76 matches
-
-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot râsul, despre literatura erotică. Păi, acum? Asta trebuia să se întâmple cu vreo douăzeci de ani în urmă. Atunci nu era defel bisericos și nici nu încerca să găsească în cuvintele searbede și banale ale popilor sau în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea și riscantă, pe muchie de cuțit. În treaba asta copiii n-aveau ce căuta. Mama a fost o femeie credincioasă, foarte bisericoasă și, în ciuda faptului că fusese de credință catolică, pe noi, copiii ei, ne-a educat în cel mai exigent spirit ortodox. Ca atare, participarea la slujbele de duminică era un fapt obișnuit. Copii, a sosit timpul să plecați la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări, „conducătorul”, mare amator de versuri, cum îl știm, după ce a confundat pentru a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun cu Sf. Francesco d’Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată, norocul, crezându-se nefericit sau era mai degrabă o poză neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mari, frați sau părinți, nu-și uită înaintașii. Vor pieri dar nu vă vor lăsa ai nimănui. Rugați-vă lui Dumnezeu. Fabrica de popi Bunicul după mamă dorea cu orice preț să mă vadă preot și cu toate că nu era deloc bisericos, voia ca slujba de adio să i-o fac eu, cu lecturi din toate evangheliile posibile. Bunicul s-a prăpădit înainte de a merge la seminar dar i-a dat mamei vie în plus ca să aibă din ce mă școli. Nu știu ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu erau hoți și foarte bisericoși și evlavioși. Oameni de cuvânt. Dar după ce s-au amesticat cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu Vasile Chetreanu. Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zi venind la Fălticeni cu o căruță s-a dat jos să-și facă nevoile. Și cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și i-au luat 70 de bani din curea că atâta avea. A fost om bisericos și mare naționalist. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică lui Vasile Călugărescu din Rădășenii cei vestiți! În toamna anului 1906, s-a făcut Expoziția Jubiliară, 40 de ani de domnie a Regelui Carol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lungul formidabilului spectacol al lui Alexandru Tocilescu, de o milă atotcuprinzătoare, dincolo de orice criteriiă Ne e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și „iubire“, de gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ușă. Îmi voi strânge lucrurile... Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză spășită, cu mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să-și adune fărâmele de lumină împrăștiate. Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sigur, după cum arăta, nu-i va fi de nici o trebuință. Dincolo de circumstanța pascală, care ar putea oferi o explicație, rămîne, totuși, o întrebare tulburătoare: de ce oare vestalele noastre, a se rememora aici și cazul Mihaelei Rădulescu, sînt cu atît mai bisericoase cu cît sînt mai sumar îmbrăcate? Dacă în privința Mihaelei m-am cam pierdut în ipoteze, în cazul Andreei lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a căsătoriei, sufletul ei, așa, delicat și invizibil cum e el
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Bratu Iulian Elena Udrea își arată, în timpul campaniei electorale, și fața bisericoasă. Pentru a-i convinge pe alegători să o voteze, ea a construit în colegiul din Roman în care candidează cea mai mare cruce din Moldova. Făcându-și o cruce mare, Elena Udrea s-a declarat extrem de bucuroasă de realizarea sa
Elena Udrea, în campanie sub semnul crucii - Video by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40690_a_42015]
-
pe tărîm literar, declarînd a avea drept referințe” pe I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Petru Dumitriu. Intră aci în joc un rafinament „pervers”, o postură specifică de gourmet al literelor, dar și, neîndoielnic, un cinism personal mascat, acordîndu-i acestui om bisericos delicioase trăsături contrastante (un autoportret retro, din junețe, sună astfel: „m-am revăzut în cutare pe mine, pentru că era, cum ar spune Caragiale, «curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
lungi, cu clădiri modeste, ouate aproape la fel, nelipsite de un chioșc de vară, unde se bea ceai la samovar. Se spunea că fuseseră alungați din Rusia, datorită sectei din care făceau parte, ce impusese bărbaților să fie scopiți. Altminteri bisericoși, strângându-se, bărbați și femei, la sfârșit de săptămână, în casele lui Gherasim sau Nichifor, să cânte întru Domnul, răsfățați la urmă cu ceai și niște plăcinte cu varză, dovleac, spanac sau fasole. Dintre toți, cel mai drag mi-era
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește, cu voce șoptită, în atelierul lui de pe Eforie, Florin Mitroi, mi-e teamă să nu cad într-un discurs bisericos, să mă îmbisericesc, cu alte cuvinte, un discurs împotriva căruia nu am nimic, îl respect chiar, dar nu aceasta e firea mea și nu acesta este sensul picturii mele, apoi îmi arată, unul cîte unul/una cîte una, Cuțite hieratice
