1,166 matches
-
poetului, se transformă - îndrăznim a spune, conform unei paradigme eminesciene - în revărsare a unei retorici exasperate: "păduchii căzuți din barba lui marx/ și înmulțiți la subțioara urmașilor săi/ conform sloganului/ de la salt cantitativ la salt calitativ/ sunt azi:// aristocrați cu blazon de tinichea aurită/ burți solemne miliardari cu degete boante// în numele democrației plastografiate savant/ sponsorizează silicoane sfințesc terenuri de golf/ și ctitoresc biserici dar cred/ numai în virtuțile jeep-urilor ultimul model/ poporului bolnav îi împart gratuit diplome/ de sănătate și
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
o privire atotcuprinzătoare a epocii contemporane și a legislației ei complexe în privința artelor, cu importantele sume prin care era răsplătit un spectacol la curte, ceremoniile de înnobilare (Shakespeare însuși a fost înnobilat, iar inamicii săi direcți i-au compus drept blazon o căpățână de porc cu deviza "nu fără muștar!"), cu aventurile galante ale vremii (viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit în cele din urmă pe eșafod, cel
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
spus impactul propagandistic. în fața propagandei, orice argument științific (pro sau contra) pare să pălească. Și mai e un lucru, unul extrem de important: poate ar fi vremea să renunțăm la ideea că originea latină a limbii române reprezintă un fel de blazon aristocratic pe care contactul cu graiurile peizane ni l-ar putea mînji. Românii au scris mai multe sute de ani cu caracterele chirilice decît cu cele latine. Și de ce ne-ar fi rușine de caracterul slav al vocabularului nostru național
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
strălucit țara, Václav Havel se va retrage din politică. Rolul lui în istorie e asigurat. Veți spune că și al lui Iliescu e asigurat. Mersi de-așa loc! Oricâte pete în soare ai căuta, n-ai să găsești nici una pe blazonul lui Havel. Absolut nici una. Havel a preferat umilința muncii abrutizante și n-a făcut niciodată caz din asta, în timp ce Iliescu se consideră "dizident" pentru c-a fost trimis "doar prim-secretar" la Iași. Ce-i drept, nea Ilici s-a
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
să fie un profesor de literatură extrem de influent și de respectat, care predă la Yale și la New York University (odinioară la Harvard) - că: "În epoca noastră, faptul de a fi dat afară de la universitate e destul de probabil să fie un blazon de excelență." Poate că e adevărat, poate că Bloom are dreptate, dar în acest caz el își trăiește viața într-o manieră cel puțin foarte, foarte auto-ironică. FĂră îndoială, unul din lucrurile cele mai ingenioase și mai provocatoare din cartea
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
nimeni nu dă nici doi bani pe jurnalistul cultural (sau mai exact, cât pe șoferul unui mijloc de transport în comun, căruia nu-i mulțumește decât foarte rar cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
că responsabilii politici atît de preocupați de „imagine” nu pricep că, tocmai la manifestările de acest fel, literatura și expunerea corespunzătoare a ofertei de carte, conformă legitimelor ambiții și aspirații de europenitate, consolidează pe termen lung și la nivel înalt blazonul țării, cartea ei de vizită în lume. Un punct de vedere împărtășit și de scriitorii pe care am avut plăcerea să-i întîlnesc la Frankfurt: Alexandru Ecovoiu și Nicolae Breban. Consternarea mea a fost cu atît mai mare cu cît
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Un nou concept-cheie apare în vocabularul criticii: "reproducerea exactă a vieții, lipsită de elementul românesc. E caracterizarea pe care Emile Zola o face noii tehnici literare pe care scriitorii realiști o pun în practică și din care își fac un blazon. Pentru realism, a fi exact e la fel de important cu a reproduce. Acesta e momentul în care imaginea devine imagine. Dar devine imagine în exces. Pentru realism, lumea reală nu e doar o imagine vizibilă; este, si trebuie să fie, o
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
