avea să mi aducă noroc în găsirea vestigiilor, de parcă ea ar fi fost deținătoarea unei absolute forțe a binelui, a unei benefice influențe, capabilă să modifice orice. Expediție? m-a întrebat binedispusă, cu interes, și privirea ei a prins o scânteie de atenție în plus, deși aveam impresia că ea știa totul, tot timpul, cu o înțelepciune ce depășea înțelegerea realității imediate, aflându-se deasupra lucrurilor relative sau a cursului timpului sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente. Se oprește când încep să-l doară pumnii. Lionel, încă binedispus, întreabă ironic: — O să mor și eu? — Toți murim. Mai devreme sau mai târziu. Uite, Edy, fiu-meu, o să moară mai târziu, la 120 de ani. — Piticania asta e fiul tău? râde Roman spre Edy, care-l privește urât. — Păcatele tinereții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stradă. Dar cine să controleze un tenisman care umblă cu geanta de sport la el, de dimineața până seara, prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are în geantă doar două rachete de tenis profesionale. Și în buzunarul interior al sacoului, câteva zeci de mii de euro. Mai exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți în altă limbă? — Denumirile astea se pot traduce și în altă limbă? — Denumirile da, nu și gustul, intervine Jean cu superioritate. — Îmi permiteți să vă dau eu niște sugestii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi, Gustave aduce sticla de vin și începe ritualul degustării. Gustave îi prezintă lui Lionel eticheta și dopul: — Observați: Château Pétrus, 1990. Lionel, binedispus, citește cu voce tare eticheta: — Château Pétrus, o mie nouă sute nouăzeci. Nici un an în plus, nici un an în minus. Am auzit c-a fost un an bun pentru vinuri... — Cel mai bun. Ca să-și susțină aserțiunea, Gustave vrea să-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit că nu pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă așa, într-o doară, văzându-l pe Anton că se zgâiește în lungul drumului: "Ce faci, bre, te uiți după liberare?". "Nu, măi nea, după gunoieri mă uit. Că trebuia să vie dă ieri și tot n-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și se apropie de mine. Nu știu cine este, văd doar o umbră crescând. Aud pași pe pietriș. Nu mă întorc. Mai înainte am băut cu cineva, cu cel care a plecat, o altă sticlă de vin, dar nu sunt pilit. Nici măcar binedispus. Doar puțin trist, puțin resemnat. Persoana care s-a apropiat de mine îmi pune o mână pe umăr. - Salut, mormăi eu fără să o privesc. - Bună, zice. Voce de fată, deci este o fată, deci îmi ridic privirea din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]