36 matches
-
izolate", estimată la 18-20% ca prevalență punctuală. Opinia actuală este că trebuie intervenit încă din acest stadiu larvar de boală. Îngrijirile de sănătate mintală în România se concentrează, în prezent, în spitalele de psihiatrie și sunt subordonate unui model excesiv biologizant. Oarecum paradoxal, numărul de paturi de psihiatrie este printre cele mai scăzute din Europa (76,1 paturi la 100.000 de locuitori). Nu există decât o comunicare formală între unitățile cu paturi și cele ambulatorii, continuitatea îngrijirilor se limitează adesea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176861_a_178190]
-
izolate", estimată la 18-20% ca prevalență punctuală. Opinia actuală este că trebuie intervenit încă din acest stadiu larvar de boală. Îngrijirile de sănătate mintală în România se concentrează, în prezent, în spitalele de psihiatrie și sunt subordonate unui model excesiv biologizant. Oarecum paradoxal, numărul de paturi de psihiatrie este printre cele mai scăzute din Europa (76,1 paturi la 100.000 de locuitori). Nu există decât o comunicare formală între unitățile cu paturi și cele ambulatorii, continuitatea îngrijirilor se limitează adesea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176862_a_178191]
-
xenofob, care vizează În special imigrația. A apărut un rasism centrat pe identitatea culturală mai curând decât pe categoriile rasiale, pe diferența de grup mai curând decât pe inegalitatea determinată de rasă. Iată ceva ce Lévi-Strauss, atent doar la rasismul biologizant clasic (Lévi-Strauss, 1983, p. 15), nu și-a putut imagina că va apărea (Taguieff, 1997, pp. 44-50). Acestea sunt datele care conduc la ipoteza unui „nou rasism”: un rasism non-clasic, poate prost denumit astfel, ar putea să fie În curs
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
importanță politică. O astfel de definiție face să dispară rasismul din orizontul contemporan, cel puțin ca fenomen semnificativ din punct de vedere social și politic; În același timp Însă, În Statele Unite, apariția recentă a unor lucrări care reactivează tezele rasialismului biologizant și ale eugenismului rasial a relansat controversa (Herrnstein și Murray, 1994; Jacoby și Glauberman, 1995). Pe de altă parte, definiția lui Lévi-Strauss conduce la definirea ca o evidență a poziției antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asimilați cu „maimuțepe două picioare” sau cu „ouă de păduche” (ibidem, p. 384), cu „păduchi” pur și simplu, cu niște „larve umane” (Charles Letourneau, În 1867, cu privire la australieni; citat de Blanckaert, 1993, p. 26) și, dacă explorăm literatura iudeofobă și biologizantă de la sfârșitul secolului al XIX-lea Încoace, cu „paraziți”, „șobolani”, „viruși” sau „bacili”, „cuci”, „tenii”, „lupi feroce” etc. Pe scurt, cel mai adesea cu animale „inferioare”, respingătoare sau periculoase, parazite sau de pradă. Trebuie, În consecință, „să curățăm”, „să despăduchem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis să schițăm o primă imagine a conceptului de rasism. Acesta apare atunci când o anumită conceptualizare a diversității umane, „biologizantă” (sânge, rasă, ereditate) sau „culturalizantă” (civilizație, cultură, etnicitate), este pusă În serviciul unor interese politice și sociale cu scopul de a legitima un mod de excludere (segregare, discriminare, expulzare, exterminare) sau de exploatare a unei categorii de populație (sclavagism, colonialism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pp. 127-128) Întrucât istorismul s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o interpretare clară și fundamentată a telos-ului", atunci când acceptă că în viața omului un rol central îl au antagonismele și conflictele. (26, pp. 175-176) Astfel, relativismul cedează locul unor convingeri opuse. Una
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ambele prezumate ca fiind "universale". Modelul complex realizat de către H. Eysenck și S. Eysenck, care își asumă o validitate transculturală fiind testat în 25 de culturi naționale diferite propune trei dimensiuni sintetice: extraversie-introversie, neuroticism-stabilitate și psihoticism, toate argumentate pe temeiuri biologizante. Cum se cunoaște, introvertitul este tipul subiectului reținut, ce "stă la locul lui" și, în grupul de apartenență, accentuează valorile interdependente. Extrovertitul, dimpotrivă, este expansiv relațional, se bucură să întîlnească oameni necunoscuți și promovează valorile independente. Asemenea descrieri realizate în urma
