709 matches
-
limba ascunde o sensibilitate pe care numai cei care o vorbesc o pot împărtăși? Cine e dispus să-ți dea crezare? Nimeni. Anii au trecut, iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice aluzie la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
fără nici o pierdere de sumbră substanță umorală. Schimbîndu-și obrăzarul, Caliban rămîne neschimbat în fondul său dizolvant. Înscriindu-se benevol în rîndul "românilor verzi", adică al acelor concetățeni ai noștri în conștiința cărora naționalismul suferă o autodesfigurare caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar putea aplica din exterior, diriguitorul, de pînă în 1989, al hebdomadarului rău famat, Luceafărul, răsfrînge în paginile sale fuziunea celor două totalitarisme, de stînga și de dreapta. Altfel spus, fenomenul ce reprezintă, după spusa unui politolog
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
un regim comunist, obedient sută la sută Moscovei, care și-a făcut din dinamitarea relațiilor cu România principalul său obiectiv. Această atitudine a noilor guvernanți își are logica sa. Victoria partidului comunist la ultimele alegeri a însemnat un vot de blam adus nu numai politicilor aplicate de fostele cabinete, ci și retoricii lor, în mod conjunctural națională și pro-europeană, minate de lipsa unei voințe politice reformiste. În același timp, votându-i pe comuniști, basarabenii au încercat să se autodisculpe, să reintre
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
cred că, în linii mari, îți vor da cam același răspuns. Răspunsul meu e următorul: această revistă (secțiunea literar-ideologică, cu corectitudinea sa politică cu tot) este un fel de pol al incorectitudinii în câmpul nostru cultural. Campanii, demascări, voturi de blam, curajoase articolașe nesemnate, interpretări atât de tendențioase, de răuvoitoare, încât nu trebuie decât să le întorci pe dos pentru a obține un adevăr: toate acestea au avut ca efect, până la urmă, o separare vizibilă a apelor. Înclin să-i dau
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
oprește doar la câțiva din spațiile limbilor engleză, franceză și română. De pe meterezele unei juste aprecieri, cu cei selectați, procedează diferit. Cu cei care scriu În spiritul adevărului oficiază polemici cordiale, iar celorlalți, le oferă tăieturi chirurgicale, deoarece falsurile și blamurile aruncate cu anasâna asupra omului Eliade au devenit patologie. Tumora neadevărului, dirijismul politicianist al comuniștilor, prin via Italia, ca să Împiedice oficialitățile de la Stockholm să-i ofere savantului Premiul Nobel, se explică pilduitor de către noul cercetător al biografiei omului Mircea Eliade
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
acest sens, exemplar datoria (...). Exemplar și-au făcut-o și cei din generația Unirii. Cazul lui Lovinescu e edificator” (ultimul fiind lăudat pentru „prezența luptătoare” ocazională din răstimpul primului război mondial). Pe cînd asupra contemporanilor adolescenței autorului se îndreaptă necontenit blamul: „Cei de la ’40 n-au avut cu privire la angajare un punct de vedere unitar”. Ceea ce omite Lucian Valea este menționarea diferenței de nivel epocal, a axiologiei schimbate în angrenarea sa de ansamblu, astfel încît factorul național nu mai apare exterior celui
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Omul e sub vremi și vina e întotdeauna a Istoriei. Tot ce era de făcut s-a făcut. Cu alte cuvinte, am avut ghinion. O resemnare mioritică pe care, culmea, scriitorul o găsește demnă de dispreț. De aceea oscilează în blamul comunismului de fiecare dată când vine vorba de literatură. Atâta timp cât, de bine de rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
cam taxeze. Și nu știu dacă niște cărți ce nu pot apărea decât cu o astfel de sponsorizare umilitoare chiar merită să apară. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar încercarea de a-i cumpăra pe unii scriitori e un blam la adresa întregii bresle. Puțin mai multă demnitate nu ne-ar strica. Puțin mai mult realism ar face și el bine: o carte în care editurile nu se simt tentate să investească nu spune nimic despre edituri, dar spune totul despre
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
