15 matches
-
opincile <endnote id=" (13, fig. 45)"/>. Având toate elementele portului tradițional (inclusiv barbă și perciuni rituali), evreii ortodocși apar pe scenă și În cadrul teatrului cult din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Personajele imaginate de Vasile Alecsandri (Herșcu boccegiu, jupânul Moise, Șloim și Șafăr) sunt evrei antipatici și imorali, având o Înfățișare ridicolă și vorbind o limbă stricată. Pentru abuzul de jargon româno-idiș din piesele sale, dramaturgul a fost criticat atât de Mihai Eminescu În 1870 <endnote id="(129
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tot În București În perioada 1834-1844, procentul de mese riași era de 73,7% (mai ales croitori, cizmari, șepcari, tâmplari, tinichigii, zugravi, zidari, argintari, alămari, sticlari, cărăuși etc.), În timp ce procentul de negustori și cămătari era de numai 9,4% („telali”, „boccegii”, „lipițcani”, „mămulari” și „zarafi”) <endnote id="(343 și 109, p. 122)"/>. Acest raport Între numărul evreilor meseriași și cel al evreilor comercianți a fost confirmat și de Iuliu Barasch, care În 1842 observa următoarele despre „comunitatea zisă judeo -polonă” din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
meșteșugari, [pre]cum croitori, cizmari, tâmplari, tinichigii ș.a.m.d. Și se bucură de multă Încredere pe lângă locuitorii creștini, ba chiar pe lângă boierii cei mari. Cu toate acestea, găsești printre ei și câțiva comer cianți bogați, precum și factori [= mesageri], samsari, boccegii și alte parazite de acest soiu din lumea comercială” <endnote id="(194)"/>. Meșteșugarii evrei s-au orga nizat În bresle proprii, care și-au Înălțat sinagogi proprii, precum, la București, Sinagoga Breslei Croitorilor (fondată În 1837), Sinagoga Cizmarilor (1855), Sinagoga
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cinofobia era o „boală profesională”, de care sufereau mai ales micii negustori ambulanți, „neguțitorii cu din picioare speculații”, cum erau denumiți În actele oficiale de la Începutul secolului al XIX-lea <endnote id="(777, p. 72)"/>. E vorba mai ales de boccegiii evrei, nevoiți să bată ulițele necunoscute ale unor sate și târguri, pentru a vinde mărunțișuri și haine vechi („Marfă ruptă gata, pe un sfanț bucata”, cum zicea Cilibi Moise, el Însuși telal ; <endnote id="cf. 649, p. 16"/>). „Când intră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eteriști], și chind se Întâlnea cu dânșii... le da degrabă harțaganu, ca să nu se facă primejdie” <endnote id="(427, V, p. 54)"/>. De la expresia „voinicos, da’ fricos” și până la localizarea acțiunii În Codrul Herții și la spaima de tâlhari a boccegiului evreu, toate motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În 1884, din mahalaua bucureșteană Crucea-de-Piatră <endnote id="(23, pp. 141 ș.u.)"/>. În spatele tonului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copii cu sacul și apoi Îi omoară pentru a se Împărtăși cu sângele lor. Cu formule similare erau amenințați copiii din Ungaria : „Dacă ești rău, o să te ia evreul cu bocceaua”. Imaginea era cu atât mai credibilă cu cât evreul boccegiu (bărbos, Înfășurat În negru și cu un sac În spate) era o realitate cotidiană pe ulițele satelor și târgurilor din această parte a continentului. „Evreul imaginar” se suprapunea perfect „evreului real”. Evreul nu este singurul pus În această postură. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din dreapta a caselor Maican; în aceeași clădire se aflau Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și Societatea Ateneului Român; alături a fost construită în 1893 sala Teatrului Liric (Opera Română). 295. Cilibi Moise (Froim Moise Schwartz) (1812- 1869) era negustor boccegiu (ambulant); el este autorul unor aforisme și glume prețuite în epocă și reeditate până în zilele noastre. Nu se mai afla în viață când Bacalbașa sosise la București (v. Cilibi Moise, neguțător ambulant, filozof popular în Potra, Bucureștii, pp. 412-423). V.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
foarte desmățat. Nu s-a ales nimic de el. A învățat în școala normală și trebuie să fie absolvent cu Vasile Jitariu din Fălticeni în 1893, dar fiind elev rău a fost eliminat din școală. Juca Jorj Vasiliu pe Herșcu Boccegiu ca cel mai bun actor de la teatru național. S-a însurat și a luat o fată din familia Istrati, oameni mari. Dar biata fată a murit în Hanul de la Spătărești de mizerie și a fost înmormântată, de preotul Iordăchescu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cîteva din cazurile mai vechi de simulare cu scop comic a vorbirii străinilor - de care e plină pînă la exces literatura noastră din secolul al XIX-lea: Jupîn Iani al lui Anton Pann, falsul baron Flaimuc al lui Negruzzi, Herșcu Boccegiul al lui Alecsandri nu fac această greșeală de limbă; în replicile lor abundă în schimb alte erori considerate tipice pentru grec, neamț, evreu etc. Există totuși excepții: francezul director de teatru Mase, din comedia lui C. Caragiali O repetiție moldovenească
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
lesne disponibilă, ușuratică, are parte în genere de un tratament amuzant ironic, spre a nu-l numi disprețuitor. Dintre tipurile pitorești ale Bucureștiului de altădată, să reținem portretul excelent al micului negustor evreu, ambulant Herșcu Rudel, un fel de Herșcu boccegiul. Cu totul specific, în afara jargonului și a pronunției, se dovedește modul cum își laudă marfa și se târguiește ("așa un taior îl poți purta la Paris și tot Luvrul întoarce capul după d-ta"). El se ocupase și de comerțul
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ni se pare de netăgăduit. Raportul n-ar suferi modificări sensibile nici dacă am avea posibilitatea să includem în calculele noastre date privind clasificarea meșteșugarilor de rit mozaic și sudiți, căci majoritatea covârșitoare a celor dintâi îndeosebi o forma sărăcimea boccegiilor, a coropcarilor și a precupeților. Așadar, în Moldova, ca și în Rusia din perioada de sfârșit a secolului XVIII-lea și începutul celui următor, micul producător a continuat să rămână la jumătatea secolului al XIX-lea tipul predominant al industriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
drept referință, din cei 222 de tați evrei, 59 sînt comercianți, ceea ce înseamnă, mai mult de o pătrime. Un număr copleșitor, în raport cu cel al concurenților: 10 romîni (între ei și Dimitrie Vasiliu, tatăl poetului) și un armean. însă precupeții, misiții, boccegiii, „spiculanții”, „comptabilii”, cantaragiii, telalii, odăiașii, ceaușii sînt, de asemenea, evrei. O compensație în aparență, romînii împart cu grecii mîndria de a fi „proprietari’’. Evreii au și meserii fără echivalent între cele ale romînilor. Dacă „belfer” sau „belfel” (cum îl scriu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]