4,944 matches
-
a început cu vocea lui Teodor Dună, caldă, emoționată care a electrizat sala - observați că și stilul meu s-a schimbat -, citind în limba română poeme din volumul Trenul de treieșunu februarie, reluate în variantă germană de o atrăgătoare voce blondă. Adela Greceanu și-a trimis înțelegerea drept în inima spectatorilor, stîrnind lacrimile unor spectatoare italiene. 30 de minute pauză. Două soprane dramatice în rochii de seară foarte decoltate fac să zornăie ferestrele sălii, devenite neîncăpătoare pentru un volum de decibeli
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
nu apare în glumele autohtone fără Măria cum nu există Ițic fără amicul lui Ștrul. Mai de curînd au apărut bancuri cu Alinuța, fetița ușor tîmpită, victimă a violenței familiale, candidă din prostie. Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întîrzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanții virili la trafic: ,Hai, Alinuțo, tată!" Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor semnificații speciale, caracterizante. Spune-mi cum te numești ca să știu
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
a evita o întârziere de câteva minute se blochează pe ei înșiși și mai ales pe altii ore întregi în intersecții. Îmi doresc ca unul din acești colegi de trafic să trăiască măcar pentru câteva minute bucuria mea de șoferița blondă, care își închide geamurile mașinii complet și cu calm și asculta Norah Jones / Katie Melua fără a da doi bani pe urgiile nervoase și inexorabil grăbite din traficul ce o înconjoară. m-am gandit și eu de multe multe să
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
la cafeneua de la Inter ai parte de 2 freshuri, 2 cafele (servite ireproșabil de altfel, k apă plată, bomboane, zahăr alb și zahăr brun)și un cafe concert (după 18.00). În suma pare-se k e inclusă și imaginea blondă și selfida a “concertantei” care cu dreapta îți servește un “Fur Elize” iar cu stânga își rezolva problemele personale la mobil. Aku vreo câteva săptămîni, un tip care voia să mă impresioneze m-a dus la “Casă Doina”. Numai k
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
putea scrie. Apoi am renunțat. La urma urmei ce i-aș fi putut spune? Într-o primăvară, eram la Brno, la un Festival internațional, am intrat Într-un magazin de cosmetice să-mi cumpăr un after-shave. În fața mea, o domnișoară blondă, subțire, diafană, tocmai Încerca un parfum. Ei bine - mă credeți sau nu - era chiar mireasma de la Skopje! Așa că am trecut peste orice regulă de politețe și am Întrebat - cam intempestiv, recunosc! - ce parfum este acela.«DOLCE VITA», mi-a răspuns
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
joc scandaloase. Le vinde negustorul de stampe ce ține prăvălia Crucea neagră, de pe Via Giulia." Capitolul II În 1638, Jacob Veet Jacobsz, aurar din orașul Bruges, fu numit judecător electiv pe anul acela. Avea o fiică ciudată și frumoasă. Era blondă, cu pielea foarte albă, ușor adusă de spate. Avea talia fină, mîinile fine, sînii bogați. Era foarte tăcută. Tînărul gravor Meaume o văzu la procesiunea de sărbătoarea aurarilor. Meaume avea douăzeci și unu de ani. Ucenicia și-o terminase la Rhuys Reformatul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
barba crescuse peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva cald ieșea din respirația lui de om mulțumit cu sine și cu lumea. Respirația ca un motiv muzical început încă din timpul în care el aparținea numai mamei sale, acea suedeză blondă cu părul de doi metri, cu față de zeiță nordică și piele de un alb conținând toate prospețimile. Acest bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
despre care păstrează amintiri de neuitat, mai ales despre natură, despre chelnerii care-i puneau în farfurie mai mult decât ceruse, pentru a umfla nota de plată. Ochii ei erau ochii familiei, ochii albaștri ai lui Lionel și părul ei blond care-i cădea ca o cască peste față erau ca un fel de capcană de prins și făcut prizonieri pe reprezentanții sexului tare. Altruismul lui Lionel se dezvoltase subtil parcă într-un rasism disimulat prin raționamente logice. Acest chip de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
