5 matches
-
și în lucrările lui Silviu Dragomir și medievistul Alexandru Lapedatu. La Cernăuți, principala personalitate a fost Ioan I. Nistor care s-a distins prin studiile sale privind evul mediu și epoca modernă, alți cercetători făcând interesante cercetări în domeniul arheologiei, bizantinisticii, slavisticii. În general învățământului universitar îi revine principala pondere în cercetarea istoriografică a epocii. Aceasta a căpătat un cadru instituțional mai adecvat prin organizarea pe lângă universități, a unor institute specializate. În acest context, deosebit de favorabil, un loc important î-l
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de documentare integrală, de epuizare a surselor chiar dacă - spunea Iorga - drumul spre sintetizarea acestor date nu i-a apărut mereu cu limpezime. „Rigoarea în metodă” l-a caracterizat pe R., „cea mai de seamă figură a științei noastre în domeniul bizantinisticii și al legăturilor greco-române” (Constantin C. Giurescu). O rigoare care nu îl lăsa să treacă neanalizate nici o ipoteză, nici un detaliu, indiferent dacă era vorba de clarificarea atmosferei (umbrită, la noi, multă vreme din pricina prejudecăților legate de fanariotism) din jurul Bizanțului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
Akademii Nauc S.S.S.R, Seria Istorie și filosofie, tomul II, nr. 3, Moscova, 1945, pp. 191-200 (M.P. Dan - Revista istorică română); „Vizantiiskij Sbornic” - 1945 (V. Costăchel - RHSEE). în aceste note sunt prezentate teoriile istoriografiei sovietice, sunt lăudate rezultatele medievisticii și bizantinisticii (Levtchenko - prima prezentare marxistă a Bizanțului, 1940), sunt propagate dogmele sovietice (V. Costăchel scrie în acest sens: „punctul de vedere al școlii istorice a lui Pokrovskij, a cărui influență a fost atât de nefastă pentru studiile bizantine, este în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
român despre Marea Neagră și alte lucrări, redactate în manuscris înainte de arestare (1950), au fost tipărite în străinătate (deși cu o destul de mare întârziere). Aceeași continuitate istoriografică dublată de o vizibilă oponență politică o observăm și la Nicolae Bănescu, Vasile Grecu (bizantinistică și balcanistică), Alexandru Lapedatu (istorie modernă - domnia lui Cuza), gen. Radu Rosetti (istorie militară - independența), Ioan Lupaș, Silviu Dragomir (istoria Ardealului și a sud-estului Europei, în cazul lui Dragomir), Constantin Marinescu (istorie universală medievală), Ioan Hudiță (istoria diplomației), Gheorghe I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și în lucrările lui Silviu Dragomir și medievistul Alexandru Lapedatu. La Cernăuți, principala personalitate a fost Ioan I. Nistor care s-a distins prin studiile sale privind evul mediu și epoca modernă, alți cercetători făcând interesante cercetări în domeniul arheologiei, bizantinisticii, slavisticii. În general învățământului universitar îi revine principala pondere în cercetarea istoriografică a epocii. Aceasta a căpătat un cadru instituțional mai adecvat prin organizarea pe lângă universități, a unor institute specializate. În acest context, deosebit de favorabil, un loc important î-l
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]