31 matches
-
sufletului"suflet" sau "psihic" care constituie obiectul ei de cercetare este nu numai necesar, ci și interesant de observat. Într-un dicționar de psihologie, mărturie tristă a mentalității materialiste din vremea comunismului, psihicul are următoarea definiție: "modalitate superioară a existenței biosociale, ansamblul de stări, însușiri, fenomene și procese subiective ce depind cu necesitate de mecanismele cerebrale [...] Psihicul este inseparabil de materie, dar nu se identifică cu aceasta întrucât este numai însușire a materiei superior organizate..."altceva" decât materia Vom analiza în
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_mintea_omeneasca_si_lucrarea_ei_in_viziunea_filocalica.html [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
în schimb opusul este simplu de demonstrat empiric, anume că toate acestea au baze biologice, ele fiind manifestările unor LEGI ALE SPECIEI ce dau naștere, printre altele, și religiei, cel puțin în forma ei de "factor de socializare". Aceste funcțiuni biosociale sunt atât de vitale pentru mamiferul social care este ființa umană, încât ele generează noțiunea de "sacru". În societățile tribale arhaice, fiecărui individ i se atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
mecanismele cognitive de care s-a vorbit mai sus, și încă o face în modul în care aceste instrumente au fost reținute de către selecție, anume de manieră tranzacțională. Acest fapt, anume că religia se bazează pe un ansamblu de abilități biosociale pentru care ființa umană a fost echipată pentru a funcționa în universul biologic care îi este propriu, explică în definitiv persistența religiei de-a lungul epocilor, culturilor, vârstelor și condițiilor socio-economice atât de variate. Chiar dacă condițiile se schimbă, patrimoniul genetic
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
psihologia ar trebui să-și schimbe scopul, să nu se mulțumească doar cu descrieri și explicații asupra realității psihice, ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural. Max Mayer: behaviorism fiziologic A. P. Weiss: bvehaviorism biosocial C. Hull, E. Guthrie F. Ch. Tolman Burrhus Frederic Skinner Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog american care a început studiul învățării la animale în anii 1930. Skinner a împămîntenit termenul de "întărire
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
Colin. SMITH Anthony (1971), Theories of Nationalism, Londra, Duckworth. — (1981), The Ethnic Revival, Cambridge (Marea Britanie), Cambridge University Press. SMITH Anthony și LEOUSSI Athena (coordonatori) (2000), Encyclopaedia of Nationalism, Oxford, Transaction Publishers. VAN DEN BERGHE Pierre (1975), Man in Society. A Biosocial View, New York, Elsevier. WALLERSTEIN Immanuel (1974), The Modern World System: Capitalist Agriculture and the Origins of the European World Economy in the Sixteenth Century, New York, Academic Press. — (1988), „La construction des peuples: racisme, nationalisme et ethnicité”, in BALIBAR Etienne și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă invariabilă, sau le interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca atitudini primordiale care combină respingerea necunoscutului și apărarea teritoriului, atitudini Împărtășite de specia noastră și de numeroase specii animale. Pentru a desluși mai bine mizele discuției, să pornim de la modelul clasic al etnocentrismului, așa cum continuă el să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
face cumpărăturile și a trece mai departe. Dimpotrivă, în locurile în care se dorește ca persoana vizată să rămână mai mult timp, lumina nu mai este atât de puternică. Este oferit un exemplu preluat după Alexander Schauss, director pentru cercetarea biosocială la City College, Tacoma; astfel, culoarea roz ar modifica secreția hormonală, în acest mod fiind redusă agresivitatea. Un comandant de închisoare din San José, care a testat această teorie, a relatat că ea funcționează doar pentru un timp. Prizonierii au
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
enunțuri cu valoare de adevăr privind fenomenul supus cercetării. Pe masura acumulărilor teoretice, unii cercetători (Clark, 1990; Collins, 1981; Gordon, 1981; Hochschild, 1975; Kemper, 1987Ă și-au propus în mod explicit să construiască modele pentru predicția emoțiilor. 1.6. Abordarea biosocială versus abordarea social construcționistă a emoțiilor. O problemă de mare interes în sociologia emoțiilor o constituie determinarea influenței factorilor fiziologici în producerea fenomenului. Este o problemă mai generală a sociologiei (organicismul versus sociologismulă. Dezbaterea asupra acestei probleme a renăscut odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
