56 matches
-
de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai vorbim de minimonografiile în serviciu comandat pro domo din ultimul deceniu. Autoarea ține să se delimiteze ritos: Evitînd abordările biografiste sau de tip monografic (...), vom încerca să aducem în prim plan acele elemente filmice care au făcut să i se atribuie lui Tarkovski calificativul de artist mistic, transcendental, religios, iar opera sa să rezoneze, pe cît de singular, pe atît
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
lui Marian Drăghici. Poetul nu-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu borta în capul lui Dumnezeu" nu face decît să-l confirme - dar formula biografistă certifică un grad de asumare fără precedent a versurilor. Este vorba despre, pe de o parte, "texistența" care pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
lucrare de mari dimensiuni: clișeul " închisoare, sinuciderea prin predecesori, cotidianul mitic, reveria (sub semnul madlenei), prozatorul care face penitențe în versuri, recitalurile de măști și jocurile de personaje, Mopete ca un alter-ego auctorial (merită menționată o interesantă polemică cu interpretarea biografistă a lui Matei Călinescu). O monografie Mircea Ivănescu nu avem încă. Deocamdată, există o antologie valoroasă " cea de la "Polirom" " care ar merita ca prefață studiul lui Cistelecan de la "Aula". Însă, cu siguranță, criticul capabil să pornească la construcția "Templului" a
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
pomenesc din conformism și vocație inerțială ", cele mai multe de găsit în ciclurile Poezia în pijama roz, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M., Hebdomadarul profesorului A.M., Lecția de engleză, Tomografia și Budila-Expres; cea de-a doua direcție o reprezintă poezia biografistă, în care recuzita-fundal a poemului optzecist (naveta, trenul, școala de provincie cu elevi și colegi blazați în cuget, culorile gri ale orașului etc.) ascunde elemente cu totul și cu totul neașteptate, femei verzi cu măruntaie de aur, astenia de primăvară
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
în prezentul narativ vedem doar resturile ei calcinate); și, totodată, măcinate interior de uriașa decepție ce a survenit entuziasmului inițial. Dat fiind că scriitorul avea, la data instalării comunismului, douăzeci și ceva de ani, poate că nu este o exagerare biografistă să spunem că, făcând în subsidiar un proces de conștiință al propriei generații, el se suprapune destul de bine, și ,la vedere", pe modelul său preferat de personaj. Identificarea cu acesta, cu dezamăgirile și înfrângerile lui, e ușor de realizat - și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
de hârtie./ Mi-e un junghi în propria carne." Una peste alta, este decisiv modul în care te raportezi la acest volum. Fie refuzi versurile amestecate, insuficiente, ezitante ale tinerei poete căreia îi place să scrie despre toate, amestecând poeme biografiste cu altele expresioniste, onirice sau de-a dreptul suprarealiste (vezi Cerșetorul de duminică și poemul secvențial cu Alice), fie te lași purtat de fantasmele, amintirile, senzațiile copilăriei și de angoasele prezentului încercând să înțelegi neliniștile fetei-femeii în fața colii de scris
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
Securitatea, intelectualii care s-au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea tirajului cărții de proze de debut, Monciu-Sudinski se reprofilează pe alcătuirea de "reportaje" (pe care, de fapt, le mimează într-o ficțiune biografistă ce derutează atît cenzura, cît și critica literară a vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an de la
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
literar ai unor reviste glossy sau de unii dintre poeții douămiiști - s-a impus și în România termenul de autoficțiune. E drept, el e preluat mai ales pe filieră franceză și acoperă o producție literară vastă: autobiografii, narațiuni și poeme biografiste, asta în condițiile în care genurile prozastice românești nu au un echivalent pentru franțuzescul récit - noțiune-valiză pentru orice fel de proză căreia nu i se potrivește subtitlul Ťromanť. 69 al lui Ionuț Chiva, ca și O vară în Siam a
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
s-a acordat mai mult spațiu poeților ai căror traducători sunt vorbitori nativi de repsectiva limba. Traducerile sunt o plăcere pentru cititor, poezia în sine fiind de cele mai multe ori permisiva acestui tip de exercițiu. Din păcate aceeași poezie realistă și biografistă ar fi necesitat o promptă indicare a volumului și mai ales a anului de apariție, măcar din motivul trivial că, actualmente, consumul de Coca-Cola nu mai reprezintă o excentricitate. Oricum, realizată într-un timp record după cum mărturisesc autorii, aceasta antologie
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
ceva fără nici o șansă // ceva personal, iremediabil de /personal // cei amici să dispere, unul rău să se-nfurie, într-o față iubire să nască / în una singură, din toate cîte o sa citeasca!". În majoritatea poemelor apar astfel de secvențe prozaice, biografiste, acoperite imediat de strălucirea rimelor sau neutralizate în palinodii voioase și cîntecele batjocoritoare ("mai mare necaz / decît să fii altul / nu e // nu e / nu e! // și sîngele suie / altu-n același / a) cap? // cap, ca să cadă / departe-n coadă // ce
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
