62 matches
-
rapid și economic prin ținutul înghețat. Deosebit de puternici și agili, acești câini de mărime medie erau capabili să parcurgă distanțe lungi cu un necesar de mâncare minim. Având un caracter blând, câinele Chukchi era des utilizat ca pat moale și blănos pentru copiii tribului. Astfel, între oameni și animale s-a născut o relație bazată pe respectul și nevoia reciprocă de supraviețuire. Cu toate că, în prezent, Siberianul a suferit câteva schimbări, fiind cunoscut lumii din 1900, rasa își menține multe din calitățile
Agenda2004-9-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282112_a_283441]
-
Film Am văzut: Îl mai știi pe Cousin It din „Familia Addams”? Era capita aia blănoasa, cu ochelari de soare și joben, care mormăia tot timpul și despre care nimeni nu știa exact ce e. Dar măcar îți era drag de el, așa neînțeles cum era. Ei, acum câteva zile i-am întâlnit vărul de la țară
Creatura [Corola-blog/BlogPost/99761_a_101053]
-
o cohortă întreagă, însă unul singur este atins de inspirație, unic, un șobolan de gust care aspiră nici mai mult nici mai puțin decît să devină bucătar pentru că așa cum spune magisterul său uman, Monsieur Gusteau: fiecare poate găti. Micuțul erou blănos se numește Remy și este dispus să facă orice pentru a deveni bucătar adică pentru a-și indeplini visul aparent imposibil pentru că, nu-i așa, asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu bucătăria franțuzească. Provocarea
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate astea - un sunet cade într-altul ca două bombe și declanșează războiul. Zbughesc cu rotițele și las ledul să freamăte. Mononoke, X E o pisică neagră și blănoasă lângă mitropolie. Printre capete vopsite și piele albă, răsar flori, baloane. Un orb cântă la acordeon și totul e un câmp imens cu bănci. Fumez și valuri de fum se ridică din vârfurile copacilor. Soarele are lumina unui spital - singurul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ne uitam cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul clădirii, ci din spatele propriilor sale cuvinte, adevărate. Uluiala a fost ruptă, Însă, de Înjurătura printre dinți, pe care Blănosul a trântit-o grosolan, și de gestul său prostesc, născut, probabil, dintr un soi de gelozie măruntă, de om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct pe stofa impecabilă a costumului. A fost un moment electrizant, În care l-am privit cu toții, stupefiați, pe Iulian. Lam văzut ajungând dintr-un salt lângă Blănos și aruncându se asupra lui cu pumnii și picioarele, răcnind ca un apucat. A fost o luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care se bat” era o regulă de-a găștii. Și trebuia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lase pe Shunt fără o ureche, atît de tare se Înfipsese În el. Întotdeauna am fost conștient - și m-am temut - de gabaritul ei, Însă În noaptea aia, cînd am pornit la drum, am observat pentru prima oară cît de blănoasă e În zona posterioară. Nu doar dinții Îi crescuseră considerabil. Preocupat cum eram de explorările mele, scăpasem cu totul din vedere această dezvoltare inedită, Însă acum, cînd i-am văzut obrajii hirsuți bălăbănindu-se În fața mea, am avut un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau ca niște ființe vii, În culori vii și dansau și uneori se contorsionau pe covoare În mod evident făcute din animale mult mai blănoase decît Peewee. Se contorsionau singure sau Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de mușchi și tendoane ce-mi aminteau de puii de șobolan, eu personal o găseam inutilă și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asuma o mască, Întotdeauna În scopul de a fi liber, și a fi forțat să ți-o asumi, fără voia ta, e diferența dintre un refugiu și o Închisoare. Aș fi fost fericit să zburd prin viață Înfășurat În platoșa blănoasă oferită de falsa mea imagine de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Argint, încerca să-și acordeze instrumentul cu ALTTONUL, dar iubițica îi smulse din gură nota La și îi făcu disperată semn să tacă, arătând cu antenele spre tavanul de pământ. Dar ce atâta mister, frate! zise foarte catifelat un mascul blănos ce nu putea fi altceva decât o cârtiță, moment sublim pentru a-și arăta indignarea ce l-ar fi putut califica drept bărbat, pe El, gratulat zilnic cu apelativul MOTOTOL de către vecini, de copii, chiar și de către rude din cauza încetinirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nikita, cel mai mic membru al familiei, alături de mămica lui, Laira! Așa arată dragostea... Pupici, Lori", a scris cântăreața pe rețeaua de socializare Facebook, potrivit libertatea.ro. Postarea însoțește o fotografie, în care se poate întrezări botul unui patruped mic, blănos și iubit, pe nume Nikita, protejat de mama lui. Loredana este căsătorită de 15 ani cu producătorul Andrei Boncea. Împreună au o fiică, în vârstă de 14 ani, Elena.
