56 matches
-
Securitatea, intelectualii care s-au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea tirajului cărții de proze de debut, Monciu-Sudinski se reprofilează pe alcătuirea de "reportaje" (pe care, de fapt, le mimează într-o ficțiune biografistă ce derutează atît cenzura, cît și critica literară a vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an de la
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
8 tot în underground au rămas. Și nici măcar nu știu a cui e vina. Poezia lui Radu Andriescu nu mi se pare a se fi schimbat prea mult. Găsim și aici, în cea mai mare parte a volumului, aceeași formulă biografistă prozaică, în discurs direct, liniar, alb, fără tropi, o poezie nu doar în siajul beatnicilor nord-americani, dar de-a dreptul nostalgică după formula lor dezinhibată, antilirică ș.a.m.d. Deși lipsa de audiență a poeziei beatnicilor din ultimele decenii este
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
poți ierta orice, numai să nu te plictisească. Riscul cel mare vine din oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
americane. Istoria planșelor inedite de poezie BD, dezvăluită în prefața lui Sandu Florea, ar merita inclusă într-un volum separat de amintiri despre Nichita Stănescu; ea poartă încărcătura emoțională specifică marilor întîlniri culturale și micilor întorsături ale destinului. Conform informațiilor biografiste în premieră, proiectul volumului datează din anii ’80, cînd, entuziasmat de albumul BD Carusel (1982), dar fără să-l cunoască personal pe autor, Nichita Stănescu îl invită pe Sandu Florea la o discuție în celebrul său apartament-cult din Piața Amzei
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
s-a acordat mai mult spațiu poeților ai căror traducători sunt vorbitori nativi de repsectiva limba. Traducerile sunt o plăcere pentru cititor, poezia în sine fiind de cele mai multe ori permisiva acestui tip de exercițiu. Din păcate aceeași poezie realistă și biografistă ar fi necesitat o promptă indicare a volumului și mai ales a anului de apariție, măcar din motivul trivial că, actualmente, consumul de Coca-Cola nu mai reprezintă o excentricitate. Oricum, realizată într-un timp record după cum mărturisesc autorii, aceasta antologie
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
Pop și Daniel Bănulescu? Și atunci, e dezirabil pentru această tânără generație în aflux să se încazarmeze și să intre în patul procustian al unei unice formule de sensibilitate lirică? Să le cerem să fie, cu toții, organici și postexpresioniști, viscerali, biografiști, apocaliptici? Milenariști? S-ar zice că mă contrazic: propun un termen (ultimul) pentru definirea unei generații, pledând totodată pentru folosirea lui cu anumite nuanțe. Dar nu: termenul respectiv, tocmai el, mi se pare suficient de elastic și acoperitor, o umbrelă
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la care numai cine n-a citit a scrie poate să nu consimtă: "Cât de neasemuite sunt desfătările
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
adesea divergente, analizează și compară, este prin urmare obiectiv, onest și fără parti-pris-uri, ceea ce este o calitate fundamentală. El practică o tehnică extrem de curentă în lumea universitară americană, și anume o close reading (în combinație cu critica receptării și critica biografistă), dar tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de entitate subiectivă obiectivată
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
lucrare de mari dimensiuni: clișeul " închisoare, sinuciderea prin predecesori, cotidianul mitic, reveria (sub semnul madlenei), prozatorul care face penitențe în versuri, recitalurile de măști și jocurile de personaje, Mopete ca un alter-ego auctorial (merită menționată o interesantă polemică cu interpretarea biografistă a lui Matei Călinescu). O monografie Mircea Ivănescu nu avem încă. Deocamdată, există o antologie valoroasă " cea de la "Polirom" " care ar merita ca prefață studiul lui Cistelecan de la "Aula". Însă, cu siguranță, criticul capabil să pornească la construcția "Templului" a
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
că dintr-un grup de zece studenți, nouă vor dispărea în negura anonimatului, și poate unul va publica cîteva articole în vreo revistă obscură. Warren însuși, ca scriitor și cărturar, a publicat mai cu seamă studii critice în manieră tradițională - biografist/monografiste - dedicate lui Henry James sau Hawthorne, dar și mai recenții (atunci) Foster ori Kenneth Burke. Un anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ singuratec
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală măsură, anvergura lui, cît și lectura biografistă, în jurul omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul său echilibru, expresivă și autoritară prin sine însăși, dincolo de
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
rămân la suprafață chiar dacă există sugestia unui fond obscur care alimentează ambiguitățile necesare suspansului. Blonda Christine sugerează o atracție lesbiană față de bruneta aparent timidă, dar fără nicio biografie în film, fapt care nu e în niciun caz suplinit de erzațul biografist oferit de blonda fotogenică. În fapt, logica corporatistă comandă o permanentă repoziționare și recalculare a oportunităților de a reteza jugulara competitorilor din propriul departament, iar aici, De Palma este, încă o dată, jenant de schematic, aproape plictisit de utilizarea convenției. Simetriile
