20 matches
-
mai probabil instinctiv, spusele amiralului: Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba... etc... etc... La această fază, orice telespectator de bun simț se simte obligat să cugete: - Băi, fraților, hai că amiralul e mai bocciu și habar n-are de tradițiile noastre milenare, da’ tu, băi, fată, să te faci că nu știi despre hoții de lemne care vor face toată plantați asta așchii înainte de a apuca vreun copac să se ridice? Sau poate, cine
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1426698226.html [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
salarii și... două norme de hrană pentru bugetarii țării! Nu se pune deloc problema reformei administrative, a refomei parlamentului și guvernului. Din contra guvernul devine tot mai obez. A ajuns la peste 110 persoane cu rang de ministru!?! Unul mai bocciu ca altul! Cât despre Parlament, nimic de bine. Trece anul și amendarea Constituției și alte reforme promise rămân un vis! Nu pot înțelege de ce nu-și aduc tehnocrații lor. Le-o fi jenă că au făcut mișto de tehnocrați și
TABLETA DE WEEKEND (188): VRĂBIILE MALAI VISEAZA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1489455316.html [Corola-blog/BlogPost/368778_a_370107]
-
o altă competiție provinciala am luat o altă medalie de argint la proba individuală. În urma rezultatelor obținute la campionatul Canadei, unde am luat medalia de bronz, am fost selecționat că atlet de performanță în echipa națională de boccia a Canadei.” Boccia este un sport de țintă pe care îl practică persoanele cu handicap fizic și care se aseamănă cu jocul ”pétanque”. Este un joc paralimpic din 1984. Accent Montreal
Iulian Ciobanu s-a calificat la Jocurile Paralimpice de la Rio by http://uzp.org.ro/57851-2/ [Corola-blog/BlogPost/92378_a_93670]
-
acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva ce pare mult mai interesant decît subiectele lor turpide, dar se pare chiar că și-au Întors toți mutrele lălîi, boccii și cianotice spre noi. Așteaptă să Înceapă spectacolul. — Te conduc la poartă, Îi zic și mă ridic. Nu pare fericită, cum ar putea să fie? Ea se gîndește la mine și Îmi vrea binele. Eu sînt nerecunoscător, țip. Mergem pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
însingurării, care la un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mircea, pe care mama îl ținea de mână. În acest fel, s-a format o scară pe trepte de înălțimi și vârste de la mama în jos. Stăteam aliniați, drepți, în fața lui. Ne-a numărat, ne-a examinat cu privirea lui boccie, apoi ne-a ordonat: Treceți la locul vostru! Acum voi, familia Butu, aliniați-vă! Moș Butu a ieșit primul la interval, urmat de soție și de copii. Ultimul era Țile, care o ținea în brațe pe bunica lui. Ce are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ultimului episod din viața lui Petöfi. Care, certat cu guvernul și pedepsit de armată, dispare fără urmă după bătălia de lângă Sighișoara (iulie 1848). Precis că a fost vorba de o cabală și de un asasinat politic! Parcă-l văd pe bocciul ex-teleast Gheorghe ținând în palmă creerul lui Petöfi... * I storia României are înscrise în file (prea puțin cercetate) spectaculoase, disperate, discutabile și uitate tentative de "salvare națională", care și-au avut eroii lor. Cu toții sfârșind tragic: de la Horea la Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu știu ce efect ar putea să trezească asta. Colegii mei de salon, acum îmi dau seama că trebuia să fac prezentările. Ar fi unul care seamănă cu Danny de Vito, cel mai lamentabil actor pe care l-am văzut vreodată. Bondoc, bocciu și destul de gălăgios, ca mai toți cei care nu aud. Mănâncă tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din zi de joi a insulei câinelui cruț un cu un pu un fru un cru rosul carŕcterul de fugă din tanc din scrin din drojdie din a din ma din zo din ne o fiu de cuc o iuft bocciu mer des pri el mer des îndru mâna la cap câinele-ntins la orizontul de cruț dru" (Oskar Pastior, O fiu de cuc) m reg|sit nu demult acest poem tradus în perioada în care lucram la Neue Literatur (când
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
