20 matches
-
provocată dezintegrarea lor în două nuclee de elemente de mase apropiate (mai rar în trei sau patru fragmente). Această dezintegrare eliberează o cantitate enormă de energie și este însoțită de formarea neutronilor secundări. Acesta este procesul de fisiune sau de bipartiție nucleară. Numai rareori se întâmplă că fisiunea să se producă spontan sau prin acțiunea fotonilor. Neutronii secundări, eliberați în momentul fisiunii, pot provoca o a doua fisiune, dând naștere la rândul lor la neutroni noi secundări și așa mai departe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166827_a_168156]
-
propriilor mărturisiri, dar, având o formare raționalistă de tip european, nu reușise să urce treptele inițierii, cunoscând evenimentele doar la nivel teoretic. Scriitorul nu oferă dezlegarea misterului, menținând o abordare ambiguă și enigmatică cu privire la întâmplările relatate. Personajele nuvelei reflectă o bipartiție ideatică, cei trei orientaliști (naratorul, Bogdanof și van Manen) aparținând culturii europene, iar autohtonii Suren Bose și Swami Shivananda - spiritualității indice. Nuvela „Nopți la Serampore” are ca temă călătoria în timp, punând în discuție posibilitatea existenței unor universuri paralele. Autorul
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
perturbantul, neașteptatul, insolitul; pe scurt „Obiectul”, cu majusculă, lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié) și implicit, după cât s-ar părea, în afara „posibilului”. Vom reveni asupra acestei chestiuni extrem de incitante în capitolele următoare. Deocamdată, să remarcăm doar că această bipartiție nu este lipsită de legătură cu redimensionarea binomului obiect/subiect, de care pomeneam mai devreme. În prima accepțiune a realului, rolul esențial revine subiectului (mai precis acelei regiuni din scoarța cerebrală atât de atrofiată de abundența stimulilor încât reduce totul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
complexe pentru a le expune aici, s-a considerat multă vreme că tot ceea ce ținea de domeniul psihismului și de activitatea perceptivă era strict legat de individualitate, fără nici un raport cu interacțiunile, instituțiile, regulile de drept, practicile și ritualurile. Această bipartiție le oferea psihologilor cîmpul lor (abstract) de cercetare, centrat pe o monadă (individul), fără legături interacționale cu contextul, iar sociologilor propriul lor obiect de studiu, definit, printre altele, prin exterioritate și gradul său de constrîngere, deși ambele discipline își încrucișau
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Deiliadei, mai răi (aplecarea spre caricatură, s.n.) (...). Prin aceasta se și desparte de altminteri tragedia de comedie: una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"98. Se naște astfel ideea bipartiției caracterelor, pusă de Aristotel în legătură indisolubilă cu bipartiția genurilor literare propriu-zise: Câtă vreme cei ce imită oameni în acțiune, iar aceștia sunt de felul lor virtuoși ori păcătoși (doar mai toate firile după aceste tipare se împart, deosebindu-se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se și desparte de altminteri tragedia de comedie: una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"98. Se naște astfel ideea bipartiției caracterelor, pusă de Aristotel în legătură indisolubilă cu bipartiția genurilor literare propriu-zise: Câtă vreme cei ce imită oameni în acțiune, iar aceștia sunt de felul lor virtuoși ori păcătoși (doar mai toate firile după aceste tipare se împart, deosebindu-se între ele fie prin răutate, fie prin virtute), personajele
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noi, ori mai rele, ori la fel cu noi (...). Prin aceasta se și desparte de altminteri tragedia de comedia: una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"99. Mai târziu, bipartiția caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romană!) în slujitorul unui libert, locuitor al Infernului, atestând atitudinea răzbunătoare a autorului opului față de un regim politic considerat nedrept. Răsturnarea spațială Cer/ Infern închipuită de Seneca are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim la atât de neta bipartiție morală pe care eroii epopeici o insuflau spațiilor prin care treceau de-a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa, întrucât producția sa literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan), nicicând o bipartiție similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe cel de la care, prin
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apariției romanului despre care vorbim, utopia. Rabelais intră în conflict, într-un conflict livresc, desigur, cu lumile considerate intangibile și arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mitu rile o dau acestor povestioare. Sub o formă figurată, ele introduc noțiunea unei imposibile gemelități, care ocupă un loc central în reflecția filozofică a amerindienilor. Aceștia concep, într-adevăr, geneza ființelor și a lucrurilor după modelul unei serii de bipartiții. La început, demiurgul se separă de creaturile sale. Acestea se subdivid în indieni și non-indieni, apoi indienii înșiși se subdivid în concetățeni și dușmani. Între concetățeni apare o nouă distincție : cei buni și cei răi ; iar cei buni se împart
