45 matches
-
“Cercetătorul științific I, Sorin Geacu, doctor în geografie și biologie, șeful colectivului de biogeografie - mediu, la Institutul de Geografie, Academia Română, București, a publicat o serie de articole privind arborii excepționali. Fagul de la Miroasă, comuna Bălăbănești, județul Galați, situat la limita estică a arealului european, are vârstă de 170 de ani, înălțimea de 21 m
Arbori excepţionari, impozante monumente ale naturii, din comuna Bălăbăneşti by http://balabanesti.net/2013/10/14/arbori-exceptionari-impozante-monumente-ale-naturii-din-comuna-balabanesti/ [Corola-blog/BlogPost/339974_a_341303]
-
conglomerate, calcare. Relieful structural: tabular, monoclinal, cutat, în blocuri (faliat), eolian. Relieful vulcanic: de explozie, de acumulare, de eroziune (în formele vulcanice). Relieful deserturilor, relieful glaciar (montan și de calota), relieful periglaciar. Relieful litoral: procese, forme, tipuri de țărm. 5. Biogeografie. Factorii ecologici (abiotici, biotici) și rolul lor în distribuția latitudinala și altitudinala a organismelor vii. Arealul biogeografic. Regionarea biogeografica. Regiunea Holarctica. 6. Geografia solurilor Componentele și proprietățile solului. Răspândirea geografică a solurilor pe Glob. Profilul de sol. Solul că resursă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
vântul. Regionarea climatică a teritoriului României. 3. Hidrografia. Apele subterane. Tipuri de izvoare și răspândirea lor. Configurația rețelei hidrografice și modul ei de organizare. Regimul scurgerii. Fluviul Dunărea (caracteristici hidrologice). Tipuri genetice de lacuri și repartiția lor teritorială. Marea Neagră. 4. Biogeografie. Succesiunea zonelor și etajelor de vegetație în România (zona stepei, zona silvostepei, zona pădurilor nemorale, etajul pădurilor, etajul subalpin și etajul alpin). Regionarea biogeografica a României. Protecția și conservarea biodiversității în România. Parcurile naționale. Rezervațiile biosferei: Delta Dunării, Retezat și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
14. Ilinca N. (1999) - "Geografia urbană". Editură Atlas Multimedia, București 15. Ilinca N. (2005) - "Geografie umană". Populația și așezările omenești, Editura CD Press 16. Lupașcu Gh., Jigau Gh., Vârlan M. (1998) - "Pedologie generală", Editura Junimea, Iași 17. Lupașcu Angela (2001) - "Biogeografie", Editura Fundației România de Mâine, București 18. Marin I. (1995) - "Continentele, Geografie regională", Editura Universității București 19. Marin I., Marin M., (2005) - "Europa - geografie regională", Editura Universitară București 20. Nastase A., Osaci Gabriela (2001) - "Topografie - Cartografie", Editura Fundației România de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
20. Nastase A., Osaci Gabriela (2001) - "Topografie - Cartografie", Editura Fundației România de Mâine, București 21. Negut S. coord (2005) - "Geografie economică mondială", Editura Meteor Press, București 22. Pisota I., Zaharia Liliana (2001) - "Hidrologie", Editura Universității București 23. Pisota I. (2002) - "Biogeografie", Editura Universitară București 24. Posea Gr. (2003) - "Geografia fizică a României", partea I, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 25. Posea Gr. (2004) - "Geografia fizică a României", partea ÎI, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 26. Surd V. (2003) - "Geografia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
conglomerate, calcare. Relieful structural: tabular, monoclinal, cutat, în blocuri (faliat), eolian. Relieful vulcanic: de explozie, de acumulare, de eroziune (în formele vulcanice). Relieful deserturilor, relieful glaciar (montan și de calota), relieful periglaciar. Relieful litoral: procese, forme, tipuri de țărm. 5. Biogeografie. Factorii ecologici (abiotici, biotici) și rolul lor în distribuția latitudinala și altitudinala a organismelor vii. Arealul biogeografic. Regionarea biogeografica. Regiunea Holarctica. 6. Geografia solurilor Componentele și proprietățile solului. Răspândirea geografică a solurilor pe Glob. Profilul de sol. Solul că resursă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
vântul. Regionarea climatică a teritoriului României. 3. Hidrografia. Apele subterane. Tipuri de izvoare și răspândirea lor. Configurația rețelei hidrografice și modul ei de organizare. Regimul scurgerii. Fluviul Dunărea (caracteristici hidrologice). Tipuri genetice de lacuri și repartiția lor teritorială. Marea Neagră. 4. Biogeografie. Succesiunea zonelor și etajelor de vegetație în România (zona stepei, zona silvostepei, zona pădurilor nemorale, etajul pădurilor, etajul subalpin și etajul alpin). Regionarea biogeografica a României. Protecția și conservarea biodiversității în România. Parcurile naționale. Rezervațiile biosferei: Delta Dunării, Retezat și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