când și mai ales cum. Totul pare închis pe vecie după cortina de fier, oamenii de acolo fiind obișnuiți a supraviețui într-o paralizie generală. Olle Brandt de la revista Signum a venit să facă un interviu cu mine. Este înalt, blond, cu față pură, germanică. A studiat arheologia, dar acum se va duce la Roma unde își va continua studiile de teologie. Vorbim despre cărțile mele, despre romanul Arborele în vânt, despre înceata dezvoltare a sufletului în comparație cu evenimentele bulversante ale istoriei
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mare, plus foto color: "Stilistul Claudiei Schiffer se mută la Craiova", " Stilistul Claudiei Schiffer îndrăgostit de o olteancă". Din text rezultă că "stilistul" e machior și nu eschimos, ci e un "escu" (Rădulescu), un tînăr cu părul și barbișonul vopsite blond auriu, cu un pulovăraș ușor decoltat, cu mărgeluțe la gît, a cărui performanță nu e doar aceea că ar fi machiat-o pe Claudia Schiffer, dar și aceea că ar fi fost "nominalizat atît la Oscar cît și la festivalul
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
lor poveste de dragoste, cred că puține sunt femeile care să nu fi visat să fie iubite ca Veronica, și puțini bărbații care să nu fi visat să Întâlnească iubirea Întruchipată Într-o femeie asemenea ei. Iubirea dintre acest „Înger blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a Învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care Îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsată de acea mare iubire a unui „chip de Înger drăgălaș”. Eminescu, poetul
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Îi recunoaștem inteligența și calitatea gustului artiștic. Eminescu, Îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, Își va Întrerupe studiile și se va Întoarce la Iași ca să fie aproape de „dulcea minune”, „Îngerul blond”. El Îi dedică poezii eminente, iar ea Îi dedică delicate versuri. O vizită În salonul ei de poezie sau se Întâlneau sub teiul de la Copou. Când nu se puteau Întâlni, comunicau prin scrisori. Ștefan Micle era Îngăduitor cu această situație
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.) Descrierile fizice sînt reci, crude, făcute anume pentru identificare rapidă. Iată, de pildă, portretul unei prietene englezoaice a urmăritului Tănase: "este o persoană circa de 30 de ani, blondă, durdulie, de înălțime medie, adică aproximativ 1,50m". Convorbirile telefonice sînt puternic codificate. La un moment dat, Stelian Tănase este invitat de Gabriela Adameșteanu la o "conversație la catedrala" - codificări literaturizate, bineînțeles. Alteori, spre sfîrșitul lui '89, exasperat, autorul vorbește
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
dacă nu să le confere un sens contrar. Descendent al unei familii de evrei, tînărul Holender nu-și ascunde fascinația pe care o avea în anul 1943 pentru soldații germani: "în 1943, la Timișoara au venit soldații germani. Eu eram blond cu ochi albaștri, pieptănat frumos, cu cărare într-o parte. Aveam o înfățișare tipic germană și salutam entuziasmat și ignorant cu "Heil Hitler". Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, o îndoială a apărut în sufletul meu
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
la nimereală un paznic unde e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul pe vremuri la Londra, la Tate Galery. Omul a înțeles însă și îmi spune; și intru, în fine, la Van Gogh, liniștit, ca-ntr-un lan blond de grâu... Arleziana... Odaia artistului, cu perspectiva ei imposibilă... La Guinguette... Biserica din Anvers, bleu adânc, sauvage, de ocean încruntat. După două ceasuri, amețit, cobor clătinându-mă scările de fier ca de ieșire în caz de foc, și când o
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau o blîndețe tristă și neajutorată. - Vin din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă de parcă nu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