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a instinctului de conservare” (Guthrie, 1938, capitolul „Motives”, p. 92). Guthrie s-a amuzat, dar s-a arătat și iritat față de teoriile simplificatoare sau sofisticate ale vremii sale. Textul de mai sus este un atac virulent la adresa psihanaliștilor și a biologizanților. În cartea dedicată conflictelor umane i-a repudiat însă și pe „făuritorii de liste” - care se străduiau să inventarieze gama uriașă de motive și interese umane; pe „animalizanți” - care încercau să reducă motivația umană la un set de instincte fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cartea dedicată conflictelor umane i-a repudiat însă și pe „făuritorii de liste” - care se străduiau să inventarieze gama uriașă de motive și interese umane; pe „animalizanți” - care încercau să reducă motivația umană la un set de instincte fundamentale; pe „biologizanți” - care încercau să derive atât afectivitatea, cât și motivația din mecanisme ale adaptării și supraviețuirii. El considera că problema motivației umane nu este bine pusă și că toți acești cercetători se orientează într-o direcție eronată. După Guthrie, această problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
metodologia și modelele sistemului de simboluri, ci prin observarea din interiorul contextelor ori prin construcția de modele nonsimbolice (Lave, 1988; Schuman, 1987). Se restructurează astfel și perspectiva prin care teoria lui N. Chomsky (1988) și J. Fodor (1983), de sorginte biologizantă, promova ideea conform căreia cogniția umană, deci și învățarea de acest tip s-ar baza pe structuri dominant preprogramabile, special în domeniul limbajului, muzicii sau cunoașterii mediului fizic. Se confirmă astfel ideea conform căreia intelectul (mintea) uman este pregătit biologic
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
reveni în discuție adeptul holismului. Da, ar accepta individualistul, și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea la conceptul de natură al vechilor greci și chiar la gândirea biologizantă a lui Aristotel ar fi mai folositoare pentru întemeierea eticii mediului și găsirea unui mod de gândire adecvat decât asemenea încercări de recuperare a unor proiecte care, deși sunt prezentate ca aplicații practice ale ideii holiste, se dovedesc a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ia în considerare un asemenea argument metafizic în favoarea generațiilor viitoare, și anume, unul care pornește de la sensul vieții, adică de la asumarea caracterului constitutiv al unei proiecții temporale asupra generațiilor viitoare în configurarea sensului vieții 329. Un alt argument metafizic puternic biologizant găsim la Hans Jonas, argument care constă în considerarea perpetuării speciei ca o valoare supremă 330. În fine, un argument interesant din perspectiva demersului teoretic propus în acest studiu este cel propus de Feinberg într-o analiză în care unifică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
moment, mi-a fost greu să înțeleg semnificația mesajului său! Mult mai târziu am înțeles că era produsul apărării ofensive. Am realizat mai târziu că naturalizarea, ca mecanism prin care un sistem social "se imunizează" împotriva unor grupuri defavorizate (forma biologizantă fiind, de pildă: "Eh, ce să-i faci, atâta poate, doar e femeie!"), asigură transformarea unei categorii sociale într-una "naturală". Și astfel, printr-o judecată autoprotectoare pentru stima de sine a colegului respectiv, putea fi mai ușor suportată calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a termenilor vehiculați În dezbaterile din perioada interbelică, referitoare la drepturile și responsabilitățile individuale și colective. Împreună cu Frank Dikötter, definesc eugenia „nu ca set clar de principii științifice, ci ca modalitate «modernă» de a discuta despre probleme sociale În termeni biologizanți”7. Studiul de față analizează, de asemenea, modul În care ideile eugeniste au fost puse În practică. Discuția din cuprinsul acestei cărți dezvăluie discrepanța dintre credința nezdruncinată a reformatorilor În capacitatea statului de a mobiliza și controla resurse umane și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ideile eugeniste, iar cea de-a doua reformele eugenice. Capitolul 1 prezintă datele biografice ale celor mai importanți membri ai mișcării eugeniste, oferind astfel contextul istoric necesar pentru a interpreta modul În care eugeniștii au reformulat relațiile sociale În termeni biologizanți, precum și direcțiile ideologice pe care ideile lor le-au urmat În perioada interbelică. După prezentarea principalilor actori ai mișcării eugeniste, cartea de față continuă cu analiza ideilor acestora. Capitolul 2 se ocupă de cele mai influente curente intelectuale și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pus de eugeniști pe semnificația precumpănitoare a eredității În stabilirea identității unui individ sau a unei națiuni părea să respingă valabilitatea unei astfel de dezbateri, sugerând că subiectele puse În discuție puteau fi cântărite doar În parametrii unui discurs științific, biologizant. Eugeniștii susțineau că fundamentul guvernării legitime asupra Transilvaniei nu putea fi decis decât În mod detașat, luând În considerare realitatea obiectivă a modului În care ereditatea acționase În regiune și populația pe care aceasta o favorizase, și nu folosind argumente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