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de a concilia niște extreme care, în pofida unui vis nostalgic, nu vor putea fi niciodată gemene, iar pe planurile sociologic și economic, o permanentă oscilare, în exterior între război și comerț, iar în interior între reciprocitate și ierarhie. Dintre aceste bipartiții în serie, cea dintre albi și indieni reține în special atenția. Dacă vom consulta primul mit brazilian care a fost cunoscut în Europa - marele mit despre origini al indienilor tupinamba, cules de călugărul cordelier francez André Thevet pe la 1550-1555 și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
94). Afirmația lui Descartes ne trimite la un pan-mentalism justificator al primatului reflexivității. Și cum "cunoașterea oricărui lucru constă în cunoașterea esenței acestui lucru"95, atunci natura voinței este interpretabilă în termeni psiho-spirituali care țin de sfera noeticului. Însăși bipartiția husserliană ("act al conștiinței" "obiect") integrează voința în domeniul conștiinței, ea nefiind un mediator pragmatic al personalității (un fel de al treilea termen), ci ceva care ține intim de conceptul unității raționale individuale. În sfârșit, elementul teoretic astfel preluat determină
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Rolul mișcărilor Terminologia, prea puțin împărtășită și consolidată, ce contrapune termeni ca mișcări sociale, mișcări colective, comportamente colective sugerează lipsa unui consens de fond asupra unor fenomene foarte semnificative pentru participarea politică și pentru dinamica societății. Teoria sociologică indică o bipartiție între unii cercetători (ca Le Bon, Tarde și Ortega y Gasset) care atribuie conotații în mod evident iraționale comportamentelor mulțimii și alți cercetători (ca Marx, Durkheim și Weber) care, chiar dacă folosesc instrumente analitice și perspective diferite, atribuie mișcărilor colective un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
totuși nu 1-a împiedicat; ceea ce poate să însemne fie că Dumnezeu transcende toate contradicțiile, fie că existența Răului constituie condiția prealabilă a libertății umane. Se știe unde se poate căuta preistoria unei teologii asemănătoare: în diferitele sisteme mitico-rituale de bipartiții și polarități, de alternanțe și dualități, diade antitetice și coincidentia oppositorum, sisteme care exprimă totodată ritmurile cosmice și aspectele negative ale realității, în primul rând existența Răului. Dar Zarathustra conferă o nouă semnificație religioasă și morală acestei probleme imemoriale, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pare a fi emisferică, cu trei protuberanțe inegale situate în planuri diferite și o depresiune centrală, iar subunitatea mică are o formă eliptică, curbată și aplatizată. Apoziția asimetrică a subunității mici la subunitatea mare conferă ribozomului un aspect asimetric, o bipartiție și apariția unei incizii la profilul subunității mari. Activitatea proteosintetică a citoribozomilor este inhibată de o cicloheximidă, fapt dovedit prin experiențe realizate atât in vitro cât și in vivo pe diferite tulpini de Saccharomyces cerevisiae. 1.5. 2. Caracterizarea biochimică
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
spirituală prin ștergerea din fața ochilor a oricărui reper stabil, urmarea fiind o dezorientare care va culmina cu abrutizarea clasei de mijloc. Și cum abrutizarea înseamnă un val de rebuturi umane menite a îngroșa rîndurile gloatei, cu timpul se ajunge la bipartiția societății: deasupra o elită și dedesubt o masă de manevră debusolată, al cărui orizont de viață se mărginește la plăceri josnice și la satisfacții meschine. Honestas ca noblețe impusă prin rang, educație sau înzestrare devine un termen gol, fiind repede
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
până într-atât încât, la un moment dat, spionul nu-și mai poate ascunde adevărata „natură”; ea iese brusc la iveală, perturbând „funcția” care îi fusese atribuită la început. Spectatorul asistă mai întâi la instaurarea unui raport bazat pe principiul bipartiției între supravegheat și agentul supraveghetor: un raport de neutralitate perfectă, indispensabilă oricărei misiuni de acest gen. Ca să obțină informații, supraveghetorul, grație travestirii, pretinde a fi „altcineva”... și reușește până la un punct, când, progresiv, încep să i se dezvăluie spectatorului fisurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care pot să se dezvolte alte plante, Îndeosebi angiospermele. Așadar, În prima etapă, strategia evolutivă a constat În a transfera activitatea de diviziune ce asigură creșterea organismului asupra celulei apicale (terminale) a fiecărui filament. Această celulă apicală este permanentă și bipartițiile sale sunt totdeauna perpendiculare pe axa de alungire: ea are deci o funcționare polarizată. Apicala marchează deci termenul unei strategii evolutive care a privilegiat creșterea terminală la organismele filamentoase. Faptul esențial apărut la marile alge și la briofite este transferul
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
creației lui Dumnezeu, în timp ce cunoștințele muzicale-matematice antice erau un mod pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Augustin ne-a lăsat unul dintre cele mai importante tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]