8,444 matches
-
e scris în engleză modernă, subtitlurile - într-o bășcălie de engleză veche. Pe fundalul muzicii sumbre, genericul și subtitlurile încep să difere: ultimele te invită să mergi în Suedia, să vezi minunatul sistem de telefonie și multele animale majestuoase cu blană, printre care elanul. După care autorul subtitlurilor începe să îți povestească cum un elan a mușcat-o pe verișoara lui în timp ce ea încerca să își scrie inițialele pe blana animalului... Orice idei ați fi avut despre Evul Mediu, acest film
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
să vezi minunatul sistem de telefonie și multele animale majestuoase cu blană, printre care elanul. După care autorul subtitlurilor începe să îți povestească cum un elan a mușcat-o pe verișoara lui în timp ce ea încerca să își scrie inițialele pe blana animalului... Orice idei ați fi avut despre Evul Mediu, acest film vi le va da peste cap. Pentru început, regele Arthur nu deține un cal, ci se preface a țopăi ecvestru în timp ce slujitorul său izbește două nuci de cocos pentru
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
din rîs și la rîsul din plîns am luat ca orice samurai/ de lux numai notele maxime/ pe poate m-am suit ca pe un armăsar pe care vreodată l-am ținut/ în brațe tandru ca pe-un miel cu blană mătăsoasă/ și cu zvelte cornițe/ cu valea pe tălpi și în brațe am urcat dealul cu dealul pe glezne/ și umeri" (șaptesprezece). Isprăvile sale sînt, după cum vedem, întinse pe-o arie amplă, de la palestra greco-romană la iscusința temerară a samurailor
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
-si satisfacă foamea nebună de bani pe care o au... ne otrăvesc mai mult ei decât produsele fast food ! Să luăm partea bună a lucrurilor. Au scăzut accizele (sau le-au scos de tot, nu mai știu exact) la parfumuri, blănuri, cristaluri și alte minunații. Nu mai mănânci hamburger de la mc dar măcar îți permiți și tu un animal jupuit, un parfum de firmă, o bijuterie fină ... nu cred că taxa se referă doar la restaurantele de tip fast-food. vor fi
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
șansele, după ce le-a pierdut una cate una, pentru că e spectaculos de trashy și dezastruos de glam, Bucureștiul îmi face mereu cu ochiul, inca stricat, inca fragil, dar nespus de frumos. Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța. Bucureștiule
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
suferit atâtea operații estetice (unele reușite altele nu).E orașul meu,aici m-am născut,am copilărit,m-am îndrăgostit și am suferit.Am poze cu castelul.http://www.castelulcorvinilor.ro/ E prea posibil să mă pierd în detalii, dar “blană deshidratata”? Să fie Bucureștiul ... sau poate “Orașul” - în general ? am iubit și eu Bucureștiul de altădată...cel de azi mă întristează... nu sunt din București și nici nu am avut ocazia să mă îndrăgostesc de el dar mi se pare
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
ro și în grupul de discuții http://www.groups.yahoo.com/group/bucurești mă cunoști și personal, și din emisiunea ta, mă găsești la http://www.marianaduma.wordpress.com Frumoasă comparație “Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța.” Da
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
de-o săptămână-n stații Cu gâtul pe șină rotii. emil brumaru da șuturi în fund ba chiar, mai întâi, o interpreta Horațiu Mălăele în “sunt un orb”. și-o făcea cu-atata tandrețe și aplomb, că mi se ridică blană de pe spate. Și pînă la urmă ce alegem?Modestia și bunul simț al Oanei Pellea sau agresivitatea și suficientă Maiei Morgenstern?! Căci oricit am vrea să ocolim subiectul pînă la urmă el se impune!
