155 matches
-
că am ajuns la Fundeni foarte devreme, în jurul orei 6. Mi-am spus că am de așteptat ore bune până să înceapă profesorul Sinescu consultația. Așa că m-am plimbat pe străzile din jurul spitalului, am băut o cafea la un mic bistrou și pe la 8 și jumătate am pătruns, printr-o intrare din spate, în incinta spitalului. Profesorul tocmai sfârșea consultația. Eram uimit. Aveam să aflu în curând că ziua sa de muncă începea între orele 5 și 6 dimineața și se
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de smarald, scufundate în sare, erau limpezi ca niște iriși prin care Africa stătea trează. Măslinele deveniseră hrana ei preferată. Orice cafeteria din golf servea măsline din partea casei, lângă unt de bivoliță și chifle. Când nu era Ramadan, intra în bistrourile cochete din Sidi Bou Said și comanda de mâncare, doar pentru plăcerea secretă a mărgelelor negre, catifelate, lângă care cerea un pahar de vin. Era curajul ei de fostă occidentală. Bărbații arabi o priveau pieziș, însă toți și-o doreau
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nici măcar nu mai puteai fi sigur că-i vorba de-o mulțime. Mi-am privit din nou ceasul. N-aș putea spune ce oră arăta, dar trebuie să fi trecut de două. Ora la care bucureștenii fugeau cu miile în bistrouri. La cinci, muzeele se închideau; Cotroceniul făcea excepție, punea lacătele la patru. „E-adevărat că te controlează la sânge când intri?“, am întrebat, cu gura pe jumătate plină. Combinam patriotic friptura cu mititeii. „Da. E ca la aeroport. Pui toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o întoarce Dănuț, în silă. Ascultă, Fratele meu, ai nimerit-o expre pe a mai sintetică și mai infectă, din toată galeria? O port de trei minute, s-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai de drujba lor! Obiceiu' lui prost: și-a scos tulumba la lume! A ieșit o paranghelie, acolo... S-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
demolarea blocurilor-turn și a cartierelor de ciment, moștenire a arhitecturii staliniste, proiectate de partidele de stânga În anii șaptezeci. În locul lor vom construi mici orașe model, Înconjurate de grădini și jocuri acvatice, mari parcuri de divertisment și centre comerciale cu bistrouri, restaurante și, mai ales, multiplexuri cinematografice, cu săli dotate cu tot confortul. Pentru că filmele te Învață să trăiești, da, chiar așa, prieteni. Știți, pe când eram copil, mergeam la cinema În fiecare zi. Mergeam ca să visez. Tatăl meu lucra la căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci, să ai un corp frumos? Un corp de care să nu vrei să scapi? Cu câțiva ani în urmă, când am fost cu Jennifer la Paris într-un weekend, am văzut o femeie dansând pe bar într-un mic bistrou în Montmartre. Era foarte drăguță și foarte, foarte tânără. Toți bărbații din local salivau mai mult sau mai puțin. A fost o prostie într-adevăr, dar pentru o clipă, îmi amintesc, văzându-i pe ei cum o privesc am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
atunci” (scrisori din 1971 și 1974, adresate colegului de generație Arșavir Acterian). Justificarea nu i-a convins totdeauna pe comentatorii săi. Instalat la Paris, C. are două pasiuni: lectura și bicicleta. Călătorește prin toată Franța și învață subtilitățile limbii prin bistrouri. Stă mulți ani în căminele studențești și, în cele din urmă, primește de la Primăria Parisului o locuință ieftină, în Cartierul Latin, pe strada în care a locuit și Voltaire. În vremea războiului, când este, împreună cu Eugen Ionescu, atașat cultural al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Breban, drept „omul nostru care scrie despre noi la ziarul Le Monde”. Numai că, așa cum își amintește dl Marin Mincu, într-un excelent text publicat în Cotidianul, când a încercat să paseze dlui Reichmann, în prezența dlui Breban, într-un bistrou parizian câteva „fotografii care-i încriminau pe soții Ceaușescu”, a fost „consiliat «amicală să renunțe la asemenea acte de «vitejieă”. Titlul articolului semnat de dl Mincu era „De ce îl «protejeazăă Nicolae Breban pe Edgar Reichmann?”. Dl Breban nu încerca atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o sandvișerie mică, nici restaurant, nici bar! "Restaurantul" incriminat apare din nou la reala sa dimensiune într-o Notă-Raport a UM 0195, Strict Secret din 07.11.980, șoferul Ambasadei prezentându-l pe evreul-român de mai sus ca "proprietarul unui bistrou unde vinde sandvișuri și răcoritoare"! Din același Raport al aceluiași "sifon": în ziua de 21.08.1980, în cadrul Ambasadei a fost organizată o masă care în documente apare ca oferită unor personalități ale comunității române din Chile, dar care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de a oferi consumatorilor gratuit o carafă de vin. Paul mi-a explicat că obiceiul respectiv avea caracter practic, comercial, îndemnând la sporirea consumului. Am făcut comparație cu Helsinki și Geneva, orașe în care locuisem și fusesem la restaurante sau bistrouri, diferențele erau notabile. În capitala Finlandei, o masă la cel mai neînsemnat local costa aproape diurna noastră pe o zi pentru un meniu redus la doar o friptură, față de cina copioasă servită la Madrid la un preț acceptabil chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
