6 matches
-
valorifica valențele propriei personalități, după căutari și studii îndelungate asupra picturii universale, a operelor marilor maeștri, își amplifică posibilitățile de exprimare, ajungând la acea trăire lăuntrică a realului, specifică artei adevărate. În arta sa se observă o accentuată tendință de “bizantinizare”, atât în tratarea portretelor, cât și în compoziții. Personajele capătă aer de austeritate, în timp ce chipurile, departe de a fi rigide, degajă noblețe, puritate, fiind impregnate de multă sensibilitate ("Bucovineană, Țărancă cu maramă," ș.a.). Vigoarea desenului accentuiază eleganța formelor. Impresia de
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
compoziției și a culorilor dominante de bleu și gri A primit multe premii și distincții, a beneficiat de burse și a expus în multe expoziții peste hotare. Pictura sa se încadrează în spiritul Art Nouveau, deși uneori urmărește efecte de bizantinizare a imaginii"" Corneliu Baba i se destăinuie lui Liviu Lăzărescu: Am dus-o prost, ăsta-i adevărul. În timpul ăsta eram criticat peste tot, formalism în sus, formalism în jos în vreme ce unii șopteau pe la colțuri c-aș fi mare. Clasa mea
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
nevoie, chiar în mod fraudulos) aparențele unor afilieri retroactive. Sursa majoră a derivațiilor modelatoare, modelul modelelor, îl reprezintă Bizanțul imperial, erijat în mit al originilor. La Metopolis, a fi, a face, a cugeta și a vedea sunt deopotrivă variante ale bizantinizării. Conform istoricilor, Bizanțul a reprezentat în istorie o moștenire intelectuală care a reușit să se perpetueze printr-o descendență prelungită și eclectică - a formei imperiale romane, apoi a celei creștine - devenindu-și sieși copie și succesor. Nicolae Iorga este de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
în discuție alternativele în funcție de care a optat el. Deși își dă pe față alegerea și își revelează codul, el nu montează o campanie de explicitare. Totul se păstrează în registrul fertil al echivocului. Autorul prizează el însuși tehnica duplicitară a bizantinizării, scrie, pentru cine vrea să priceapă sau, cu o vorbă a lui Marosin, „caută oul de sub cuvânt, întinzându-l altuia să scoată pui din el.” Există într-una dintre Scrisorile din provincia de Sud-Est o reflecție care rezumă apodictic fascinația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
află în bună măsură cea bulgară), prin intermediul căreia slavii au comunicat cu Bizanțul, Lihaciov (neinformat în privința vechii literaturi românești) socotea că influența Bulgariei asupra celorlalte țări slave a fost reprezentată doar de acea parte a culturii ei care fusese supusă bizantinizării: „Nu avem știință ca asupra Rusiei să fi existat vreo înrâurire a elementelor protobulgare sau a celor aparținând culturii populare slavo-bulgare. Repet: cultura bulgară a exercitat o influență și s-a «transplantat» în Rusia doar în acea parte a ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
predomina probabil cel grec, în condițiile stăpânirii bizantine în zonă. De la începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]