lui Creangă, despre statura lui, despre burtă (fiul și nora susțin că n-a fost niciodată "burduhănos"), despre păr (cu toții păstrăm imaginea unui Creangă brunet și cu ochii negri, în timp ce el era în realitate șaten cu ochii albaștri, ba chiar "blond, cu părul alb ca oaia"), era punctual la ore, dar bătea copiii ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din suflet". Ba chiar s-ar putea detecta și o urmă de antisemitism pentru că
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
se contrage zilnic, în funcție de reclame), decât să-ți strici relația personală cu prestigiosul autor, mai bine nu mergi la lansare și lucrurile rămân suspendate în ceață. La breviar, ediția a doua Înainte de toate, primești telefonul de rigoare de la o voce blondă care te roagă să-i dai un număr de fax, să-ți trimită o invitație. Dai cele două numere de fax ale redacției, spui și pe ce nume să le trimită (evident că nu citește ziarul!), precizând pe un ton
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură originală, gîndită interesant de Florin Iaru. Istoria celebrității și istoria personală, așadar. Rareori am întîlnit coperți care să spună mai mult despre ceea ce se ascunde dincolo de ele. Dacă ar fi să interpretăm
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
ocupația sovietică). În mijlocul volumului, nudul splendid al unei blonde avînd drept unic accesoriu o pisică. Fără explicațiile lui Jiøí Na ëinec însă, toate aceste mostre de „desidență ușuratică” ar risca să fie răstălmăcite. De la el aflu, de pildă, că frumoasa blondă este dactilografa care a bătut la mașină sute de mii de pagini de romane, povestiri, eseuri interzise, sute de petiții, scrisori deschise, rapoarte către comisii internaționale ale drepturilor omului și apeluri pentru eliberarea din închisori a unor confrați. Tot Jiøí
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
slujbă intra ostentativ la familia Mañara să-i salute și să se apropie - uneori cu bomboane sau cu câte o carte - de fata care-și omorâse cei doi logodnici. Nu-mi amintesc prea bine de Delia, dar era delicată și blondă, prea lentă în gesturi (eu aveam doisprezece ani, timpul și mișcările sunt lente la vârsta aceea) și se îmbrăca în rochii pastelate cu fusta cloș. Mario a crezut o vreme că grația Deliei și rochiile ei alimentau ura lumii. „O
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Cannes, constați cît adevăr conține formula "Nu am timp să scriu scurt" -, pe scurt deci, DOGVILLE e filmul unei inițieri (în umilință) și a unei răzbunări (eliberatoare). Redusă la o știre, povestea ar suna așa: în anii ’30, o fată blondă, elegantă, misterioasă (Nicole Kidman, mai frumoasă decît oricînd) fuge de niște urmăritori, și ajunge într-un sătuc cu 15 locuitori, unde se ascunde; la început e paradisul: noua venită aduce fiecăruia o fărîmă de bine; apoi, treptat, ca în logica
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
care fac drumuri sînt locurile astea de la marginea căilor ferate... Cîteodată chiar mai mănînc cîte o găină din astea ce umblă slobode și nimeni nu știe ale cui sînt. În sfîrșit o găseam, și era la cheremul meu, pe femeia blondă și mărinimoasă, îmbrăcată în alb, cu cămașa fluturînd ca un steag. Doi-trei copăcei crescuți abia cît niște arbuști îmi arătau unde să-mi pun capul pentru somn. Mai întîi pot să mă plimb prin noile mele hotare", mi-am spus
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
putea să nu-l recunoști pe morar, acolo, în colț, lângă roata uriașă de lemn, rotofei și făinos. Pe pragul ușii întredeschise, o recunoșteam și pe fata cu șorț alb pe fusta înflorată: era chiar ea, Sibyle. Avea părul ei blond, buclat și în ochii verzi ai morăriței recunoșteam chiar mărunta pată, stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii verzi ai Sibylei, de cum se aplecase să mă sărute acolo pe pragul casei lor. Dar nu-i mărturiseam că o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]