1848, 1989 și ori de câte ori se va impune) ci, mai ales, locul unde s-au ridicat și au înflorit marile direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și regret la cele câteva segmente cu prăvălioare vechi transformate acum în cochete bistrouri și buticuri și nu-mi pot reprima regretul că în cea mai mare parte a nobilului oraș, calupurile grotești din ciment, care demult au năpârlit, au luat locul imobilelor de stil, cele care au și determinat efigia de neconfundat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit de la un francez de culoare într-un bistrou, care îi strigase, cu dispreț: "Imigrantule!". Cartea este tulburătoare. Există o sumedenie de memorii de război, dar lucrarea lui Profir, Singur pe cerul Stalingradului, se detașează, de departe, printr-un stil deosebit. Textul este scris cu dramatism, fără a cădea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
fac eu toată ziua prin Paris și, aflând că nu am un program prea diferit de cel din țară, adică lucrez nopțile, iar ziua ascult enorm muzică clasică, mai ales romantică, germană, citesc sau mă plimb, „cobor” la unul dintre bistrourile favorite pe care le aveam În toate cartierele pe unde am locuit - În al XV-lea, al VIII-lea sau ultimul, al VI-lea -, a exclamat aproape indignat: „Și cum, nu bateți culoarele pe la edituri, pe la reviste?!... Ah, ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unde ani la rând Îmi făceam cumpărăturile la un mare Monoprix, dar pe care nu am iubit-o niciodată pentru amestecul prea mare de rase și mai ales de turiști veniți din toate colțurile lumii, pradă facilă nu numai pentru bistrourile Înșirate de-a lungul uriașei artere, dar și țintă a dezvoltarii unei Întregi industrii a kitsch-ului. După cum se știe, avenue des Champs-Élisées este tăiată În două de acel uriaș rondou numit Le Rond Point des Champs-Élisées Însemnând granița vizibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
librăria de carte de artă rară și de catalogues raisonnés Jullien-Cornic, condusă, În ultimii ani, până În ’95 când și-a Închis porțile, de Cristina. Acestea și altele, dar, În tot acest solemn și divers amalgam de clădiri, străzi, monumente, magazine, bistrouri, Între care tronează, bien entendu, tot pe malul drept, edificiul uriaș al Luvrului, de la chei până pe lunga stradă Rivoli și Comedia Franceză, În toți acești ani de exil, dar și de carieră literară și Încă din primele zile, două au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
izolat În cămăruța mea de pe rue de l’Abbe Groult, În al XV-lea, colț cu fermecătoarea și vechea rue du Commerce (În piesa mea Bătrâna doamnă și fluturele, scrisă acolo, se află o scenă inspirată de cel mai vechi bistrou de pe această stradă, ținut de două femei bătrâne și fermecător șleampete, cu prețuri ridicole, dispărut de atunci, bine’nțeles, și Înlocuit cu un bistrou fals elegant, pentru turiștii de-aiurea!Ă, mi-am cumpărat de la München, de toți banii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea Bătrâna doamnă și fluturele, scrisă acolo, se află o scenă inspirată de cel mai vechi bistrou de pe această stradă, ținut de două femei bătrâne și fermecător șleampete, cu prețuri ridicole, dispărut de atunci, bine’nțeles, și Înlocuit cu un bistrou fals elegant, pentru turiștii de-aiurea!Ă, mi-am cumpărat de la München, de toți banii pe care-i aveam, un formidabil radiocasetofon și, ascultând ore și ore France Culture, să aud ce se mai petrece În urbe, dar și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cutremur comunist. Oricum, atunci când el m-a sunat și ne-am văzut nu departe de locuința mea de atunci, la Drugstorul de pe Champs-Élisées, primele sale vorbe, rostite cu intempestivitatea sa cunoscută și calmă Înainte de a se așeza la masa de bistrou la care Îl așteptam, au fost: - Ai avut dreptate; cariera noastră se face În țară!... Apoi, așezându-se, mi-a declarat că ar vrea să reînceapă demersurile pentru a publica din nou În România. - Așteaptă, i-am zis, deocamdată este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sa și carnețelul de notițe în care-și notase numele și adresa mea. Serviciul german bănuia că individul se afla la Berlin, trimis de Securitatea română cu misiunea de a lichida câțiva indezirabili. Am fost avertizată să nu intru în bistrouri cu personal românesc dubios. În România, la Timișoara, unde am trăit până la data emigrării mele, există azi o mare fabrică de sucuri de fructe. Proprietarul ei este omul arestat pe atunci la Berlin pentru însărcinări criminale. Vântură-rele de atunci este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că eram chiar eu tipul din mașină, cu Aimee. Când am reușit să disting ceva pe ecran: o flotă de vehicule aeropurtate era ancorată în spațiu. După film am urmat programul obișnuit: înghețată dietetică servită la una dintre mesele unui bistrou, un joc de laser în pavilionul jocurilor electronice, apoi Sarah a vrut să mergem la magazinul Abercrombie and Fitch, unde am răsfoit catalogul în timp ce cu cealaltă mână țineam celularul, sperând să sune, iar copiii au încercat diferite articole de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce fel lucrează bărbatul soră-sii "în clădire"). Asta e altă soră de-a mea, Minodora." "Nu aveai și un frate?" Nu." Și atunci, cine l-a inventat pe insesizabilul Joseph, Țiganul mitic din Gennevilliers?! Au învățat pe dinafară meniul bistrourilor din Gennevilliers. Au suficiente feluri de mâncare gata preparate sau congelate, de încălzit la microunde. Ea se hotărăște să gătească, firește, nu feluri mitocosite pe îndelete, în stil românesc, și nici măcar feluri personalizate, ci grătar sau pește, făcute repede, la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui local aflat în buricul târgului. N-aș fi mâncat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]