au adunat între zidurile cetății, ca apoi să fie înghițite de apă. Cu ajutorul lor arheologii ar putea umple două secole de istorie nescrisă, cât două pietre de hotar. Și parcă pentru a le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat de forța
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc, niciun blazon care să-ți amintească de copilărie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lacătele din inima ta. Vulgaritatea ne-a acoperit pe toți ca pe un sfârșit de poveste, ca o bătălie cu torțe. Iar cele trei morți mici
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care răspîndesc duhoare... Și-un singur suflet, rupt
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor care loveau pavajul dispus într-un spațiu concentric în jurul punctului central, un rond în mijlocul căruia tronase mai de mult, pe un postament, împodobit cu blazoane, Lupa Capitolina, lupoaica de la care sugeau Romulus și Remus, doi copilași drăgălași și puși pe șotii. Trei doamne în vârstă, strânse în costumele lor ca în niște corsete, se apără de soare sub umbrele, o tânără într-o bluză lejeră
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
din urmă caz, apare un nou paradox: voi, cei prezenți, nu puteți face abstracție de mine, pentru că sînt prea excentric. Posteritatea însă mă va uita imediat, dacă, în viață, singurele-mi semne distinctive au fost gardenia la butonieră sau alambicatele blazoane inventate. Dacă n-am scris nici Soțul ideal nici De Profundis, de nu i-am inventat nici pe Pascadi nici pe Sir Aubrey de Vere, gardenia se va ofili urgent, blazonul va rămîne veșnic fals și va fi repede (alt
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
semne distinctive au fost gardenia la butonieră sau alambicatele blazoane inventate. Dacă n-am scris nici Soțul ideal nici De Profundis, de nu i-am inventat nici pe Pascadi nici pe Sir Aubrey de Vere, gardenia se va ofili urgent, blazonul va rămîne veșnic fals și va fi repede (alt paradox!) uitat. Viața fotografiilor e scurtă. Nu cu mult mai lungă decît viața unui om. Culorile unei fotografii Polaroid se descompun în numai cîțiva ani. Modelele devin hidoase și fanate și
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
să fie amînată pînă la vară. Atelierele croitorilor de lux erau excedate de comenzile pentru veșmintele de la curte. Industria ceramică avea nevoie de timp ca să fabrice milioanele de cești, farfurii, scrumiere și plachete pe care să fie gravat nu doar blazonul casei regale, ci și chipul din profil al regelui și al reginei. Vara avea să aducă un val de turiști, ceea ce urma să fie o uriașă sursă de profit. Diverse chestiuni la care nu se gîndise nimeni pînă atunci au
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
noaptea. S-a controbăit prin toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să nu fie folosite la redecorara blazoanelor și a însemnelor heraldice. Activitatea reproducătoare a nobilimii fusese atît de susținută, încît fiecare scut trebuia reîmpărțit. Prin consens, s-a renunțat la diagonala trasată din colțul din stînga sus în cel din dreapta jos, dat fiind că păstrarea ei ar
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
a nobilimii fusese atît de susținută, încît fiecare scut trebuia reîmpărțit. Prin consens, s-a renunțat la diagonala trasată din colțul din stînga sus în cel din dreapta jos, dat fiind că păstrarea ei ar fi produs o monotonie obositoare în ceea ce privește blazoanele celor vii și o lipsă de demnitate a monumentelor funerare ale celor decedați. Fabricanții de trăsuri, șomeri de zeci de ani, au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
a fost dusă de patru preoți, iar după încoronare, cînd a fost desfăcută și fiecare piatră prețioasă a fost atestată corespunzător, a fost vîndută cu douăsprezece milioane de dolari, iar firmele care o creaseră au primit dreptul de a etala blazonul regal și de a se intitula „Producătorii de coroane ai regelui Franței”. Dincolo de chestiunile referitoare la stat, finanțe, relațiile internaționale și protocol, trecerea de la republică la monarhie presupunea o mie de detalii care ar fi putut scăpa atenției cetățenilor de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
