11 matches
-
de medicină din București. A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. Fiul unui profesor de la Facultatea de Drept din București, tânărul Daniel urmează liceul "Sf. Sava" din Capitală, devenind în 1900 student în medicină, tot în București. El se remarcă
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]
-
de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții. Savant de mare productivitate științifică, este autorul a numeroase monografii de specialitate. Danielopolu abordează, printre primii în lume, o concepție nouă în descrierea funcțiilor biologice, concepție denumită astăzi biocibernetică, legată de prezentarea organismelor și a funcțiilor organelor ca pe niște sisteme. El face o distincție netă între activitățile biologice în care se întâlnesc procese informaționale și cele în care nu au loc astfel de situații. A fost o autoritate
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]
-
într-un cub luminos. Habar n-aveți cum e. Eu, da. Desfac centura și mă ridic. Îmi trosnesc degetele; neoprenul din articulații e moale și nu face nici un zgomot. Țin mâinile afară, la vedere. O combinație de stimuli și ace biocibernetice rezolvă treaba în locul lor. Bacteria digitală se-mprăștie. Trece prin fuselaj, urcă. Direct la sistemele hidraulice. Închid ochii. A-nceput. Airbus-ul cade, cu unul din reactoare blocate. Flapsurile se deschid pe neașteptate. Se creează un dezechilibru, care sucește avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Subliniind importanța ripostei compensatoare de natură simpatică sau parasimpatică atât la nivel central cât și periferic, Danielopolu introduce ideea autoreglării prin forțe antagoniste cu mult înainte de a se fi pus bazele teoretice ale ciberneticii, plasându-se astfel printre precursorii concepției biocibernetice. Afinitatea selectivă a mediatorilor chimici pentru anumite organe efectoare se datorește formațiunilor receptoare specifice mediației simpatice și parasimpatice. Existența acestora fusese întrevăzută de Ehrlich (1904) întrucât „corpora non agunt nisi fixata”. La rândul lor lucrările lui Von Euler, onorate cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrii reglatori; - centri respiratori de integrare și elaborare a reacțiilor adaptative ventilatorii; - efectori musculari, reprezentați de mușchii inspiratori și expiratori. Elementele de bază ale sistemului de autoreglare și control al respirației sunt incluse în fig. 94. Ele constituie un sistem biocibernetic autoreglat prin reacții de feedback negativ și pozitiv, ce funcționează după principiul conexiunii inverse. În ansamblu, factorii de reglare și adaptare a respirației la necesitățile variabile ale schimburilor gazoase sunt de două feluri - nervoși și umorali. Primii asigură activitatea ritmică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rezultă modificări conceptual-semantice specifice disciplinei, care s-au impus la nivelul nomenclaturii prin constructe cognitive și/ sau metaforice formate prin interacțiune: biofizică, hemodinamică, contracție musculară, bioelectricitate, biomecanism, bioacustică, radioscopia, radiografia, raze X, biofizica moleculară, receptorul nicotinic, biofizica celulară, termodinamica biologică, biocibernetică, psihofizică, ultrasunete, radiații ionizante etc. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a reușit explicarea în caracteristicile sale generale, a efectelor medicamentelor, disciplina de graniță care ia ființă fiind biochimia. Chiar dacă domeniul a cunoscut în ultimele decenii o evoluție de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza biologic-masinic nu functioneaza numai în filme că Blade Runner și în literatura cyberpunk, ci și în realitatea curentă, sub forma protezelor și implanturilor medicale sau estetice. Folosirea protezelor "cosmetice" ale chirurgiei estetice (a se vedea nu numai cazurile de
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
înzestrați creatorii lor. într-o manieră similară, teoreticieni ai inteligenței artificiale de talia lui Hans Moravec sau Ray Kurzweil analizează parametrii creierului uman și capacitatea de asimilare a dispozitivelor robotice, cu scopul de a descoperi un model comun de funcționalitate biocibernetică. în cazul prozei cyberpunk, extragerea minții din creier și accesarea de către roboți a substanței chimice și mecanice a informației (specifice oamenilor) se realizează printr-o dublă scindare între componenta organică și ,ambalajul" care o protejează: mai întîi, între creier și
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
existență, discursul cybercultural al vieții artificiale trebuie abordat cu măsură și cu ochi critic, în ciuda faptului că oferă imaginației umane cadre fertile de evadare din obișnuință, în special în exemplele numeroase de lucrări artistice ale vieții artificiale. Crearea de interfețe biocibernetice „empatice”, interactive, în cyberspațiu, este conformă cu orientarea ciberneticienilor înspre științele naturii și ale vieții, astfel că o corporalitate artificial-informațională nu este limitată la un deziderat al cunoașterii, ci urmează un tipar al algoritmilor biologici. Acest model al spațiului Internetului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și perturbând deopotrivă subiectivitatea, destructurând-o prin fragmentare și prin multiplicare și reluând-o prin reciclare și relocalizare. În intermedialitatea formată de relaționarea strânsă dintre suprafața și adâncimea ecranului monitorului, se desfășoară forțe identitare, se traversează circuite și fuzionează sisteme biocibernetice, se împacă binarisme și se înregistrează conflicte și contradicții subiective. Mediată prin tehnologie comunicațională, identitatea virtuală se manifestă teletopic și teleprezent, în măsura în care a fi conectat la Internet înseamnă a fi distribuit, prezent simultan și multilocalizat, însă aceste procese se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la cele transgenice care populează spațiul virtual. Undeva la mijlocul drumului marcat de acești doi poli ideatici dorește a se așeza postumanismul temperat: reținând deopotrivă avantajele și dezavantajele, încurajând potențialul pozitiv și demontând pericolele existenței postumane. Această situare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]