45 matches
-
unde domnește tirania, și aici judecătorii au toată libertatea să facă rău, iar drepților mucenici nu le rămâne decât să sufere răul. Așa se luptă tiranii cu sfinții! Și nici așa nu-i biruie, ci după această luptă neegală, pleacă biruiți. Se întâmplă la fel ca și cu un luptător căruia i s-ar porunci să lupte cu trupul gol, după ce i s-ar rupe vârful lancei, și ar fi dezbrăcat de platoșă, dar el ar câștiga bătălia cu toate că e lovit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cedează, nici nu se înmoaie, ci fierul care îl lovește se strică, tot așa și cu sufletele sfinților: erau muncite cu atâtea cazne, dar ele nu sufereau nimic, dimpotrivă, sfărâmau puterea celor ce le chinuiau și-i făceau să plece biruiți în mod rușinos din lupte, după multe și nesuferite răni. Îi legau pe mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet de argint? Sunt un biruitor, Sunt un biruit, O rază sângerând.
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
-ne în față mai întâi amintirea mamei, a surorilor, a rudelor, sau a anumitor femei pioase<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit., p.192. footnote>. Însă, oricât am lupta împotriva ei, această patimă este greu de combătut și cu neputință de biruit prin propriile noastre puteri, neputând fi distrusă deplin de noi înșine, ci doar cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Biruința deplină asupra acestei patimi este mai presus de fire și are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Acest lucru îl spune limpede Sfântul
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni Te lupți pe seama tuturor. E tragedie‚ nălțătoare Când, biruiți, oștenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când brațul li-i biruitor. Comediant e cel ce plânge, și-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârșitul luptei Să stai luptând căci ești dator. Trăiesc acei ce vreau să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dreptul din lacrimile ei pentru Iisus. Ați auzit cine-i Soponaru? Îi Întrebă tata pe bătrîni. Că doară știm noi bine ce-o făcut, Îi răspunse moșu’, s-o bătut ca să nu vină colectiva peste oameni, da’ n-o biruit, săracu’... — Bine, bine, dar nu-l mai aduceți pe-aici că poate Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
păru, flutura în bătaia vântului. Ce se-ntâmplase?! Cum de-și făcuse rost?! Când? Iarăși fusese-nvins de năpârstocul ăla?! Și, pe tăcute, se despărți de ortacii săi, dorindu-și, ca nicicând, să fie singur, să-și aline rănile de... biruit. La câteva zile după-ntâmplare, se dezlegă răspunsul la întrebările lui Nenea. Povestea dăduse înconjur satului, rostită fiind la sfârșitul predicii de însuși preotul. Acesta grăise despre o minune întâmplată la o casă de unde tricolorul se făcuse nevăzut tocmai în
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
sfinților, cap. 18, 19, 20, PSB, vol. 14, ... /Sozomen, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 8). Între preocupările de căpătâi ale Împăratului un loc de seamă l-a avut teologia rugăciunii. Iată ce ne transmite: Rugăciunea dreaptă este cu neputință de biruit și tot cel ce va stărui în rugăciunea curată nu va fi dezamăgit, fiindcă, de nu vei șovăi în credința ta, nu e cu putință să nu capeți cele dorite. Dumnezeu se află mereu alături de noi, plin de bunăvoință în fața
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
a întors cu trei mii de honvedzi și tunuri și a fost cea mai neagră zi a moților din acest an, până ce au sosit noi legiuni în ajutor. Au urmat luptele decisive în Abrud și pe văile pe care honvedzii biruiți de legionari încercau să scape. Istoricii, din documentele vremii, scriu: ''din cei trei mii de honvedzi au mai scăpat cu viață nu mai mulți de o sută, două. Iar în cele trei lupte de la Abrud, Honvedseg-ul a pierdut în jur
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
de două sau trei ori pe an, atunci ești vrednic să te împărtășești și mai frecvent, precum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, păzindu-ți pregătirea și vrednicia. Căci ce ne împiedică să ne împărtășim? Nepăsarea și indolența, de care biruiți fiind nu ne pregătim cât ne stă în putință ca să ne cuminecăm. Iar în alt fel răspundem că unii ca aceștia nu actioneaza, cum cred, după porunca lui Dumnezeu. Căci unde anume a poruncit Dumnezeu sau altul din sfinți să
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
se cântă prin copaci de rai începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: păcatele toate sunt pe mine strai vin la Hrist să-mi fie - iarăși - căpătâi! mă târăsc pe coate - picioarele-mi cioate sângele îmi strigă Numele din Cer: am trecut prin viață - biruit-am zloate nu mă mai spăimântă niciun temnicer! ...îngeri - Doamne - iarăși - prispa-Ți înlumină: știu că-Ți scaperi lacrimi în biata mea tină... *** Adrian Botez Referință Bibliografică: Rost ascuns / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 150, Anul I
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
