29 matches
-
multiplicități de conștiințe) și poziția unitariană - fără legătură cu cea a ,unitariștilor" corpo-mentali - (Kurzweil, pentru care fiecare din pozițiile enunțate anterior sînt invalide separat, dar corecte într-o corelație generală). Toate aceste opțiuni teoretice pot fi discutate și în termenii biopsihologici ai apartenenței și proprietății identitare, așa cum procedează, într-un melanj de filosofie cognitivă, teorie tehno-culturală și ficțiune speculativă, Daniel C. Dennett, Hans Moravec, Rudy Rucker sau Ray Kurzweil: ,De fapt, nu va mai exista mortalitate spre sfîrșitul secolului 21. Nu
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
Cercetările psihopedagogice efectuate de numeroși specialiști, au pus în evidență o serie de factori cu implicații importante în obținerea de către elevi a performanțelor școlare, factori asupra cărora voi insista în cele ce urmează: aă O primă categorie sunt factorii biopsihologici sau interni: cei de ordin somatofiziologici (dezvoltare fizică, stare de sănătate, echilibru fiziologică. Cercetări medicale pertinente evidențiază că starea generală a sănătății marchează puterea de muncă și rezistență la efort. Maturizarea fizică, forța musculară, statura, greutatea, când se abat de la
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
continuă interacțiune între femele și masculi; preferința femelelor pentru masculii mai cooperanți (de ajutor) și mai puțin agresivi; diviziunea muncii bazată pe sexe, în care femelele sunt angajate prioritar în îngrijirea copiilor, iar masculii în protecția lor. Fără alte caracteristici biopsihologice, care nu se găsesc la nivelul primatelor, oamenii n-ar fi putut institui însă forme stabile de familie. K. Gough (1971) enumeră ca esențiale limba, autocontrolul, abilitatea de a planifica în colectiv și de a învăța noi forme de comportament
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
externi, față de cei interni asupra vieții lor decât bărbații. b) Așteptările de rol creează diferențe reale între comportamentele bărbaților și ale femeilor, în special prin socializare. Altfel spus, cele mai multe caracteristici de personalitate și acționale atribuite prin stereotipii nu sunt naturale, biopsihologice, ci induse prin diverse mecanisme psihosociale. Este vorba de efectele etichetării, legea previziunilor (profețiilor) care se autoîndeplinesc. Cercetările lui J. Money și A. Erhard (1972) au arătat că în cazul hermafrodiților - unde cinci dintreindicatorii de sex (de exemplu, organele genitale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sistem psihosocial puternic integrat, în care trăsăturile de personalitate ale membrilor sunt într-un feedback (de regulă pozitiv) de mare intensitate cu realitatea psihosocială a familiei ca întreg (vezi, pe larg, capitolul 9). Adică profilurile de personalitate în care datele biopsihologice (caracteristicile de sex, vârstă, temperament, trăsături fizico-constituționale) contează în mare măsură determină în interacțiunea lor un anumit profil al familiei, iar acesta, la rândul lui, acționează continuu asupra personalității indivizilor (mai ales asupra celor în formare). Conceptele fundamentale ale acestei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
puține ori fatale asupra vieții celorlalți și a lui însuși. Neîndoielnic că starea de ebrietate este cauza imediată și cea mai frecventă în actele de violență asupra soțiilor. Fără a neglija faptul că înclinația spre băutul excesiv are puternice componente biopsihologice, ea este potențată și de situația de viață a indivizilor, alcoolismul fiind asociat cu șomajul, sărăcia, lipsa de educație. Să observăm, apoi, prezența unui alt fenomen legat de starea de ebrietate și abuzul fizic al membrilor familiei: soții și părinții
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ține de caracteristici ferme de personalitate, ca încăpățânarea, inabilitățile de comunicare, o sensibilitate emoțională prea accentuată, „neseriozitatea” și, mai grav, tendințele psihopatice). În sociobiologia vulgară se vorbește chiar despre o genă a divorțului, ceea ce este neîndoielnic exagerat, dar anumite resorturi biopsihologice pot să contribuie, direct sau indirect, prin atitudini și comportamente specifice la o predispoziție mai mare a unora înspre despărțirea de un partener și căutarea altuia. Din complexul factorial ce conduce la o mai mare probabilitate de divorț la familiile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca și tulburările de origine socială afectează integrarea personalității în raport cu ea însăși și cu grupul social. Plecându-se de la aceste concluzii, se poate afirma că orice conduită deviantă recunoaște două domenii de factori care contribuie la formarea ei: a) factorii biopsihologici, de origine pur individuală; b) factorii socio-culturali, de