chip autonom și să se despartă de ceea ce Francis Bacon numea "idolii tribului". Cît despre pozițiile unor intelectuali deciși să "mă tragă la răspundere", aproape ca în tristele timpuri de demult (slavă Domnului, nu mai avem "excluderi" și "voturi de blam cu avertisment"), ce pot să cred? Gelozii în raport cu cineva a cărui operă este validată internațional? Faptul că de peste douăzeci de ani (mai exact spus, din februarie 1983, cînd "Europa Liberă" a transmis eseul meu Nicu Ceaușescu și socialismul dinastic din
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
avea dreptate: dacă stereotipurile erau aruncate de-a valma, fără să intervină nici un frâu, Tarantino ar fi putut fi etichetat drept ,înfășurat în bandă din cap pînă-n picioare", ,inexpresiv", și ,cinema-ul îndrăgostit de cinema" nu ar fi putut spăla blamul. Dar stereotipurile se combină la fel de ,după regulă", ca într-un joc de domino, neapărând nici o falie a poveștii și nici o inconsecvență logică. Același critic atrage atenția asupra rolurilor excelente, ignorate de Gorzo. Conform unui interviu de-al Vivicăi Fox, ea
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
reflectare al celor două complete de judecată. Nu sunt ignorate nici presiunile politice care erau exercitate asupra judecătorilor americani. Un război se terminase, cel rece abia începuse, prioritară era acum salvarea Europei de comunism, iar dacă asta implica absolvirea de blam a unor figuri importante pentru germani (ca Janning), americanii erau hotărâți să o facă, iar naziștii găsiți vinovați și condamnați la închisoare pe viață au ieșit cu mult mai repede din închisori, ceea ce filmul nu omite să spună, chit că
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
că flăcările luminează acel viitor minunat spre care duce drumul lor". (Babaevski) E între R și C (Portretul lui Evtușenko) Evtușenko e substantiv comun. Poate substantivul comun cel mai emblematic al poeziei ruse. Acesta nu e nici un compliment și nici un blam. E un fenomen. Romanul autobiografic Nu muri înainte de a-ți veni moartea dezvăluie sursele de transformare în substantiv comun a lui Evtușenko. Evtușenko e eroul unui spectacol de genuri multiple, al acțiunii eclectice, în care melodrama amoroasă se învecinează cu
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
de pomană! Păi, nu s-a dus el de două ori singur-singurel la înălțimea sa știind că a venit vremea să-i tragă un perdaf, să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia. Ei și, i-a căzut conciul? I-a luat cineva boii de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la rubrica "Așa nu" a revistei satirice de perete "Ghimpele", însă Înălțimea sa nu a avut inimă aia să-i dea vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că Siberia, drăguța de ea, a rămas acolo, la ea acasă, frumoasă, mândră și bogată, și fără el. Nicio pagubă, și-a zis Ivan Mihailovici melancolic, și-acolo
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
am bucurat de libertatea de a scrie ce, și cum Îmi place. Trecusem și eu prin faza În care voiam să arăt editorilor că Îmi fac datoria, și știam că decretarea unui articol ca fiind publicabil fără corecturi aduce un blam consultantului, și ca atare, găsirea nodului În papură este indispensabilă. Cititorii ‘Insider’-ului mi au Încurajat inițiativa, apreciind atât conținutul cât și prezentarea. În numerele mai vechi arătam comentariile acestora: astăzi, nu mai este nevoie... Redau În schimb, cu plăcere
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
studii Europene, nu a căutat nimic pentru sine. A trudit la Istoria secretă a celui de Al Doilea Război Mondial, a refăcut memoria Mareșalului, a descris sensul devenirii noastre geopolitice prin proprie și sănătoasă viziune. Nu s-a sinchisit de blamul activiștilor simbriași și și-a continuat dramaticul destin chiar în spațiul public politic, alături de alte mari personalități, pe axa consolidării ideii naționale. Nu îndrăznesc să intru în vastitatea operei sale pentru a nu fi ridicol. Cu toate că îmi este cunoscută, accesibilă
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
d'un "certain J. J. Rousseau"", (p. 180). Citatul continuă: "contre le principe de la démocratie, îl oppose celui de l'autorité, et aux droits de l'individu îl oppose ceux de masse" (ibid). Chiar dacă îl considera "orateur prestigieux" - ce alt blam mai puternic puteau conține, în Franța democratică, liberală, a "luminilor", continuatoare a unor mari revoluții contra tiraniei - asemenea vituperante calificări, prin cuvinte alese în seninătatea unor convingeri liberal-democratic-europene? 5. Cine scria aceste rânduri? Un profesor, Basil Munteanu, de literatură franceză