legitimă apărare, în timp ce canalele de televiziune ar revărsa spre locuitorii patriei kilometri de peliculă cu știrea de senzație. Ș. a. m .d. Sigur că în prezent sunt alte vremuri, adică: unele miorițe au devenit oi, majoritatea cu pretenții de clonare sub blazon Dolly, iar altele, cărora „iarba nu le mai place/ Gura nu le mai tace..., au fost angajate, (para)normal (nu?), moderatoare tv; aceasta nu înseamnă că tot ce a fost mioriță, acum s-a metamorfozat în oaie, nuuu! Din ciopor
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
utopică în urmă cu doar cîțiva ani, a devenit un drum la fel de banal și ușor de străbătut precum București-Cluj, iar cărțile și scrisorile circulă fără nici un fel de opreliște între Est și Vest. Eugčne Ionesco și Emil Cioran, două dintre blazoanele spiritualității românești părăsesc această lume, dar în presa și în librăriile din țară apar nume noi, unele purtînd semnele unor posibile destine strălucitoare (de departe, favoriții autoarei sînt H.-R. Patapievici și Vlad Zografi). Cel de-al patrulea volum din
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
pe măsura fanilor tot mai numeroși și tot mai tineri: Spectacol cu Dimov (Vinea, 2002), Caragialeta bis (Brumar, 2002), Clepsidra cu zăpadă (Polirom, 2003), iar în această primă jumătate de an, pe lângă cartea de față, și un volum de traduceri, Blazoanele anatomiei feminine. Poeți francezi ai Renașterii (Humanitas). Pentru a înțelege cum stau lucrurile cu Fractalia, am să reiau Argumentul de la începutul cărții. Poemul, alcătuit din 11 secvențe, este o transpunere în versuri a paginilor 86-93 ale cărții lui Roger Penrose
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
doar prin sugestia lor de adevăr împrospătat, ci și prin cea de seducătoare gratuitate, de construcție posibilă într-un orizont al idealității. Și în fine să ne întoarcem la ceea ce am indicat a fi conservatorismul funciar al lui Al. Paleologu, blazon atît al seniorului, cît și al unei mentalități intrinseci, însă aci cu nuanțe proprii. Acest conservatorism nu reprezintă, ca de-atîtea ori, o lunecare înapoi, o retractilitate ce refuză prezentul, un paseism greoi, nefuncțional, ci o înălțare ca de avion, de unde
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
este minimă. Deși odele fac trecerea înspre un caracter laic al poezie rituale, prezența rugăciunii de la finalul elogiului demonstrează geneza religioasă a speciei, iar epigrafele, cu două căi de omagiere (lauda directă închinată eroilor - oda profană și lauda indirectă - glorificarea blazonului prin versurile la stemă), sunt clișeizate și prezintă numeroase similitudini, inovația fiind și aici insignifiantă. În tiparul vocației desăvârșirii intră meditația morală ale cărei texte au ca motiv principal "fortuna labilis". Eugen Negrici analizează aici poemul Viața lumii al lui
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
o repet cu obstinație - în participarea lui directă la viitorul literaturii române, după cum perspectivele literaturii române stau în capacitatea ei de integrare europeană. De aceea inițiativa editorială a unor antologii ca aceasta, care să fie promovată în afară ca un blazon al romanului basarabean, e întotdeauna binevenită. Ea va declanșa interesele de lectură, apetența pentru comparații, care vor determina, în cele din urmă, introducerea cărților importante într-un circuit cultural de promovare. Basarabia nu există în sine, prin sine și pentru
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
cercetare nouă, ci o ediție care o parazitează declarat pe cea anterioară! Secvențele de laborator sunt "esențializate", reperele critice sunt selectate după criterii numai de editori știute, fără să rețină nimic semnificativ din exegeza mai nouă. Reducționismul și obtuzitatea fac blazonul acestei noi ediții Rebreanu. În dosarul de variante la romanul Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc de cinste figurează informația despre "un grup de înveterați în omagierea evenimentelor istorice din Carpați, la Ghimeș-Palanca" (p. 1283 în vol. I), grup înființat
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]