respectabil pe care politicienii români Încercau să și-l mențină avea ca surse opinia populară și experiențele particulare ale României, Înainte de primul război mondial. Un alt aspect semnificativ al criticii eugeniste era reformularea problemelor morale și etice Într-un discurs biologizant. Eugeniștii nu apelau, pur și simplu, la un simț moral tradițional, ci Încercau mai degrabă să reconstruiască fundamentul acestei moralități, definind „corupția” pe criteriul efectelor negative ale anumitor acțiuni asupra bunăstării biologice a viitorului națiunii 22. Retorica eugenistă a detașat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Înfruntau perspective conflictuale despre rolul educației În procesul de construcție identitară și despre rolul instituțiilor publice, de stat, În educația cetățenilor. Însuși faptul că textele elaborate de reformatori care nu se identificau cu mișcarea și ideile eugeniste reproduc totuși argumente biologizante arată importanța influenței eugeniștilor asupra limbajului În care era formulată disputa mai largă despre educație. Această intruziune a argumentelor eugeniste este extrem de semnificativă pentru analiza măsurilor extremiste adoptate ulterior Împotriva minorităților, maghiari și evrei În special, În privința accesului la educație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
academice, modernizarea României sau reformarea relațiilor politice dintre indivizi și stat. Parțial, astfel de argumente au determinat reconceptualizarea perspectivelor teoretice de analiză a transformărilor României după primul război mondial. Problemele rezultate În urma acestor transformări au fost interpretate printr-o prismă biologizantă, care a determinat și imaginarea unor soluții centrate pe importanța corpului și a legilor eredității, considerate mult mai relevante decât tradițiile socioculturale. Mișcarea eugenistă a oferit cadrul și mijloacele de promovare a biologiei ca disciplină științifică În corpul principal al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
și a unei societăți civile pluraliste. Nu este Însă foarte clar cât de multă carismă ar putea avea ideile determinismului biologic pentru promotorii acestui tip de politică radicală. România Mare, prin intermediul revistei cu același nume, este cunoscută pentru folosirea limbajului biologizant În efortul de a denigra populațiile reale sau imaginate de evrei și romi, prezentate ca specii inferioare. Campania prezidențială din anul 2000 a demonstrat Însă că un astfel de discurs se propagă și În cadrul altor publicații mai puțin orientate către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de cultivare a responsabilității eugenice. Eu Însămi consider că doar printr-un efort public conștient de promovare a educației civile românii pot Învăța să distanțeze problemele majore politice, economice și sociale din această perioadă de tranziție de facila lor interpretare biologizantă, prin care vinovați direcți devin „ceilalți”- romii, evreii, maghiarii, homosexualii sau femeile ce doresc să aibă libertatea de a decide asupra propriului corp. Unii politicieni au exploatat o strategie biologizantă, pe care au găsit-o folositoare pentru scopurile lor politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
sociale din această perioadă de tranziție de facila lor interpretare biologizantă, prin care vinovați direcți devin „ceilalți”- romii, evreii, maghiarii, homosexualii sau femeile ce doresc să aibă libertatea de a decide asupra propriului corp. Unii politicieni au exploatat o strategie biologizantă, pe care au găsit-o folositoare pentru scopurile lor politice, pentru că argumentele ce apelează la biologie par să ofere soluții care nu necesită nici un fel de examinare autocritică, dar care, În schimb, asigură progresul prin simpla eliminare a celor percepuți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ca „degenerați”. Până de curând, ideile de inspirație eugenistă au rămas marginale În discursul politic și intelectual din România. Cu toate acestea, popularitatea surprinzătoare a Partidului România Mare În alegerile generale din anul 2000 semnalează o potențială resurgență a discursului biologizant, de excludere a altor grupuri. Actorii importanți ai sferei publice - politicieni, ziariști, membri ai organizațiilor nonguvernamentale, profesori - trebuie să Își asume mai multă responsabilitate În prezentarea pentru publicul larg a argumentelor care sunt Într-adevăr puse În joc În criticile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
extremiste și care sunt implicațiile lor mai profunde, nu doar pentru romi sau maghiari, ci și pentru viața personală a cetățenilor de etnie română. Sper ca analiza pe care o Închei aici să contribuie la o reexaminare critică a argumentelor biologizante din partea celor ce le folosesc, dar mai ales din partea celor cu un nivel superior de educație, care dețin poziții de responsabilitate În viața publică, fie ei profesori, activiști civici sau politicieni. Notetc "Note" Introduceretc "Introducere" 1. Simion Mehedinți, Trilogii: Știința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]