14. Ilinca N. (1999) - "Geografia urbană". Editură Atlas Multimedia, București 15. Ilinca N. (2005) - "Geografie umană". Populația și așezările omenești, Editura CD Press 16. Lupașcu Gh., Jigau Gh., Vârlan M. (1998) - "Pedologie generală", Editura Junimea, Iași 17. Lupașcu Angela (2001) - "Biogeografie", Editura Fundației România de Mâine, București 18. Marin I. (1995) - "Continentele, Geografie regională", Editura Universității București 19. Marin I., Marin M., (2005) - "Europa - geografie regională", Editura Universitară București 20. Nastase A., Osaci Gabriela (2001) - "Topografie - Cartografie", Editura Fundației România de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
20. Nastase A., Osaci Gabriela (2001) - "Topografie - Cartografie", Editura Fundației România de Mâine, București 21. Negut S. coord (2005) - "Geografie economică mondială", Editura Meteor Press, București 22. Pisota I., Zaharia Liliana (2001) - "Hidrologie", Editura Universității București 23. Pisota I. (2002) - "Biogeografie", Editura Universitară București 24. Posea Gr. (2003) - "Geografia fizică a României", partea I, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 25. Posea Gr. (2004) - "Geografia fizică a României", partea ÎI, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 26. Surd V. (2003) - "Geografia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor respective, care se poate situa de ambele părți ale uneia sau mai multor frontiere interioare ale Comunității."3 (8) Pe baza informațiilor disponibile și a evaluărilor comune efectuate în cadrul seminarelor de biogeografie, pregătite de Centrul tematic european pentru protecția naturii și biodiversitate, precum și a întâlnirilor bilaterale desfășurate cu statele membre, anumite state membre nu au propus suficiente situri pentru a îndeplini cerințele prevăzute de Directiva 92/43/CEE pentru anumite tipuri de
32004D0813-ro () [Corola-website/Law/292554_a_293883]
-
au devenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum Alexander von Humboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediul înconjurător, punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și etologiei. Acești oameni de știință încep să respingă esențialismul și iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora. Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții. Toate aceste progrese, ca și
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
lumii vii. De o deosebită valoare sunt contribuțiile lui Alexander von Humboldt, care a analizat relația dintre organisme și mediu (adică domeniul istoriei naturale) făcând apel la studiul cantitativ specific filozofiei naturale (fizică, chimie). Opera lui Humboldt a pus bazele biogeografiei și a influențat generațiile următoare de oameni de știință. Geologia, știință care se conturează tot mai puternic în această perioadă, realizează apropierea dintre istoria naturală și filozofia naturală. Stratigrafia stabilește corelația dintre distribuția spațială (geografică) a organismelor vii și cea
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
a căpătat o puternică amploare. Descoperiri ca mecanismul eredității și cel al metabolismului au reliefat clar importanța experimentului, în defavoarea metodelor de studiu ale științelor naturii, care puneau accentul pe analiza morfologică și filogenetică. Ecologia a apărut ca o combinație între biogeografie și studiul ciclului biogeochimic al materiei. Necesitatea creșterii acurateței cunoașterii biologice a mutat centrele de efectuare a experimentelor și analizelor din laboratoare în mijlocul naturii. Institute, precum "Carnegie Station for Experimental Evolution" sau "Marine Biological Laboratory", au realizat medii naturale semicontrolate
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
telecomunicației moderne. Datorită construirii primului său laborator de la Universitatea din Leipzig, în 1879, Wilhelm Wundt a fost creditat cu fondarea psihologiei ca știință empirică independentă. Lucrarea lui Alexander von Humboldt, ca om de știință și explorator, a fost fundamentală în biogeografie. Numeroși matematicieni celebri s-au născut în Germania, dintre care: Carl Friedrich Gauss, David Hilbert, Bernhard Riemann, Gottfried Leibniz, Karl Weierstrass și Hermann Weyl. Germania are mulți inventatori și ingineri faimoși, precumș Johannes Gutenberg, care este acreditat pentru inventarea imprimantei
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
punctul de vedere al diversității genetice. În general, diversitatea genetică a continentului indian este un subset al diversității africane, la fel cum diversitatea genetică din afara Africii care este un subset al celei din India. Populațiile fondatoare sunt esențiale pentru studiul biogeografiei și ecologiei insulare. Cu toate că o "„tabula rasa”" naturală nu este ușor de identificat, o serie de studii clasice privind efectele populațiilor fondatoare au fost realizate în urma erupției catastrofale a vulcanului Krakatau în 1883, erupție ce a eliminat toate urmele de
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
