37 matches
-
personajului literar, vezi capitolele consacrate mătușilor Rica și Rozica sau restului familiei apropiate. Pe tot parcursul scriiturii sale, Bianca Marcovici își păstrează vâna poetică și ochiul de observator înnăscut, revelând o proză imagistic-lirică și cochetând cu reportajul literar, păstrându-și bivalența de evreică din România și de israeliană, îndrăgostită de cernoziomul negru ca și de pământul roșu, deșertic, bivalența sufletului de poetă-prozatoare, creatoare de imagini cinematografice inedite și cutremurător de adevărate. În acest sens este grăitoare imaginea obsedantă a ascensorului, din
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1418292007.html [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
Bianca Marcovici își păstrează vâna poetică și ochiul de observator înnăscut, revelând o proză imagistic-lirică și cochetând cu reportajul literar, păstrându-și bivalența de evreică din România și de israeliană, îndrăgostită de cernoziomul negru ca și de pământul roșu, deșertic, bivalența sufletului de poetă-prozatoare, creatoare de imagini cinematografice inedite și cutremurător de adevărate. În acest sens este grăitoare imaginea obsedantă a ascensorului, din unghiul claustrofobiei personale, dar și a israelienilor închiși într-o țărișoară „astfel așezată pe malul Mediteranei încât din
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1418292007.html [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
la orice gând care ar putea strecura îndoiala în sufletul moslemului, și una pozitivă, manifestată în „îmbrățișarea... prezenței lui Dumnezeu, în orice formă ar apărea ea în conștiința” acelei persoane. Această din urmă precizare este extrem de interesantă, deoarece o asemenea bivalență de sens poate implica, în opinia autorului, și gânduri precum: „Dumnezeu lipsește”, „Sunt deprimat”, „Sunt departe de Dumnezeu”, care au rolul de a-l invoca și readuce pe Allah în imanența credinciosului. 2. Rugăciunea zilnică „este un jihad nesfârșit care
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Secția Clinică, secții de Dietetică și de Medicină Experimentală. Centrul Antidiabetic s-a mutat în mai multe rânduri în sedii improvizate dar, cu eforturi importante, a reușit nu numai să supraviețuiască, dar să se și dezvolte. Instituția este unică prin bivalența ei (clinică/ambulator), fiind prima unitate medicală de profil din Europa și un model pe care ulterior l-au preluat multe alte țări. Unul din exemplele care onorează țara noastră este cel al Serviciului de Diabetologie de la Spitalul Hôtel Dieu
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice quot;Prof. Dr. N. C. Paulescuquot; () [Corola-website/Science/332626_a_333955]
-
căci mergând înapoi, pe firul fiecărei idei dizolvante, dăm invariabil de unul sau mai mulți autori evrei care s-au străduit s-o impună ca atare(...) Ceea ce pare să-i scape lui Ilariu Dobridor, cu sau fără voie, este altceva: bivalența atitudinală a evreilor, care nu-s deloc atât de «degenerați» și de «dizolvanți» când e vorba de ei înșiși, de destinul istoric al lui Israel(...) E cert că nimeni nu va fi surprins că, o dată cu instalarea comunismului în România («moșit
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
id="1"/>. Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCăTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puțin, sugestia funcției circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCăTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puțin, sugestia funcției circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci, Îi datorăm
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
ale existenței evenimentelor actuale, din care decurg legile evenimentelor viitoare. Realismul semantic consideră că afirmațiile privitoare la categoriile discutate au o valoare obiectivă reală, independent de capacitatea noastră de a le cunoaște: ele pot fi sau adevărate sau false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că, din punctul de vedere al realismului semantic, este de presupus o corespondență teoretică cu noțiunea de adevăr, care poate fi afirmat doar după o confirmare prin verificarea empirică. Afirmațiile descriptive
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
sunt: muntele, peștera, insula, axa lumii, labirintul, graalul. Textul lui Blecher preia unul dintre aceste simboluri în mod obsesiv, cel al grotei, peșterii, oferind astfel lectorului posibilitatea unor multiple interpretări. Grila simbolică ar ajuta și la o înțelegere aprofundată a bivalenței spațiului blecherian. Astfel, spațio-temporalitatea în romanele lui Blecher are un punct comun, în sensul că avem odaia celui care se află într-o continuă criză identitară, completată de spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul că același loc acționează uneori pozitiv, alteori negativ asupra eului. Odaia, de exemplu, este un astfel de spațiu bivalent, în care granița dintre bine și rău se șterge. Ceea ce provoacă inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
oricând schimbarea"319 care-i place. Spațiile bune sunt invadate de rău. Este ceea ce Jung numește în aceeași carte: descoperirea umbrei, a dualității lucrurilor, în cazul de față o acceptare a umbrei din el însuși. ,, Locurile" sunt înfățișate cu acceptarea bivalenței lor. Alt spațiu visat, grădina, îl va descoperi, mai târziu, la sanatoriul din Berck. Visul determină realitatea să se întâmple. Tot acest spațiu îi va schimba și filosofia de viață: dacă am încerca totuși să credem că faptele sunt independente
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau anulează tot ceea ce înseamnă experiență profană. Eliade avea convingerea clară că "orice experiență religioasă absolută... nu se poate efectua decât negând restul"436. Din această cauză, polaritatea devine inevitabilă "realitatea adevărată realitatea aparentă, spațiu sacru spațiu profan"437. Această bivalență este în același timp reversibilă: sacrul trece în profan, profanul poate institui sacrul, obiectul profan poate institui obiectul sacru, investindu-l cu o calitate nouă, paradoxală (această reversibilitate este demonstrată cu consecvență de Eliade în proza sa). Sacrul se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
