269 matches
-
Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind boarfele cu care o învelisem. Ea nu-și dădea seama că miloși, o protejasem de curent, deși în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam când eram puștan. Mi-a trecut prin minte să-i
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gîndim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zîmbește, scoate o punguță cu cocaină și Începe să se frece cu ea pe gingii. Marfă a-ntîia frățîne, marfă a-ntîia. Am scoso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să te păcălească, să te prindă În vreun fel, să te facă să-i dai atenție. Râzi și tu, n-ai Încotro. Acum, strigă la colegele ei cu voce groasă de șantan, le Înjură pe Mariana și pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu vedeți că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni nu se poate ofusca de directețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară, măi oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră ale lui M. R. Paraschivescu. Poetul îi stăpânește limbajul: "Boarfo! Nu ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-și aleagă specialitatea ce voiește s-o învețe"117. Gala Galaction scrie mai mult: "La Ipotești Eminovici își schimbă politica, închide pe Mihai, îl lasă numai în cămașă și-l ține așa, pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
amețitor, această mulțime, acest du-te-vino fără sfîrșit de trăsuri, de șarete, de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lumina acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înălțime 78 de cm, adîncime 50 de cm. Textul 4 În scobitura patului său mic cu cadru de fier, formată în timp de greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a fratelui se pare că i-a animat visele, imaginația. Inculpata pleacă la țară, abandonându-și soțul pensionat de boală (,,avea ciroză, era terminat... m-am dus la țară așa cum am venit la oraș... cu nimic... un geamantan cu câteva boarfe...”), cu gândul de a-și reorganiza viața, de a-și stabili un sens și o direcție pe care să o urmeze. Reușește într-un timp scurt să facă locuibilă casa părintească („...fusese părăsită în urmă cu 15 ani, intra vântul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un rol strategic pe care romanii l-au luat în considerare mereu la împărțirea teritorială făcută de-a lungul ocupației. Se spune că în această perioadă atît de scurtă, geții ca niște sărîntoci și-au lepădat limba ca pe o boarfă uzată și plini de dragoste pentru prădătorii și măcelarii lumii, au mers în castrele lor să ia lecții de latină iar cei mai grei de căpățînă erau trași de coamă. Istoria a consemnat că dragostea pe care o purtau geții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la moșie, la nevasta pe moarte, simplitatea lui vodă căinând pe logofătul fără grije de giupîneasă, somnul lui Iorgachi vistiernicul scârbit de osândirea Ciogoleștilor, fuga lui Vasilie, care singur pe marginea Nistrului pe "un scăueș" privește cum i se trec boarfele sale, în vreme ce un oarecine încearcă a-l lovi cu un glonț dintr-un săcăluș, sunt pagini de roman. Spectaculos este episodul reîntoarcerii lui Vasilie cu cazacii. Timuș taie pe Cotnarski pisarul. Boierii vor să se ascundă pe lângă domn, care "cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în care poetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acuratețe spiritul vremii când compara, În aprilie 1947, America și Marea Britanie: Aici nu avem decât jumătăți de ego; cei mai mulți dintre noi nu sunt bărbați sau femei, ci membri ai unei vaste clase asexuate, ponosite, chinuite și reglementate până la refuz, cu boarfe vechi, cartele de alimente și cărți polițiste, cu apatiile noastre Învechite, stricte și Înciudate - un popor măcinat de griji. Iar simbolul acestei stări e Londra, devenită cel mai Întins, trist și plumburiu dintre marile orașe, cu zeci de case scorojite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]