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
și de aspirațiile lui, să le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
din lume Își găsise aceste metode de a implica, dacă vreți, lumea la modul acesta sistemic În delațiune și În autoapărare. Ce vreau să spun cu acest lucru? Vreau să spun că nu sunt atât de inconștient Încât să arunc blamul asupra unei Întregi instituții și mai ales asupra instituției Securității Statului Român pe toată durata ei. Delimitez, iar cei care mă Înțeleg știu ce vreau să spun cu acest lucru. Nu sunt dintre inconștienții care să urlu bezmetic că nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și inefabil în fața căruia, în ciuda elanului rațional de a explica totul, omul va fi silit să-și recunoască neputința. Și atunci, individualul este indescriptibilul, este inefabilul, este acel ceva cu neputință de prins cu ajutorul conceptelor filozofiei. Individualul este votul de blam în fața pretenției filozofiei de a cunoaște micile cute ale făpturilor de-o clipă. Și de acum încolo lucrurile se complică. Sau, mai bine spus, însemnătatea lor capătă o tentă mult mai gravă, și asta pentru că, dacă măsura rațiunii în filozofie
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
concurenței... Constantin Pricop îl citează pe M. Nițescu, autorul unei prime scrieri de referință în domeniu, elaborată în condiții riscante, la finalul "epocii de aur", potrivit căruia "valorificarea moștenirii culturale" s-a operat în trei moduri: prin tăcerea totală sau blamul la adresa a foarte numeroși scriitori și intelectuali, prin reeditarea selectivă, după criterii sui generis, și prin deformarea sensului operelor, trecute prin grila interpretării oficiale. Iată doar cîteva nume din foarte extinsul index, în două volume, Publicații interzise: Eliade Rădulescu, Titu
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
suma de 15 000 de euro pentru obiecțiile ridicate asupra arbitrajului după meciul Danemarca - România, disputat la Copenhaga în cadrul preliminariilor Campionatului European Cu această ocazie, Mircea Sandu a obținut anularea amenzii. El s-a ales totuși cu un vot de blam din partea U.E.F.A. l În curând, se va da în folosință o nouă sală de sport a Liceului Alexandru Ioan Cuza din Ploiești, care va beneficia de toate facilitățile necesare desfășurării orelor de educație fizică. Conducerea liceului are în plan să
Agenda2004-16-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282324_a_283653]
-
lungul șir al primarilor s-au remarcat câteva personalități de seamă, care și-au înscris numele cu litere de aur în istoria orașului nostru. Ordinea cronologică a primarilor orașului Timișoara în perioada 1716-2004 Magistratura germană Thobias Balthasar Hold (1718-1719) Florian Blam (1719) Thobias Balthasar Hold (1720-1722) Peter Solderer (1722-1742) Andreas Pfann (1742-1745) Peter Mayer (1745-1749) Joseph Leibitzer (1749-1754) Michael Auer (1754-1756) Anton Klang (1756-1758) Pietro A. del Bondio (1758-1761) Adam Ebelshauser (1761-1762) Joseph Anton Kulterer (1762-1771) Bartalus Ledarer (1771-1774) Pietro A
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
necesară, ci obiectivitatea sociologică, imparțialitatea de manual - cu atât mai mult cu cât o bună parte a populației a trăit epoca și are propria reprezentare, falsul propagandistic nefăcând decât să o deprime. Asupra anilor trăiți în comunism se aruncă un blam general, susținut de două acuze fundamentale: că întemnița și decima elita politică și intelectuală, și că ținea poporul în frig, în întuneric și foamete. Nu se mai face nici o periodizare istorică, rezultând că acestea două au fost trăsăturile perene ale
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
patriotic la timp și scrie, tîrziu în 1959, despre cum „patriotismul nostru nu trebuie să aibă țepi care să se înfigă în spiritul internaționalismului proletar”) și este „înlăturat de la conducerea treburilor literare” în vara anului 1965. Primește un vot de blam din partea colegilor din Uniunea Scriitorilor și este nevoit să citească el însuși darea de seamă prin care este înlăturat. Activitatea, evoluția și eliminarea lui din prima linie a birocrației literare mimează în cîmp cultural ceea ce s-a întîmplat în repetate
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]