44 matches
-
și care are ca vină principală inocența. Victimele sunt calificate prin bunătate, esența sadismului constă în a îndrepta răul nu asupra celui care deja îl posedă, ci asupra celui cu adevărat inocent pentru a sublinia gratuitatea violenței și caracterul ei blasfemic. Celui pedepsit îi este atribuită drept vină tocmai inocența, singurul fapt care contrazice flagrant acest principiu al răului absolut în măsură să legitimeze orice act violent. În acest sens, Hannah constituie turnesolul reacției violente, însă ea acționează în același timp
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică infuzie de energie în nervurile fine ale naturii d-sale de moralist de cameră (așa cum există o, nu o dată strălucită, muzică de cameră), dl Ciocârlie emite uneori fraze radicale în direcție metafizică (exerciții blasfemice) ori numai morală, fraze în care încearcă a capta focul și pucioasa unei lumi în care d-sa se simte doar un vizitator fascinat iar nu un băștinaș: Mi-e greu să înțeleg cum poate cineva, altfel decît de frică
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
individualizată spre care aspiră orice plăsmuire poeticească, „trădarea” sa față de tot ce o precede. Depinde cît de departe poate merge această indispensabilă „trădare”. Antiestetismul lui Nicolae Coande (căci aceasta pare a fi direcția disociativă urmărită) țintește cu temeritate renegarea sonoră, blasfemică: „Toată iarna am purtat după mine poemul cum porți/ în spinare cadavrul unui prieten/ toată iarna m-am încălzit la o lumînare aprinsă/ în căușul palmelor - îi auziți/ pe lătrăi pe șacalii care au găsit masa pusă? - / ceara mi se
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
suferinței specifice, reflectată în mustrarea unor analiști, între care Michael Finkenthal, adresate lui Gabriel Liiceanu, care și-a permis a sugera o similitudine între frustrările și marginalizarea sa sub comunism și victimizarea lui Sebastian în perioada războiului, numit (nu chiar blasfemic, am zice noi !) mon frere . Să semnifice departajarea zguduitoarelor tragedii ale secolului XX după criterii de clasă ori de naționalitate, tentativa de-a instaura pe tărîmul lor tabere ce se măsoară suspicios, altceva decît o zădărnicie? Avem impresia că nu
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
apocalipsului. În cadrul cercului sîngelui, trei dintre seniori, deghizați în femei, se căsătoresc cu trei din locotenenții bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
face, în schimb... În schimb, Aghiuță, da. Că numai datorită acestui sol al răului, am gândit și eu cu strâmbătate și cu neasemuită nelegiuire că demnitarii noștri sunt oameni bogați, de mi-a căzut acum drapelul în bernă... Ce credință blasfemică Iată-i venind în fața camerelor de filmat și a națiunii și declarându-și cu modestie nenorocitele alea de averi. Iată-le pustia de agoniseală cu miasmă de sudoarea frunții... Doar ici-colo câte-o căsuță de vacanță, ici-colo câte-o Dacie
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
cîntați și mai puneți / de un sentiment acolo, în Babelnet-ul vostru: / eu nu v-am uitat măștile pe care le purtați ..." (A-te-înarma-și-a-vorbi despre dificultățile de a spune nu). Umoarea bilioasă a bardului îl face să caute cu înfrigurare conexiuni repulsive, blasfemice sub semnul unei estetici a urîtului funcționînd ca un șir de mici implozii. Socotindu-se un "hippyot bătrîn" ce poartă-n sine "mai multe nopți decît zile" și își plimbă "anatomia printre punkiștii cu belciuge", considerînd că "morțile noastre sunt
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
pe fratele său, pe prietenul său și pe muma sa”- Exodul, 32, 37), pentru creștini Mohamed e un analfabet îngăimînd aberații infantile, iar pentru evrei Pavel e primul antisemit care și-a trădat neamul, în vreme ce Paștele creștin e o parodie blasfemică a Pesah-ului iudaic. Așa se face că „provocarea monoteistă este din nou reflectată, mai devreme sau mai tîrziu, de către cei provocați. Niciun cult al lui Aton fără reacția preoțimii lui Amon, niciun iudaism fără aversiunea față de celelalte popoare, niciun creștinism
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În finalul textului: „Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e grozav! - ea văzu și cunoscu chipul iubitului său”. Experimentul senzual-sexual, nelimitabil la atât, În ciuda credinței inițiale a eroinei, reverberând În reacții sufletești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acela asumat al lui Urmuz - au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît și cele ale lui Marin Mincu asupra avangardei istorice românești sfîrșesc, în fapt, prin a propune imagini ale specificului autohton în relație cu provocările modernității (și ale alterității) radicale. Ceea ce li s-ar putea imputa este minimalizarea componentei „scandaloase”, blasfemice (prezente în textele lui Geo Bogza din revistele Urmuz și unu, din Jurnal de sex și, mai ales, din Poemul invectivă, dar și în micile reviste „obscene” ale mai tinerilor săi admiratori: Pulă, Muci, Țîțe, în Drumețul incendiar, în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un fapt de limbă important, indispensabil într-un fel comunicării
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur ”. Citind acest fragment este cutremurătoare viziunea blasfemică, eretică, de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare de plăcere. Este o aberație! Viziunea îngustă de a-l admira pentru faptul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare a suferinței. Și aici intervine ceva maternal și nu senzual, ceea ce ține de luxura dansatoarei apare destul de palid detașat în decorațiunea florală a perdelei aflate în spatele său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stau câteva "păsări de noapte", dame de consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui Félicien Rops, incisive și nervoase, cu aspectul lor erotizat-macabru, de sarcasm blasfemic. Frivolitatea constituie libretul întâlnirilor mondene în locantele luxoase, maniera de tratare a liniei amintește oarecum de Art-Nouveau, preluat în opinia Doinei Schoebel pe filiera nabiștilor 608, deși desenul are cruzimea unui Toulouse-Lautrec. Pictorul era atras de poezia decadent-simbolistă, Verlaine, Rimbaud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]