se cântă prin copaci de rai începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: păcatele toate sunt pe mine strai vin la Hrist să-mi fie - iarăși - căpătâi! mă târăsc pe coate - picioarele-mi cioate sângele îmi strigă Numele din Cer: am trecut prin viață - biruit-am zloate nu mă mai spăimântă niciun temnicer! ...îngeri - Doamne - iarăși - prispa-Ți înlumină: știu că-Ți scaperi lacrimi în biata mea tină... *** O DUNGĂ - FIZIC - INEXPLICABILĂ aud - undeva - ecoul degetelor mele - bătând un ecou de marș - pe un ecou
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
și prin zbuciumul firesc ce nu lipsește vreodată din custodia sentimentelor înălțătoare. „Puterea dragostei”, „Puterea cuvântului” și „Puterea Divinului”, cele trei părți în care este structurată cartea, sunt de fapt pârghiile, ghidajele ce conduc spre aceeași țintă, muritorul din noi biruit de dragoste, găsindu-și adăpostul în lumina Cuvântului și indezirabila încredere în divinitate. Lecturând, pas cu pas, fiecare particică de suflet iscălită cu trăiri autentice, frenetice, aș spune, este imposibil să nu pătrunzi adâncimea spirituală a fiecărui vers, trecând prin
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
credem însă că o atitudine rezervată și modestă în certuri cari nu ne privesc ar aduce fructe bune în orice caz. Biruitorul nu ne-ar putea lua în nume de rău o atitudine care ni se impune prin poziția noastră; biruitul, daca biruit ar fi, ne-ar fi încă și mulțumitor. În orice caz, când o condiție chiar a existenței noastre este nu numai bunăvoința, dar chiar tăria amânduror vecinilor, e o politică puțin prudentă cea de înclinații manifeste care se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
buni generali ai săi, dar și de astă dată nu dădu decât de rău. Cei doi generali, Alexis Guido și Basilius Watatzes, cela comandând trupele Răsăritului, cesta pe-ale Apusului, încinseră cu insurgenții lângă Arkadiopolis o bătălie în care fură biruiți; Guido, pus pe fugă rușinoasă, să mântui pe el, dar lăsă pe câmpul de luptă cea mai bună parte a corpului său de armată; Watatzes pieri și el și trupele lui. Împăratul, dacă văzu, se hotărî să iasă iarăși în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
monografică a istoriei istoriografiei române, început în 1974 și desfășurat pe durata exact a două decenii. În interstițiile acestui vast proiect s-au inserat mai multe volume de cronici, eseuri ș.a.m.d. (A scrie și a face istorie, 1981; Biruit-au gândul: note despre istorismul românesc, 1983; Cunoaștere de sine și integrare, 1986 etc.), al căror rost a fost de a le completa pe celelalte, întregindu-le perspectiva. În același timp - și aceasta ar putea reprezenta a doua coordonată a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Biobibliografie, București, 1975; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași, 1976; M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens (în colaborare cu Gerhard Ernst), Regensburg, 1978; A scrie și a face istorie (Istoriografia română postpașoptistă), Iași, 1981; Biruit-au gândul (Note despre istorismul românesc), Iași, 1983; Pe urmele lui Vasile Pârvan, București, 1983; L’Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A. D. Xenopol, București, 1983; Mihail Kogălniceanu, București, 1984; De la istoria critică la criticism (Istoriografia română la finele
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
ultima aruncătură, îți pui la bătaie libertatea și capul. — Asta e prostie curată! se cutremură celălalt scârbit. Nici el nu știe la ce se aștepta, dar răspunsul este decepționant. Murmură disprețuitor: — Auzi colo! Să mergi de bunăvoie în sclavie. — Cel biruit o face, îl înfruntă germanul. Poate fi el cel mai tânăr și cel mai tare din neamul lui, și tot se lasă legat și vândut. — Nu înțeleg atâta încăpățânare într-o fărădelege ca asta. La noi se cheamă cuvânt dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a trudelor războinice din această viață. În cea mai mare expansiune a forței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acu’ pe Kerim cu mine. Îți explici ce zăcea în el? Ce scule barosane avea, ’cea că era de la mă-sa, o chestie cu saraiu’ lu’ pește, o scosese Ata... Ataiturc din Harem, îți dai seama ce e omu’ ? Tăceam, biruit. Nu atât de cele îndrugate de popa Țandără, cât de gândul că tot ce se întâmpla în acele momente era deja scris în altă parte, că citisem așa ceva nu demult, doar că nu mai îmi aminteam pe unde întâlnisem textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-a lungit vorbirea pînă la miezul nopții. 8. În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9. și un tînăr, numit Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort. 10. Dar Pavel s-a coborît, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe, și a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Dumnezeu, săpat pe table. 17. Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigăte, și a zis lui Moise: În tabără este un strigăt de război!" 18. Moise a răspuns: "Strigătul acesta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți; ce aud eu, este glasul unor oameni care cîntă!" 19. Și, pe cînd se apropia de tabără a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, și le-a sfărîmat de piciorul muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]