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
pomenesc din conformism și vocație inerțială ", cele mai multe de găsit în ciclurile Poezia în pijama roz, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M., Hebdomadarul profesorului A.M., Lecția de engleză, Tomografia și Budila-Expres; cea de-a doua direcție o reprezintă poezia biografistă, în care recuzita-fundal a poemului optzecist (naveta, trenul, școala de provincie cu elevi și colegi blazați în cuget, culorile gri ale orașului etc.) ascunde elemente cu totul și cu totul neașteptate, femei verzi cu măruntaie de aur, astenia de primăvară
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
enorm în privința construcției romanului. E vorba de Aldous Huxley. Cel puțin două lucruri se cad reamintite. Cel dintâi este renunțarea la stricta cronologie a evenimentelor caracteristică romanului realist al secolului XIX. Se știe că acesta urma un model, așa-zicând, biografist, în sensul că înfățișa viața unui personaj de la naștere la moarte, fie și prin focalizare pe o anumită perioadă, dar care era o verigă dintr-un lanț de evenimente biografice. De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o ficțiune împachetată însă ca autobiografie, o autoficțiune, ca și cum Brodski s-ar decide să facă un film despre el, filmul propriei vieți cu ceea ce își amintește
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
ajunge pe cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod spontan și sintetic, și intertextual, și autoreferențial, și biografist, și tranzitiv, și cotidian. Încă de la început, dinainte ca aceste tendințe să devină imperative. Personal, am și dovada: o parte dintre poemele din Dragă poezie, au apărut la vremea lor în diverse publicații ale timpului. Între 1978 și 1988, Monoran
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
în prezentul narativ vedem doar resturile ei calcinate); și, totodată, măcinate interior de uriașa decepție ce a survenit entuziasmului inițial. Dat fiind că scriitorul avea, la data instalării comunismului, douăzeci și ceva de ani, poate că nu este o exagerare biografistă să spunem că, făcând în subsidiar un proces de conștiință al propriei generații, el se suprapune destul de bine, și ,la vedere", pe modelul său preferat de personaj. Identificarea cu acesta, cu dezamăgirile și înfrângerile lui, e ușor de realizat - și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
drum, de-ntoarcere de acum, trece iar prin zona obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o interesantă "cotitură" în evoluția poetică a lui Sebastian Reichmann, volumul rezultînd din contactul cu poezia și civilizația americană. Apar nuanțe biografiste și prozaiste care se potrivesc extrem de bine cu suprarealismul la care nu renunță nici o clipă: " În fața cuiva ea urcă într-un taxi îndreptîndu-se/ cît mai repede spre-o altă Agenție de emigrare/ hotărîre care a cuprins-o lent/ ca senilitatea
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
merit constă tocmai în faptul că problematizează însuși conceptul de autor, cu aplicație la Paul Celan. Problema e în ce măsură o asemenea problematizare e general valabilă, sau dimpotrivă, legitimă numai în cazul poetului german. În prefață, profesorul Hoișie observă că tabuul biografist e ridicat (cel puțin în cazul lui Celan) odată cu lansarea unor abordări ale operei sale orientate hermeneutic, și prin urmare cu ambiții "holiste", care în mod inevitabil aliniază textul la context. A găsi însă potrivirea exactă, corectă și eficientă, între
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara, care lasă loc unei naivități, fie ea și jucată, capabilă să insoliteze o lectură copleșită de premisa biografistă a pesonajului. Neruda însă nu e dispus să facă concesii de acest fel, poate și pentru că memoriile sînt scrise spre finalul vieții, iar viața lui e pusă de la bun început sub semnul scrisului, ca o fatalitate supremă, iar efectul pervers
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat artist și care, prin urmare, se salvează din cenușiul exasperant al experienței biografiste de la noi, din ultimii ani ("m-am întîlnit cu prietenul cutare care mi-a zis" etc, etc), prin această lumină interioară a amintirii. Dar 149 a arăta exact de unde vine magia versurilor Simonei Popescu e la fel de complicat ca, de exemplu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj în poeme ("Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă sânt eu sau altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
propune să sucim mințile cu literele noastre, să stârnim cutremure cu bucla unui r sau să ne oferim pradă psihanalizei cu triumfătoarea linie a unui b, ei, atunci de-abia, grafologia ar putea deveni un fel de critică literară (cam biografistă, ce-i drept). Această propagandă caligrafică își are rațiunea în două din cele mai frumoase pagini (respectiv 26 și 27) de literatură română pe care le-am citit în ultima vreme. Curioșii le pot găsi în volumul de proză scurtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]