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
mea Marica la Sinaia, care a împlinit nu de mult 92 de ani. Acum e singură. Bărbatul ei, nea Jean, a murit de mult. Marian, băiatul, care a rămas din cei doi - primul, Costin, decedat - trăiește la Brașov. Marica este bisericoasă. E respectată de vecinii de pe strada Muncii, cartier muncitoresc, toți lucrând pe vremuri la uzina Costinescu, de sub Sgarbura. Am mai scris despre acest cartier. }in minte că asta l-a amuzat pe clujanul Ion Vartic... Scriindu-i anul trecut, fără
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
în următoarele zile - pentru a vedea Long Way Home (regia: Peter Sollett, american). În numai 88 de minute, o poveste despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx - doi puști, sora lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să se întîmple (adică: puștiul mai mare, deja amorezat de-o frumusețe de cartier, ajunge să stabilească regulile în casă), dar Sollett - ajutat de tinerii actori, probabil neprofesioniști - reușește să spună, discret
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
jetoane în capul crupierilor, spărgea vitraliile, cerșea de la cămătarii mai săraci și-i amenința cu moartea cînd aceștia îl refuzau. Urla. Țipa. Se scălămbăia. Făcea din nou scandal. Așa se distra el, arunca cu jetoane, urla, da, el, omul credincios, bisericos. E ultimul rahat, ultimul jeg, cum am ajuns noi în 2013 să-l plângem pe Becali, unul care nici nu știe să țină pașaportul pe față", a spus Radu Banciu, potrivit b1.ro.
Banciu, despre Becali: E ultimul rahat, ultimul jeg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78798_a_80123]
-
și pe alături, destul de bine informat, dacă rezolvarea integramelor din ziar poate însemna informare, un ins care nu se jenează să apeleze la pile pentru a ajuta un nepot, un prieten sau chiar un necunoscut când e cazul. Nu e bisericos, dar se declară creștin, intră în biserică doar la cununii și înmormântări, dar, să fim sinceri, arătați-mi mie un român normal care face altfel. Care își face cruce când trece pe lângă Casa Domnului și pe urmă îi trântește o
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
la icoane, nu participă la slujbe și nu se împărtășește decît în situații rarisime. În termeni de uz ideologic, avem de-a face cu un cetățean liber care s-a pătruns de vocația luminată a agnosticismului contemporan, iar în termeni bisericoși, cu o oaie rătăcită, fără proptea transcendentă, ce și-a întors fața de la altar spre a o apleca asupra nuanțelor sterile ale culturii laice. În schimb, în termeni filosofici, criticul nostru e un intelectual care are noțiunea lui Dumnezeu, dar
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de vizavi, e speriată ca din «lupta ONG-urilor cu primăria» să nu iasă vreo «tărăgănare, să nu ne mai dea banii». Altfel, procesele ar fi bune, dacă «am avea și noi ceva de câștigat».” Fără alte comentarii. Cea mai bisericoasă țară din Europa Un scurt reportaj video realizat de Deutsche Welle și comentat până acum de foarte puțini jurnaliști români face cunoscută în Europa măsura laicității statului român: în vremuri de criză, în care se taie de la toate sectoarele vieții
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
ca o reparație, iar starea de inexistență i se arăta ca foarte posibilă. Leșinase de altfel o dată și constatase cât de simplu era misterul trecerii de la lumină la întuneric. Ioanide își amintea că tată-său, om de factură morală veche, bisericos și spiritualist, spunea adesea înainte cu câțiva ani de moartea sa, pe care o prevedea: G. Călinescu " Aș vrea să știu cum este! Numai atît! Să mor și să înviez, pe urmă nu mai mi-ar fi frică". El își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
A-i închide gura prin asemenea măsuri ar fi numai a înainta ipocrizia, a arunca un văl de ochii lumii asupra putrejunii sociale. E prea adevărat că am văzut și nume oneste târâte în noroi pe când desfrâul trecea cu ochi bisericoși, mascând sub aparențe ipocrite mlaștina inimei. Dar aceasta s-a întîmplat mai 244 {EminescuOpXIII 245} rar și, daca s-a întîmplat, o mărturisim, oamenii onești din această țară au un defect fundamental, apatia, care se răzbună asupra lor. Demult oamenii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Îl citi din nou, dând din cap. Sunt un ucigaș, spuse el, în timp ce ea oprea pe aleea pustie de lângă Homestar. Pe drum era un fel de spirit călăuzitor, iar eu am încercat să-l omor. Deci autorul bilețelului nu e bisericos. Foarte bine. Măcar atât reușise să afle. Vizitase toate bisericile neilegale, arătase bilețelul tuturor credincioșilor din oraș și nimeni nu-l revendicase. Era timpul să se îndrepte spre păgâni. În general, oamenii nu știu asta despre Nebraska, dar e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]