origine pur socială. Specialiștii leagă conduitele deviante de starea de anomie, în special socială (E. Durkheim, R.K. Merton, D. Mechanic, J. Dollard, M.B. Clinard, L.T. Wilkins). Anomia rezultată dintr-o ruptură în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rând, la aspectul „morfopsihologic” al feței (retractat-introvert sau dilatat-extrovert), apoi la expresia „mimicii” bolnavului respectiv (indiferentă, tristă, veselă, tensionată, irascibilă, bizară, grimase, ticuri, cicatrici etc.); c) semne sau stigmate ale unor infirmități: stigmate de degenerescență care țin de tipul constituțional biopsihologic al bolnavului respectiv și care pot fi: - stigmate fizice: talie redusă, hipostaturală (nanism, infantilism) sau talie exagerată, hiperstatură (gigantism), microsau macrocefalie, hidrocefalie, urechi asimetrice, asimetrie facială, defecte de închidere a liniei mediane (buză de iepure, gură de lup), defecte de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de apărare reprezintă diferitele tipuri de operații în care apărarea se poate concretiza. Cât despre apărare, ea constituie ansamblul operațiilor a căror finalitate este să reducă, să suprime orice schimbare susceptibilă de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic. Autorii citați mai precizează că apărarea ia adesea o înfățișare compulsională și că ea operează, fie doar și parțial, în mod inconștient. 2) Widlöcher (1971-1972) consideră că, în Vocabularul psihanalizei, formulările lui Laplanche și Pontalis rămân prea vagi. Definiția dată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de acțiune adoptate în vederea atingerii unei anumite finalități - altfel spus, procedeele utilizate și modul lor de desfășurare. Finalitățile sunt formulate adesea într-o manieră foarte largă: reducerea, suprimarea oricărei schimbări susceptibile de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic (1) sau restaurarea homeostaziei psihice (6b). În unele cazuri, finalitatea privește intrapsihicul: reducerea unui conflict intrapsihic (2) sau diminuarea angoasei generate de conflictele interioare dintre exigențele instinctuale și legile morale și sociale (3). În alte definiții, finalitatea face referire în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clară. Dacă propunem descrieri detaliate ale diferitelor mecanisme de apărare, nu o facem nicidecum în scopul unei reificări forțate. Obiectivul nostru este acela de a facilita înțelegerea elementelor care interacționează, care se întrepătrund pentru a asigura integritatea și constanța individului biopsihologic. Înțelegerea funcționării psihicului și intervenția în caz de disfuncții nu au decât de câștigat din studiul comparativ al similitudinilor și diferențelor dintre mecanismele de apărare și din analiza interacțiunilor acestora în situații normale sau patologice. După practica clinică, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două în volumele publicate ulterior. Inteligența este definită de Gardner drept abilitatea sau setul de abilități ce permit unei persoane să rezolve probleme ori să creeze produse valorizate la un moment dat, într-o anumită cultură. Inteligența reprezintă un „potențial biopsihologic de a prelucra informația, care poate fi activat într-un context cultural pentru a rezolva probleme sau pentru a crea produse care sunt considerate valoroase într-o cultură” (Gardner, 1999, pp. 33-34). Această ultimă parte a definiției atrage atenția asupra
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este un proces care începe când un consumator de substanțe psihoactive intră în contact cu un centru de sănătate sau un serviciu comunitar
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
bun la matematică. Teoria lui Gardner privind inteligențele multiple consideră că o inteligență este un mod de a rezolva probleme și de a dezvolta produse considerate ca valori de cel puțin o cultură, o inteligență este o promisiune de potențial biopsihologic. Creativitatea reprezintă nivelul superior de manifestare a tuturor inteligențelor. Gardner a identificat 9 tipuri de inteligență: inteligența lingvistică, inteligența logică/matematică, inteligența muzicală/ritmică, inteligența spațială/vizuală, inteligența naturalistă, inteligența kinestezică a corpului, inteligența interpersonală, inteligența intrapersonală, inteligența existențială. Prin
VALENȚELE INSTRUIRII DIFERENȚIATE ÎN CONDIȚIILE ŞCOLII INCLUZIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liliana CREANGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2150]
-