Loredana îl prezintă, pe Facebook, pe cel mai mic membru al familiei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72538_a_73863]
-
traversat de o lacrimă și părînd încă o dată mișcat. Vis de maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac pe fratele surogat. Coada Blănosului s-a vindecat, mă urmează acum peste tot, în Moara Spartă, la rîul telepat: izvorăște din Mal (grota cu protuberanțe). Cei curajoși înoată spre interior, au lanterne în dinți. Pe urmă începe vînătoarea: Locuiam cu Nadia și Csilla în conace
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
-și dădea seama cu care dintre cei "plecați"? S-ar fi înregimentat și Fiuliță, dragul de motan... o amendă în sine Nicole. Trecuse aproape un an... și nu-și reveniseră după irosirea animăluțului. Șaptesprezece ani le îmbogățise căminul purtându-și blănosul trup prin camere, lustruind gingaș orice atingea prin unduirea dezmierdătoare a fracului galben-dungat, purtat peste albul fin al gâtului și pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau în față, doar purta inscripționat pe frunte însemnul majestuos
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
cadavru roz al dușmanului. Nu are culoarea de camuflaj a lupului de stepă. Nici ochelarii cu infraroșii ai priculicilor. Dimpotrivă, e un dulău alb orbitor ca varul. Nici câinii de azi nu mai sunt ce erau odată. E un maidanez blănos bine hrănit de femei mai puțin miloase cu bărbații, iar ce poți citi/ghici postmodern în sufletul lui sub drapel e o grimasă șmecheră, una a scârbei de binefăcătorul din mila căruia face umbră ca un bocanc de Arhanghel asfaltului
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
replică de șecspir-transilvan: „Zâmbiți, vă rog!” - și atât) în piesa lui de un obscur succes dâmbovițean. În paralel, fusesem invitat să joc ceva baban la Teatrul Mic. Era o partitură rară, alături de „regina mamă” a teatrului pe care îl iubesc. Blănosul meu n-a consimțit. Nu mă lăsa să merg, zicea că... „sunt prea mare pentru Teatrul Mic!” Deci, credea el, „mai bine figurant la grupa mare decât artist la ...ceva Mic!” Păi, m-am cărat. Mi-am zis să nu
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
își zise când, intrată în hol, se văzu întâmpinată cu duioșie de motanul ei. O salută printr-o atingere delicată cu coada, apoi sări la fereastră mieunând ușurel și rugător să i-o deschidă. Mira se conformă, ca de obicei. Blănosul prieten, după ce luă îndestul aer proaspăt, se postă la tăvița cu hrană. Cum se vedea un crâmpei din fundul vasului, imploră, prin alt mieunat, să fie ascunsă dovada pauperizării, el netolerând asta! Stăpâna se execută pe dată. Nu crâcnea nici
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
or să vină!”. Și iepurașul o zbughi, La urs acasă se piti. Cumătra aștepta zâmbind Să iasă iepuri, rând pe rând. Fiind acum flămândă tare, Ea și-a pierdut orice răbdare, Dar, totuși, se gândi așa: „Pesemne rămas-bun își ia!“. Blănosul însă nu apare. Șireata-n mare disperare, Tiptil în grotă a intrat, Pe urechilă l-a strigat: „Hei, iepurică cel fricos, Acest rămas-bun n-are rost, Căci eu aștept cu-nfometare Să vă mănânc pe fiecare!“. Însă fără de veste-apare Un urs
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
subțire care, ca un șanț de fortificații, despărțea Detroitul de Grosse Pointe. Și apoi, Înainte să avem timp să observăm schimbările, am ajuns la casa de pe Bulevardul Middlesex. Mai Întâi am observat copacii. Două sălcii plângătoare imense, ca niște mamuți blănoși, de fiecare parte a proprietății. Lujerii lor atârnau deasupra aleii de la intrare ca periile de la o spălătorie de mașini. Deasupra era cerul de toamnă. Întrezărindu-se prin frunzele sălciilor, le transforma Într-un verde fosforescent. Era de parcă În mijlocul umbrei dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rezolvat, desigur, nici o problemă (ce surpriză!), dar Cameron a avut dreptate Într-o anumită privință: Millington chiar s-a dovedit a fi hipoalergică. Puteam s-o țin În brațe, s-o alint, s-o las să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut-o printre ceilalți puișori În bucătăria crescătorului. Era adorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
abia pe la numărul doisprezece când Kelly țâșni din biroul ei și mă chemă În iadul ei plin de imprimeuri cu animale - toată camera era decorată cu un amestec halucinant de imprimeuri zebră, leopard și tigru, la care se adăugau pernele blănoase supradimensionate și un covor uriaș, de blană aspră cu pete. —Bună, Bette. Cum merge treaba? Îmi spuse veselă, Închizând ușa și făcându-mi semn să mă așez pe un scaun acoperit de ceva ce semăna cu piele și păr natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strâmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adânc. — Încă... te mai gândești la el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]