profesionale. Antoine Lavoisier și alții chimiști și fizicieni au început să conecteze lumea animată și neanimată prin chimie și fizică. Naturalist-exploratorii au cercetat interacțiunile între organismele și ambianța și metode prin care aceste legături depind de geografie — fondând discipline precum biogeografie, ecologie și etologie. Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări, precum și rezultatele cercetărilor
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
Botanica (din limba greacă, βοτάνη = "iarbă") este știința plantelor - o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia și virologia, cât și de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia și biomatematica. Până în prezent au fost descrise peste 500.000 de specii de plante, care, atât pentru studiile specialiștilor, cât și pentru informarea marelui public, au trebuit sa fie clasificate și denumite. Clasificarea organismelor s-a făcut în 5 unități
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
similară cu cea biblică, anume povestea lui Pyra și Deucalion, evocată de Pindar în cea de-a noua Olimpică. Povestea corăbiei este des întâlnită în scripturile religioase. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au făcut cercetări de geologie și biogeografie în legătură cu arcă și potop. Având la origine o confuzie medievală provocată de proasta înțelegere a textului biblic original (semitic), s-au făcut numeroase săpături în Turcia, pe muntele Ararat,unde unii cred că Biblia spune că s-a oprit arca
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
Nicolae baron de Hurmuzaki ("germană: Constantin N. Freiherr von Hormuzaki"; n. 3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 23 februarie 1937, Cernăuți, România), a fost doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române. Contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. Constantin a fost descendent unei vechi familii fanariote în Principatul Moldovei, nepotul lui Doxaki
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
trăit cu familia la Viena și Bad Ischl, revenind după aceea în patrie. În 1930 a fost onorat cu titlul de Doctor honoris causa, iar în 1931 a fost numit ca profesor universitar la facultatea nou înființată de entomologie și biogeografie a Universității din Cernăuți.
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
că pădurile fuseseră distruse de capre și porci, care se sălbăticiseră după ce fuseseră introduse în 1502, iar vegetația nativă predomina doar pe crestele înalte și abrupte, fiind înlocuită de specii importate. În acest moment, Darwin era deja foarte interesat de biogeografia insulei, iar descrierea dată de el Insulei Sf. Elena ca un „mic centru de creație” în jurnalul său geologic reflectă speculațiile lui Charles Lyell din volumul 2 din "Principiile geologiei" cum că insula ar fi fost un „punct focal al
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
avut un copil. În 1979 s-a căsătorit cu Maria Scintilla Almeida Prado Por. El a murit la Ierusalim în octombrie 2014. Francis Dov Por a scris 6 cărți, precum și numeroase articole in diverse domenii ale zoologiei, biologiei marine, limnologiei, biogeografiei și ale filozofiei biologice. a Lost Lake Sao Paulo, background for restoration" Brasileiros," Adema, Sao Paulo Natural History. Sofia-Moscow, Pensoft Publishers, "Philosophie Zoologique." Integrative Zoology, Volume 10, Issue 2, pages 230-231, March 2015
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă largă de dovezi și fapte din domenii precum: creșterea animalelor, biogeografie, geologie, morfologie și embriologie. Opera lui Darwin a condus la o acceptare mai rapidă a evoluționismului, dar mecanismul propus de marele savant englez, selecția naturală,nu a fost larg acceptat până prin anii 1940'. Filozofia greacă ajunsese la unele concepte și
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
în America Latină de geograful, naturalistul și exploratorul prusac Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (1769-1859), fratele mai mic al ministrului, filozofului și lingvistului prusac Wilhelm von Humboldt (1767-1835). Munca susținută depusă de Humboldt în domeniul geografiei botanice a pus bazele biogeografiei. Călătoria descrisă în roman, întreprinsă între anii 1799 și 1804, a avut drept rezultat prima descriere a regiunii într-un mod considerat a prezenta un punct de vedere științific modern. Această descriere a fost publicată într-un set imens de
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]
-
istoria evolutivă a vieții, paleontologii analizează fosilele. Gradul de înrudire între speciile moderne poate fi stabilit prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații despre evoluție: tiparele de distribuție geografică a animalelor și a plantelor (biogeografie). Toate aceste date se încadrează într-o imagine de ansamblu numită arborele genealogic al vieții. Experimente sau manipulări controlate ale mediului sunt folosite pentru a explora dinamicile evoluționare. Evoluția poate fi observată în laborator, unde populațiile se adaptează la noi
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]