drum, de-ntoarcere de acum, trece iar prin zona obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o interesantă "cotitură" în evoluția poetică a lui Sebastian Reichmann, volumul rezultînd din contactul cu poezia și civilizația americană. Apar nuanțe biografiste și prozaiste care se potrivesc extrem de bine cu suprarealismul la care nu renunță nici o clipă: " În fața cuiva ea urcă într-un taxi îndreptîndu-se/ cît mai repede spre-o altă Agenție de emigrare/ hotărîre care a cuprins-o lent/ ca senilitatea
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
că dintr-un grup de zece studenți, nouă vor dispărea în negura anonimatului, și poate unul va publica cîteva articole în vreo revistă obscură. Warren însuși, ca scriitor și cărturar, a publicat mai cu seamă studii critice în manieră tradițională - biografist/monografiste - dedicate lui Henry James sau Hawthorne, dar și mai recenții (atunci) Foster ori Kenneth Burke. Un anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ singuratec
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală măsură, anvergura lui, cît și lectura biografistă, în jurul omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul său echilibru, expresivă și autoritară prin sine însăși, dincolo de
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
8 tot în underground au rămas. Și nici măcar nu știu a cui e vina. Poezia lui Radu Andriescu nu mi se pare a se fi schimbat prea mult. Găsim și aici, în cea mai mare parte a volumului, aceeași formulă biografistă prozaică, în discurs direct, liniar, alb, fără tropi, o poezie nu doar în siajul beatnicilor nord-americani, dar de-a dreptul nostalgică după formula lor dezinhibată, antilirică ș.a.m.d. Deși lipsa de audiență a poeziei beatnicilor din ultimele decenii este
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
poți ierta orice, numai să nu te plictisească. Riscul cel mare vine din oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
primește.// De curând i-am scris o carte: - Deschide-o,/ citește, și sufletul meu găsindu-l, să-l simți/ locul magic prin care să intri în cer./ Dăruindu-mi o ușă." (Dăruiește-mi o ușă, pag. 105) Nu știu câți dintre poeții biografiști ai ultimului val își lucrează textele pe o atât de subțire foaie de calc. Dar sunt absolut sigur că o poezie ca aceasta nu le-ar displăcea câtuși de puțin: Am ajuns vremea să petrec/ o jale amestecată cu nedumeriri
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
adesea divergente, analizează și compară, este prin urmare obiectiv, onest și fără parti-pris-uri, ceea ce este o calitate fundamentală. El practică o tehnică extrem de curentă în lumea universitară americană, și anume o close reading (în combinație cu critica receptării și critica biografistă), dar tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de entitate subiectivă obiectivată
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
soarele se transforma-n fulgi se destrama/ apa cotcodăcea se agita cum o găină/ etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la Eminescu, deși primul pe care-l reține Tomozei în antologie este Către planeta mea, al
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
intermediară, iar "milenariștii", una în curs de afirmare), aceste structuri create de critică pe baza unui material artistic dat sunt valide, funcționale, operaționale. Nu putem utiliza criteriile cu care îl judecăm pe modernistul abstract Nichita Stănescu pentru a evalua poemele biografiste ale lui Mircea Cărtărescu. Și invers. Conceptele diferă, unghiul de abordare se schimbă, însăși înțelegerea poeziei suportă modificări de la o etapă la alta a istoriei acesteia. Generația '80 a impus în canon câțiva autori; dar, mai important decât atât, s-
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
Pop și Daniel Bănulescu? Și atunci, e dezirabil pentru această tânără generație în aflux să se încazarmeze și să intre în patul procustian al unei unice formule de sensibilitate lirică? Să le cerem să fie, cu toții, organici și postexpresioniști, viscerali, biografiști, apocaliptici? Milenariști? S-ar zice că mă contrazic: propun un termen (ultimul) pentru definirea unei generații, pledând totodată pentru folosirea lui cu anumite nuanțe. Dar nu: termenul respectiv, tocmai el, mi se pare suficient de elastic și acoperitor, o umbrelă
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
dar mai dens al poeziei el reprezintă încă o platformă artistică viabilă. Epica suportă periodic injecții de viață, de realitate nouă, adaptându-și formele și registrele la scheme succesive, diferite, de configurare socio-culturală. Lirica (fie ea și aceea ironică și biografistă a "optzeciștilor") are un grad mai mare de autonomie și indeterminare. Ea evoluează în răspăr și chiar în afara modelelor oficiale, creându-și propriile culoare și sisteme auto-centrate. Prozatorii veritabili pot coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la care numai cine n-a citit a scrie poate să nu consimtă: "Cât de neasemuite sunt desfătările
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
americane. Istoria planșelor inedite de poezie BD, dezvăluită în prefața lui Sandu Florea, ar merita inclusă într-un volum separat de amintiri despre Nichita Stănescu; ea poartă încărcătura emoțională specifică marilor întîlniri culturale și micilor întorsături ale destinului. Conform informațiilor biografiste în premieră, proiectul volumului datează din anii ’80, cînd, entuziasmat de albumul BD Carusel (1982), dar fără să-l cunoască personal pe autor, Nichita Stănescu îl invită pe Sandu Florea la o discuție în celebrul său apartament-cult din Piața Amzei
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]