simptomul prevalent Cele mai multe dintre manifestările amintite se organizează, relativ unitar, în diverse atitudini, care formează temeiul conduitelor caracteriale. Se diferențiază două tendinițe fundamentale de regrupare a simptomelor potrivit cu sensul afirmativ sau negativ al atitudinii copilului față de alții, în realitate, această bivalență marcată prin replierea copilului față de cei din jur, sau prin afirmarea pe calea introducerii directe în universul acestora, constituie direcțiile de baza ale conduitei deviate : a) de evaziune;b) de dominare și c) conduite perverse care înglobează prin specificul lor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Blaga sunt comentate volumele Lauda somnului, Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: „Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea.”3 Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Astrologers, Diviners and Prophets”, pp. 128‑162. . Cf. episodul din Faptele Apostolilor 19 și mai ales CC 1, 24, în care Origen vorbește explicit de magie ca de un „sistem coerent, ale cărui principii sunt cunoscute de puțini oameni”. Despre bivalența magiei (inclusiv a miracolelor) la Origen, vezi G. Sfameni Gasparro, „Origene e la magia: teoria e prassi”, în L. Perrone (ed.), Origeniana octava, Louvain, 2003. . D.E. Aune, „Magic in Early Christianity”, în ANRW 23, 2, 1980, pp. 1507‑1557. . Referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
complex de relații, raporturi, corespondențe și comparații care furnizează operei structura ei vitală.” Opera nu este privită, prin urmare, ca un cosmoid închis și suficient sieși, ci ca o relație dinamică, vie, ce își schimbă configurația în raport cu timpul grație unei bivalențe spectaculoase, menirea ei fiind aceea de a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
o contradicție dintre două teze la fel de bine susținute, ea se reduce din punct de vedere formal la o conjuncție de forma p &-p, iar aceasta implică echivalența p p. Putem spune că, în sensul ei propriu, antinomia iese din cadrele bivalenței ("sau p, sau non-p") și pare să angajeze un principiu opus, de forma "și p și non-p", pe care l-am putea numi al conjuncției contradictorii. Cu toate că acest sens standard, cum l-am numit, pare lipsit de echivoc, în istoria
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nehegeliană, în care negarea de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe disjuncția inclusivă (suma logică), care permite și situația în care opușii sunt egal îndreptățiți. În felul acesta, gândirea este solicitată să accepte ca egal valabile pentru același obiect sau fenomen
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga sunt comentate volumele Lauda somnului, Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: "Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea." Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui Tudor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
București, 1984; Carlo contra Carlo, București, 1995; Comedii... și ceva drame, București, 2000. Repere bibliografice: Dinu Săraru, „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim la Teatrul Mic, SPM, 1975, 259; Valentin Silvestru, Stagiunea la Teatrul Mic, RL, 1975, 42; Ovidiu Constantinescu, Bivalențe artistice, VR, 1975, 12; Florin Tornea, „Nu suntem îngeri”, TTR, 1975,10; Romulus Diaconescu, „Nu suntem îngeri”, R, 1976, 2; Mircea Ghițulescu, „Nu suntem îngeri”, ST, 1976, 4; Margareta Bărbuță, Afirmarea pe scenă a idealului etic, CNT, 1976, 38; Ileana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
și seducție, autoarea îi așază înainte comentariul despre Mateiu I. Caragiale Ea formulează următoarea concluzie: Dacă personajele masculine ale lui Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același cod sunt incluse și reprezentantele sexului frumos, atitudinea de dezgust față de acestea, încondeierea pervertirii lor, preferința pentru camaraderia prostituatelor, constituind argumente suficiente în susținerea acestei afirmații. 23. La Mateiu I. Caragiale, avem primii homosexuali și lesbiene
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Paul Alexandru Georgescu Teorii, procese, mutații Puterea politică se definește prin bivalență: pe de o parte este un fapt real, impactant prin comandă și constrângere, iar pe de altă parte, este exigență ideală, centru valoric, pretenție de autoritate moral-juridică. Într-un eseu mai vechi, am privit puterea constatativ, explicând-o prin cauze
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
rînduri, multe povești ( dacă se poate spune povești) despre mecanismele unei cinematografii în dictatură, despre atmosfera unei lumi, despre sufletul unui om. De pildă, povestește Săucan, cel născut, în ’28, la Paris, dintr-o mamă evreică și un tată român ( bivalență care l-a torturat cale de o viață): "În 1987, pe 23 februarie, a murit mama mea. 23 februarie era Ziua Armatei Roșii. Nici nu se putea o dată mai bine aleasă de Dumnezeu pentru sfîrșitul vieții ei"... Mai avem în
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
faptul că fenomenul a fost generat de un mecanism mental arhaic 330 Ordine și Haos și universal. În limba română, de exemplu, a lega are, în afară de sensul propriu, și pe acela de „a efectua o operație magică”. Iată asemenea fertile bivalențe semantice și în alte limbi : în turco- - tătară bag, baj, boj = „vrăjitorie”, dar și „sfoară, legătură” ; gr. katadeo = „a lega solid”, dar și „a lega prin farmec, făcând un nod” (de unde katadesmos = „sfoară” și „a vrăji”) ; lat. fascinatio = „fermecare, vrăjire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]