zgomote se raportează la două modalități de transmitere a informații: • preponderent individuală, care implică fidelitatea transmiterii "genetice" a informației, respectiv a transmiterii sale culturale; este vorba, pe de o parte, de activarea fidelă a unor însușiri care țin de competențele biopsihologice ale ființei umane, iar pe de altă parte de procesul socializării individului, în care acesta învață inclusiv să mintă "acceptabil", respectiv să utilizeze minciuna cu tot mai multă precizie și eficiență; • preponderent colectivă, care vizează componentele spațial-geografice (distanța transmisiei), temporale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dimpotrivă, continuă cu și mai multă intensitate să se manifeste. Evident, aspectul caracterial al acestei conduite se reliefează mai mult prin consecințele sale decât prin intenții Instabilitatea psihomotorie din cadrul conduitelor carac teriale nu trebuie privită ca o dezadaptare biologică sau biopsihologică, ci ca una pedagogico-socială. Trebuie să se recunoască în această instabilitate un mod particular de integrare a copilului în mediul social, prin nedepășirea consecințelor caracteriale <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> . Instabilitatea respectivă are o com ponentă
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
latente, pot întâmpina dificultăți de adaptare școlară din cauza persistenței lor într-un mediu cu stimuli senzoriali, exerciții senzorio-motorii și specific intelectuale mai limitate, oferite de statutul socio-economic și cultural ambiental. Dificultățile școlare nu apar numai sub influența nefavorabilă a factorilor biopsihologici, ci cauzele interne pot fi provocate sau pot acționa împreună cu cele exogene (de ordin familial și școlar) care concură, se suprapun și uneori se cumulează reciproc. I.3.3.3.TIPOLOGIA DIFICULTĂȚILOR DE ADAPTARE ȘCOLARĂ Efectul sporit la care este
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate. În vechile concepții, conducătorul apărea ca un tip invariabil înzestrat cu un anumit complex biopsihic care, cel mai adesea, se șlefuia de la sine, automat. Cum această concepție de esență biopsihologică genetică nu putea fi eficientă în activitatea practică, ea este părăsită, cercetările orientându‑se spre însușirile dobândite și manifestate în conduite și comportamente. Cu toate acestea, modelul nu și‑a dovedit o utilitate prea mare, deoarece, deși se centra pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
corelație cu primii, pot amâna, suspenda, devia, nuanța comportamentul liderului, fapt confirmat de practica socială. Această ultimă idee implică necesitatea revederii și reevaluării bazelor generale teoretice ale modelului situațional asupra conducerii. În primul rând, omul nu este numai o ființă biopsihologică precum în modelul personologic, dar nici numai o ființă biosocială precum în modelul situațional. Dimpotrivă, el este o ființă complexă biopsihosocial‑culturală ce trebuie privită și analizată multilateral. Conducerea trebuie să fie, de aceea, interpretată ca o funcție a unei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fundamentale se pot identifica la toți oamenii, în toate societățile, dar manifestarea lor este influențată de cultură. învățarea culturală este elaborată în mod unic în cadrul societății, iar cultura este elementul central al adaptabilității. Se poate postula însă prezența unei echivalențe biopsihologice între diversele comunități, ceea ce înseamnă că deși indivizii diferă din punct de vedere emoțional și intelectual, toți dețin capacități echivalente pentru asimilarea culturii. Conform lui G. Jahoda (1988), invarianța culturală și metodologică este o cerință a universalismului. W.J. Lonner
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este un proces care începe când un consumator de substanțe psihoactive intra în contact cu un centru de sănătate sau un serviciu comunitar
STRATEGIA NAŢIONALA ANTIDROG din 6 februarie 2003 privind perioada 2003-2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147881_a_149210]
-
dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este un proces care începe când un consumator de substanțe psihoactive intra în contact cu un centru de sănătate sau un serviciu comunitar
HOTĂRÂRE nr. 154 din 6 februarie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2003-2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147880_a_149209]
-
iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
117 4. Explicarea vieții psihice prin monade Gothfried Wilhelm Leibniz / 118 5. Rescrierea domeniului subiectivității George Berkeley / 123 VI. Psihologia în atenția fiziologiei din secolul al XIX-lea / 125 1. Fiziologia nervoasă ia în considerare viața psihică / 125 2. Concepția biopsihologică a lui Georgius Prochaska / 126 3. Anatomia funcțională a sistemului nervos Charles Bell și François Mangedie / 128 4. Marshall contrapune actului reflex pe cel psihic / 129 5. Teoria modalităților senzoriale / 131 6. Principiul "energiei specifice a stimulilor" Johanes Müller / 132
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]