148 matches
-
Și e posibil ca această spectaculoasă metamorfoză politică să-l fi îndepărtat pe Llosa sine die de posibilitatea de a cîștiga Premiul Nobel. De mulți ani, Llosa încearcă să convingă lumea că ororile totalitariste de stînga nu sînt mai puțin blamabile decît cele de dreapta doar pentru că ideologia comunistă avea premise umaniste. El nu e un reprezentant al dreptei xenofobe, un naționalist rabiat cum a fost prezentat de adepții lui Fujimori, în campania electorală pe care Llosa a pierdut-o, ci
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
strică treaba". În zilele noastre în care motto-ul pare a fi "cu cît mai multe filme, cu atît mai mulți bani". În sfîrșit, în zilele noastre în care calitatea a ajuns sinonimă cu încasările. În această ordine de idei blamabilă nu este dorința de cîștig în sine, ci replicarea, clonarea obsesivă a uneia și aceleiași rețete pînă la abolirea oricărei urme de bun-simț. Într-un asemenea acultural context, Moulin Rouge este, indiferent de "calificativul" pe care i-l acordăm, indiferent
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum frunza pipalului»,/ tu vorbești în virtutea precedențelor
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
este kitsch în măsura în care face uz de tot felul de expresii fals-culturale, neadecvate ansamblului, din care transpare impostura. Nu cultura sau incultura sînt relevante în această privință, ci pretenția de a părea ceea ce nu ești. Ceea ce este autentic poate fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
un jurnal "aranjat, romanțat". Indiscutabil, puțini, foarte puțini autori de jurnale rezistă ispitei de a se prezenta într-o lumină avantajoasă, de a-și înfrumuseța chipul, de a umbri măcar, dacă nu pot șterge cu totul, ceea ce e dizgrațios ori blamabil în ei. Și puțini nu împrumută, un timp oarecare măcar, premeditat sau nu, registrul literar. Dar "jurnalul din România" al Soranei Gurian este "aranjat" și "romanțat" în chip excesiv. "Personajul" central din Les Mailles du filet nu e doar înfrumusețat
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
urmașii săi). Fără falsă modestie, principele se percepea ca fiind un Ales, un Sfânt Gheorghe ucigând balaurul, un cruciat, cavaler al creștinătății ortodoxe: dar pe lângă toate acestea, el era un strateg cu vicleșuguri și un om capricios, cu destule irascibilități blamabile, foarte sensibil la managerierea imaginii sale. Toate acestea le știam deja măcar în parte: Ovidiu Pecican își scrie însă cartea înmiresmat și cu enluminuri, realizând aproape o proză, abilă și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
Iată materie pentru un masterat, dacă nu pentru un doctorat în studii de gen. Mai am destule exemple de atitudine revoltătoare față de demnitatea și drepturile femeilor, dar spațiul fiindu-mi limitat, vreau să enunț în trecere și alte aspecte ideologic blamabile, în totală neconcordanță cu recomandările U.E., din Poveștile lui Creangă. Cel care mă vexează direct și mă face să scot un Nu gemut din toate puterile cîte mi-au mai rămas e discriminarea persoanelor în etate, ce merge pînă la
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Cristian Teodorescu Demisia lui C.T. Popescu din fruntea Clubului Român de Presă, cu tot cu justificarea ei, nu mi se pare blamabilă. Omul și-a făcut, în timp, mulți dușmani printre ziariști. Unii îl așteaptă la cotitură și, indiferent ce ar scrie, îl atacă. Asta și fiindcă C.T. Popescu a devenit el însuși un subiect gras. În articolele lui de opinie calcă
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
trăiau la ora editării lucrării. Dicționarul este o capodoperă, nenumărați fiind cei ce i-au fost contemporani, practic tot ce avem mai bun, cu atat mai mult, neincluderea lui Cezar, ca unul dintre marii poeți români dintre două milenii, este blamabila. Dragă Alex, cum știi, noi suntem doar câțiva dintre cei ce l-au cunoscut și nu aș vrea să facem, din revista Destinelor literare, ceva telenovelistic, ceva ce ar fi doar „ romanțare”. Vor fi mulți care îl vor pomeni, unii
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
Geoană, l-ar duce pe Ponta la 20%. Concluzia este că nu ne putem baza, cei interesați de dinamica politică, pe aceste calcule ale sondajelor din motivele menționate. Felul în care s-a tranșat această luptă în PNL este destul de blamabil, e vorba de lipsa de pregătire, PNL a fost bulversat total prin trădarea unor baroni, care a dus la demisia lui Antonescu, demisia lui Antonescu a adus la conducerea partidului un om neexperimentat din punct de vedere al managementului politic
Cozmin Gușă critică modul în care se fac sondaje în România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28255_a_29580]
-
fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora nu le aduce mai deloc reproșuri, văzându-i mai ales prin prisma
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
familie, fără experiența accidentelor biografice. Ideea e că toți participanții la un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
rămîne semnificativ prin criteriile de selecție în sine dar și prin eficientă cu care utilizezi ce ai ales. Așa cum mărturisește într-un loc ea însăși, Adriana Babeți a demarat de jos în sus, fără pre-conceptii (ceea ce nu ar fi fost blamabil în sine), căutînd întotdeauna soluția cea mai rentabilă, care să aducă un profit maxim cu minimum de costuri. Comentariile privind această delicată operație - selectarea și punerea la lucru a uneltelor aflate la un anumit moment pe piată - ocupă arii semnificative
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