Moft (interpreteaza Maia Morgenstern) by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83008_a_84333]
-
cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile se conjugă apoi/ se separă pentru totdeauna
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
care se declanșează doar la amprenta retinei ș.a.m.d. Spectatorul se poate distra, dacă nu chiar "pe cinste", ca ilustrul interpret, atunci măcar un pic, văzîndu-l pe Hopkins apărînd la negocieri îmbrăcat într-un ridicol palton cu guler de blană, de latifundiar din secolul trecut, pentru care pînă și un bandit din film simte nevoia să-l gratuleze! E, poate, momentul să ne amintim că regizorul, Joel Schumacher (Batman Forever, și - de curînd redifuzat la noi, pe un post de
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la ghișeu" sînt un fel de Stan și Bran ai unei epoci ciudate, brutale și poetice în același timp. Pasajul e semnificativ pentru letopisețul scriitorului Radu Cosașu
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
meu, apucând-o pe drumul pe care eu, fără să mă gândesc prea mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez, dar el e abil
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Într-adevăr, de multe ori, seara, furișându-ne la fereastra ei, o puteam observa prin sticla murdară cum stă lângă lampa de gătit cu aceste cărți înfiorătoare. Afară ieșea foarte rar și, bineînțeles, fiecare apariție a ei, în paltonul de blană roasă și cu pălăria de modă veche, provoca o agitație generală. Iarna aruncam în ea cu bulgări de zăpadă și chiar bucăți de gheață, alergam în urma ei și strigam cu frenezie: "Vrăjitoarea! Vrăjitoarea! Vrăjitoarea!". De obicei, la ușă, își întorcea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase și dureroase. Unul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
alice, acasă rafinați colecționari de coarne, dacă nu de obiecte de artă. Desigur, cel mai mare urs de pe continent a fost de mult doborât de un neîntrecut predecesor, dar un altul se pregătește, sugându-și unghiile. Râșii își vor pierde blana, plătitorii de taxe încincite peste noapte pielea, însă inflația va scădea mai departe, compensând scumpirile la benzină, ce nu pot fi stopate cât atâtea și atâtea petroliere se scufundă pline vârf. Dacă ne va lovi ghinionul de a nu avea
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
lungul istoriei. Greșise magul ceva? sau "magia se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine, solomonarul aruncă masca, iar taurul atacă și își ucide provocatorul, "ca să se știe că
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-am gîndit să joci tu pe Apostol Bologa"; sau Ana Szeles, amintindu-și că incomparabilul regizor a sfătuit-o să nu poarte niciodată imitații ("Decît o imitație de blană, mai bine fă-ți un palton elegant, m-a povățuit el"...) Și cîte și mai cîte! Cel mai puțin convingător capitol al cărții se cheamă " Prin obiectivul comentariului și analizei"; aici, montajul de citate din cronici, în loc să urmărească o idee
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
Nora Iuga Alma Vallazza Într-un capricios sfîrșit de septembrie, cum numai în Südtirol ești dispus să suporți fascinat ca de o iubită imprevizibilă - azi sandale și mătase, mîine ghete și lînă, poimîine cizme și blană -, timp de două săptămîni (16-31 septembrie 2002) s-a desfășurat un festival de poezie început la Lana (Italia), unde marele sărbătorit a fost Oskar Pastior care a împlinit 75 de ani. Prietenii apropiați Herta Müller, Inger Christiansen, Ernest Wichner, Johann
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
fără nici un spor de încălzire adus de oameni, le-a fost fatală și urieșilor. (Oare virusul guturaiului?) Iar dacă robustul Yeti a supraviețuit, o extraordinar de profitabilă timiditate îl ține departe de oameni, care dacă găsesc câte un smoc de blană, un fir de mustață, prin tufișuri himalaiene. La americani, scumpul dispărut obișnuiește a fi așezat pe un scaun, bine boit, spre a-i atenua paloarea cadaverică, în cele mai bune haine și cu pantofii lustruiți, în timp ce rudele, apropiații își iau
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
tulburătoare, înrobitoare, ci reflexul ei eteric, prelungirea în ne-formă". Asistăm, așadar, prin intermediul mirosului, la o insurgență împotriva formei. E denunțată fățiș "libertatea fricoasă a formelor" (Măști putrede). Simțul tactil se dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Gabriel Dimisianu De o bună primire a avut parte la apariție, în 1966, micul roman Blana de focă al Mayei Belciu, cartea de debut a unei prozatoare despre care azi se vorbește puțin. Ne-o readuce în atenție Editura Albatros, care i-a publicat recent Blana de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
primire a avut parte la apariție, în 1966, micul roman Blana de focă al Mayei Belciu, cartea de debut a unei prozatoare despre care azi se vorbește puțin. Ne-o readuce în atenție Editura Albatros, care i-a publicat recent Blana de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât am recitit-o îndată ce am terminat ultima pagină (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin altceva. Ni-l arată pe
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
curajoasă, adică decontaminată de ideologie. Nu ținea să demonstreze ceva, să militeze pentru ceva, cum i s-ar fi impus înainte, ci numai să proiecteze o lume de ficțiune, de roman, cu personaje ale căror destine să fie omenește semnificative. Blana de focă îi plăcuse lui Mircea Eliade, se poate presupune, și pentru că literar se înscria pe o linie pe care el însuși o ilustrase, în nuvele mai ales. Acele decolări în supranatural, acele continue pendulări între istorie și mit, între
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
și în cartea de care vorbim a Mayei Belciu. Le întâlnim de altfel, în alt registru, și în Iarna bărbaților a lui Ștefan Bănulescu, o scriere și ea prețuită de Mircea Eliade, probabil în temeiul acelorași criterii de afinitate artistică. Blana de focă este un roman fără construcție de roman, în accepția clasică, lipsit adică de acel conflict central care structurează desfășurările epice și unifică acțiunea, ca sens, oricât de ramificată ar fi aceasta. Este unitar prin atmosferă romanul Mayei Belciu
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]