astfel concluzia că personalitatea normală reunește trăsături temperamentale și caracteriale cu rol adaptativ obiectivabil, iar în cazul personalităților patologice atributele structurale moștenite sau dobândite în procesul educațional și de socializare devin maladaptative. În 1993 Cloninger, Svrakic și Pryzbeck completează modelul biosocial al lui Cloninger din 1987 cu factorii caracteriali. Modelul amintit, al celor trei dimensiuni temperamentale (căutarea noului, evitarea suferinței și dependența de recompensăă raportează aceste dimensiuni la trei neuromediatori: dopamină, serotonină și noradrenalină. Astfel, personalitățile patologice devin variante extreme sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
operatori eficienți de autoconservare și/sau autodepășire, fiind lianți de coeziune și factori mobilizatori pentru actorii acțiunilor sociale. Într-adevăr, mult din ceea ce la o primă vedere pare „gratuit”, „dezinteresat”, „mișcare pură a spiritului uman” are acoperire în interese prozaice biosociale, doar că legăturile sunt indirecte și mascate. Există o bază genetică, de exemplu, pentru altruismul uman, omul fiind o specie socială, iar autosacrificiul este un fenomen frecvent printre animalele ce trăiesc în grup, de la insecte până la mamifere superioare (cimpanzei). Sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
personalitate, un prim filtru constituindu-l însăși percepția personalității bazale, a dezirabilului social sau de grup, „construirea” mentală a acestora de către individ. Valorile sociale privite în geneza lor sunt abstractizări și generalizări ale intersecției dintre proprietățile lucrurilor și nevoile fundamentale biosociale ale omului, dar, o dată constituite, ele sunt elemente obiective ale mediului de viață al persoanei concrete. Concepția individuală despre dezirabil este tot rezultatul unei întâlniri, intersecții, în care însă stimulul este unul complex, simbolic, secund, și anume valorile sociale. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fapt confirmat de practica socială. Această ultimă idee implică necesitatea revederii și reevaluării bazelor generale teoretice ale modelului situațional asupra conducerii. În primul rând, omul nu este numai o ființă biopsihologică precum în modelul personologic, dar nici numai o ființă biosocială precum în modelul situațional. Dimpotrivă, el este o ființă complexă biopsihosocial‑culturală ce trebuie privită și analizată multilateral. Conducerea trebuie să fie, de aceea, interpretată ca o funcție a unei asemenea persoane complexe. În al doilea rând, situația socială nu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
geologic, aerul, apa, fluxurile de energie cosmică și terestră. Altele sunt derivate: relieful și solul. Ele constituie suportul material și energetic capabil să genereze și să susțină alte componente din suprasistem, fie parțial abiotice (solul), fie biotice (comunitățile vii), fie biosociale (omul și societatea umană). Aparent aflate în rezerve infinite, aceste componente primare prezintă totuși secvențe cu caracter finit, fiind uneori neregenerabile sau foarte vulnerabile față de intervenții antropice neraționale. Utilizarea lor ca resurse utile implică o gospodărire judicioasă. Componentele biotice reprezintă
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
plus, remediile disponibile sunt foarte limitate pentru el iar timpul de reechilibrare de care societatea umană dispune sau pe care și-l poate permite în acțiunile sale este considerabil mai scurt față de marile cicluri naturale. În special în această viziune biosocială și economică, marile disfuncții naturale sunt considerate forme de hazard și de risc iar efectele lor sunt cotate drept catastrofe sau dezastre. 1.1.1.Disfuncții produse de dinamica internă a Pământului Aceste disfuncții se manifestă ca procese naturale de
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
Voinescu, op. cit., p. 12. Robert Alexy, în "A Theory of Constitutional Rights Revisided", în Agustin Jose Menendez, Erik Oddvar Eriksen (eds.), Arguing Fundamental Rights, Springer, Dordrecht, 2006, pp. 19-21, enumeră opt modele de întemeiere a discursului drepturilor: religios, intuiționist, consensual, biosocial, instrumentalist, cultural, "explicativ" și "existențial". 5 A. John Simmons, "Human Rights and World Citizenship: The Universality of Human Rights in Kant and Locke", în Justification and Legitimacy: Essays on Rights and Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, p. 185. 6
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
doar În sensul restructurării statului, ci și pentru remodelarea rolurilor și ierarhiilor sociale. La baza viziunii lor a stat ideea Întâietății intereselor colective asupra celor individuale. Rolul social al unui individ singular era, de aceea, Întotdeauna intrinsec legat de interese biosociale superioare. Accentul pus pe Întâietatea comunității În raport cu individul nu reprezenta Însă o Încercare de a recupera o formă de organizare socială care reușise În trecut să ofere siguranță. Dimpotrivă, principiul interesului prioritar al comunității În raport cu actorii individuali avea să constituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Iuliu Moldovan, Biopolitica, Editura Asociațiunii, Cluj, 1926, pp. 80. 82. Ornea, Anii treizeci. 83. Ornea, Anii treizeci, În special, pp. 60-61. 84. Moldovan, Introducere, pp. 33. 