compuse, spre a face față vicisitudinilor, o alcătuiește umorul. Un umor polivalent, care se putea înfățișa - probă a rafinamentului - și ca o persiflare de sine, dar care, în esență, solicita o adeziune la condamnarea a tot ceea ce era injust, josnic, blamabil. Un umor-test: Nu e important să decidem dacă rîde diaristul de el sau vrea să-i facă pe cititori să rîdă de ridicolul situației în care se află el, autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
se adaugă lista rudelor mai îndepărtate, a prietenilor, a preoților familiei, a personalului auxiliar al diferitelor clanuri. Alături de nelipsita concurență economică (dublată de geloziile între rude), de alianțele conjuncturale, de raporturile stăpîni - supuși, laici - ecleziaști, o mare pondere dețin diversitatea blamabilă și transgresarea, rămase sau nu ocultate. Ca în toate cazurile în care nobilimea este surprinsă în amurgul său, așa cum s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
a produs, ne putem întreba, debutul său adevărat? Ne aflăm în prezența unui caz clasic de lapsus, care ar fi făcut deliciul lui Freud : „așa-zisul debut” se substituie inconștient „așa-zisului cult”, care n-ar fi fost atît de blamabil pe cît îl consideră post factum unii. Apărarea „din interior” a dictatorului (dacă acceptăm provizoriu această motivare pro domo) s-a transformat foarte curînd, la scara întregii societăți, într-o exaltare frenetică și absurdă, ceea ce însuși Dumitru Popescu e în
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
chiar și admirată), încă din debutul studiului amintit. Chiar de pe prima pagină, Barthes aduce un elogiu stării estetice, dar și morale, donquijotești, în care se află cititorul de text, „în momentul în care își obține plăcerea”, o stare ridicolă și blamabilă în ochii celorlalți, dar evident de esență superioară. Există aici un soi de mistică fără religie, asemănătoare cu aceea a marilor reprezentanți ai existențialismului, cu ale căror produse culturale Barthes s-a hrănit intens înaintea decolării spre gradul zero al
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
bucureșteană tatăl actualului director de la „Elie Wiesel” - n.n.] e absolvit de orice păcat?”), că din cortegiul comunist nu este vizat (ca persoană condamnată pentru crime împotriva umanității, într-un proces „neîntemeiat juridic”) decât N. Ceaușescu, că în enumerarea simbolurilor interzise/blamabile (adică cele „cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob”) nu se regăsesc și cele cu caracter comunist (ori poate îmbârligarea secerii cu ciocanul este plăcută ochiului și inimii noastre?!). Mă întreb dacă această omisiune o fi rezultatul vreunui exercițiu de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
Eliade, pe Cioran, pe Noica. Colții benigni ai demi-ilegaliștilor PCR au devenit maligni: marxizanți reactivați ca globalizatori acuză sferto-fascismul lui Crainic, tinerețea legionară a lui Eliade, admirația pentru Fuhrer a lui Cioran...". În privința lui Nae Ionescu, mai ales, totul e blamabil, de la opiniile politice pînă la discipolii și admiratorii săi care nu tocmai întîmplător au fost cei mai străluciți intelectuali ai vremii. Spre a încununa desființarea acestuia, ar fi putut lipsi oare acuzația de plagiat? Semințele spirituale aruncate generos la cursuri
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
atît de la modă atunci, dar s-a pornit o campanie violentă menită să ne trimită pe noi, Ťtrădătorii neamuluiť și ai Ťrăzboiului sfîntť, în lagăre și închisori". Azi, această profilactică teamă de comunism nu ni se pare că era chiar blamabilă. În condiții relativ tolerante pentru cultură, în comparație cu cea avea să vină, ni se atrăgea atenția asupra Răului major, E. Lovinescu însuși, în ultimul său an de existență, se arăta, cu simțul său infailibil de-a sesiza rătăcirile, puternic îngrijorat de
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
USL a ajuns la Putere. "Ați înfierat cu o furie fără egal traseismul politic, ați aruncat cele mai grele vorbe asupra celora care îl practică și v-ați declarat gata să modificați legea electorală și Constituția pentru a interzice acest blamabil fenomen. Astăzi veniți în fața Parlamentului să cereți un vot de încredere unei majorități născute în urma pactului semnat cu UNPR și a primirii cu brațelor deschise a tututor celor dispuși să-și tranzacționeze viitorul politic dincolo de morală", declara Vasile Blaga. Elena
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
cu pretenții absurde. Pentru a-i aduce pe acești moștenitori abuzivi în albia firescului, cazurile ar trebui mediatizate. Așa cum există moștenitori de felul acesta, există totuși și editori abuzivi, care compromit ideea de editare. Singurii care nu vor fi niciodată blamabili sunt autorii de ediții critice. Situația lor ar trebui să ne sensibilizeze în modul cel mai puternic." O foarte bună distincție între opreliștile juridice și acelea morale a făcut, într-o paranteză a discuției, Ioana Pârvulescu. Cele mai grave și
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
literară poezia lui Adrian Popescu ocupă o căsuță "neomodernistă", de vreme ce, în anii 70 ai secolului trecut, se afla, cu primii echinoxiști, într-un fel de coadă de cometă a generației lui Nichita Stănescu, estetizantă, nu-i așa, și de un blamabil "modernism înalt". - Sunt și vor mai fi etichete, ca atâtea altele, lipite și dezlipite pe rând, în febra clasificărilor de botanică literară. Rămân de deschis, însă, și de redeschis, cărțile, - iar ale lui Adrian Popescu nu înșeală nici un moment asupra
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]