85. Salvator Cupcea, Probleme de eredobiologie, Sibiu, 1944, pp. 35. 86. Traian Herseni, „Anchetă biosocială”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol.18, nr. 9-12, septembrie-decembrie 1947, pp. 184-196. 87. Hitchins, L’ Idée de nation, pp. 148-179. 88. Hitchins, L’ Idée de nation, pp. 148-179. 89. Gábor Barta et al., (ed.), Erdély rövid története, Akadémiai Kiádo, Budapesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pp. 813-814. Herseni, Traian, „Selecționarea elitelor”, Cuvântul, vol. 17, serie nouă, nr. 40, 22 noiembrie 1940, pp. 1-2. Herseni, Traian, „Rasă și destin național”, Cuvântul, vol. 18, serie nouă, nr. 91, 16 ianuarie 1941, pp. 1, 7. Herseni, Traian, „Anchetă biosocială”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 18, nr.9-12, septembrie-decembrie 1947, pp. 184-196. Ibrăileanu, Garabet, „Caracterul specific În literatură”, În Opere, vol. 5, Editura Minerva, București, 1977; publicat inițial În Viața Românească, vol. 2, 1923. Ilea, Vasile, „Desvoltarea, intelectuală a copilului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
o analogie sugestivă între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O tradiție
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
faza maturității sexuale (atenție însă, această nu reprezintă decât o componentă a sexualității umane-nu trebuie omisă latura psihologică și socială), căreia i se alătură stimulările oferite de către mediul social, relativ liberalizat în această privință. Pe de altă parte, acestor ”incitații” biosociale li se opune educația sexuală, promovată de familie sau instituția școlară, încă racordate valorilor moralității sexuale. Ca atare, adolescenții sunt motivați către această componentă naturală a comportamentului, dar și ”puși sub semnul păcatului”. De aici, sentimentul confuziei și vinovăției. La
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
cât și pe cele ale fiecărui individ în parte. Menționăm că managementul carierei presupune implicarea individului, a organizației și a contactelor. Atât oamenii cât și carierele lor sunt în permanentă schimbare. Individul trece printr-o succesiune de stadii ale vieții biosociale; există comportamente, așteptări, nevoi specifice fiecărui stadiu, acest fapt influențând și raportarea la carieră a individului. Stadiile sunt momente stabile; acestea sunt însă reconsiderate, urmând o tranziție și trecerea la stadiul următor.
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3112]
-
sexuale (atenție însă, aceasta nu reprezintă decât o componentă a sexualității umane Ă nu trebuie omisă latura psihologică și socială), căreia i se alătură stimulările oferite de către mediul social, relativ liberalizat în această privință. Pe de altă parte, acestor „incitații” biosociale li se opune educația sexuală, promovată de familie sau instituția școlară, încă racordate valorilor moralității sexuale. Ca atare, adolescenții sunt motivați către această componentă naturală a comportamentului, dar și „puși sub semnul păcatului”. De aici, sentimentul confuziei și vinovăției. La
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
maturității sexuale (atenție Însă, aceasta nu reprezintă decât o copmponentă a sexualității umane nu trebuie omisă latura psihologică și socială, căreia i se alatură stimulările oferite de către mediul social, relativ liberalizat În această privintă. Pe de altă parte, acestor "incitații" biosociale li se opune educația sexuală, promovată de familie sau instituția școlară, Încă racordate valorilor moralitatii sexuale. Ca atare, adolescenții sunt motivați către această componentă naturală a comportamentului, dar și puși "sub semnul păcatului". De aici, sentimentul confuziei și al vinovăției
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
maturității sexuale (atenție Însă, aceasta nu reprezintă decât o copmponentă a sexualității umane - nu trebuie omisă latura psihologică și socialăă, căreia i se alatură stimulările oferite de către mediul social, relativ liberalizat În această privintă. Pe de altă parte, acestor "incitații" biosociale li se opune educația sexuală, promovată de familie sau instituția școlară, Încă racordate valorilor moralitatii sexuale. Ca atare, adolescenții sunt motivați către această componentă naturală a comportamentului, dar și puși "sub semnul păcatului". De aici, sentimentul confuziei și al vinovăției
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
virtuală și se bucură de toate deliciile perisabile și pericolele „încarnării”, cu toate că, în principiu, „esența” sa este cea unui „zeu”, omnipotent și nemuritor. Prin fuziunea codurilor de date și a simțurilor trupului, interconexiunile subiective online generează un spațiu bioinformatic și biosocial atât din punct de vedere senzorial, cât și actanțial. Astfel, cyberspațiul nu este lipsit de utopii sociale, de la cele care proclamă libertatea absolută a alegerii trupului până la cele care fac parada unui bal mascat al identităților împrumutate. De la identitatea transformată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]