ea e - cu egală dezinvoltură - și ziarista timidă care corectează greșelile gramaticale ale bossului (excelent John C. Reilly), și liceana zurlie de acum (setată pe convențiile vestimentare ale timpurilor ei), și, în cîteva aiuritoare flashback-uri, liceana de atunci, zăludă, boccie și, de parcă toate astea n-ar fi ajuns, cu un aparat dentar care o face delicios de hidoasă! Altminteri, filmul în sine nu spune lucruri pe care să nu le fi arhiștiut din cultissimile genului (semnate, în anii '80, de
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
Ocean? Doar de peste Ocean?! Tânăra prezentatoare menită să ilustreze generozitatea, toleranța, înalta și correcta noastră morală, îmi amintește de anii postbelici când primele filme sovietice vroiau să ne convingă că actrițele sunt, și ele, niște stahanoviste ale ecranului, ciolănoase și boccii; anii când în „promovarea cadrelor”, patru clase primare erau preferate diplomei universitare și chiar bacalaureatului. Dar nu-i nevoie să mă întorc atât de departe în timp și spațiu. Cu mult mai recent și aici, în această lume liberă și
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
situației din Ungaria, când se umfla în pene de mândrie pentru Sputnikul lui lansat pe orbită..." S-a apropiat atât de mult de rezervatul, aparent rigidul, octogenar Adenauer, încât acesta nu numai că l-a inițiat în secretele sportului preferat, boccie, un fel de biliard italienesc în care bilele sunt lovite cu altă bilă, dar i-a făcut tot felul de confidențe, povestindu-i, bunăoară, cum era să fie ucis de artileria americană atunci când trupele aliate au pătruns în Rhoendorf sau
E greu să fii ziarist! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6070_a_7395]
-
brutal. Îi fac un semn din cap lui Gus. Puțoii dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă la Shrubhill. Coboară și o gagicuță din taxi. O gagicuță tinerică. Sau mai bine zis Încearcă să coboare din taxi. Puțoiu ăla bocciu de taximetrist n-o ajută, ci doar Îi ține portiera și o Întreabă cu nerăbdare În voce dacă se simte bine. Gagicuța are un picior În ghips și se străduiește să se ridice și În același timp să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În pizda mătii, habar n-ai, asta-i problema ta Împuțită, ștoarfă șmecheră și ușchită, nu știi absolut nimic, absolut nimic... — Era tânără, bătrână, Înaltă, scundă, brunetă, blondă... Capumi crapă de-a dreptușo săncepsă tremur aici... Era un pic cam boccie, zice Estelle. Îmi pierd vremea ca curu cu târfele astea. Nu ștu nimica. Tâmpițica aia de Roger Moore Drummond ar trebui să-și dea seama de asta. Se aplică aceleași reguli. Gabor? Ea? La paștele cailor. Mă ridic și plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
era sărbătorit. După acele scurte informații, Sia tăcuse odhnindu-se de o oboseală nemotivată și permanentă. Cu picioarele ei groase, rău încălțate, proptite cam răsfirat în covor și formând astfel un leagăn larg în poala șorțului de pânză albă, cu mâinile boccii - asprite de ceea ce va fi lucrat pe-acolo de unde venise - prinse zdravăn de nimerele fotoliului - domnișoara Sia nu era deloc grațioasă în repaos. Totuși, doctorul era mișcat de ceea ce numea: "sacrificiul acelei fete tinere și frumoase, care în loc de plăcerile vârstei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că mă interesează viitorul țării. Nu vă mai uitați la mine, nu sunt Funeriu Doi, ca să zic că profesorii și-au regăsit demnitatea pierdută tot de ei de-a lungul timpului. Părinții, săracii, scot banii din buzunare, pe vremurile astea boccii ca o pacoste, trimit gușterii la meditații, da` ei... Ei ce fac? Gicu Îi face un semn lui Sandu, pe sub masă, cu piciorul. Canterstraic, nu știu ce e, n-am Încercat, dacă nu are spumă nu mă interesează, etnobotaniste de alea sau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
N-au pus mina pe ei. În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și eu crezi că n-am avut? Raul o îmbrățișează și era gata să analizeze situația mai în amănunt. Fii cuminte, spune ferm mireasa. Cîteva zile trebuie să se repare și nu-i voie. Să se repare, ce? Of, dar bocciu mai ești! Căsnicia aceasta a început tare ciudat și în apartamentul de trei camere s-a făcut o delimitare exactă a zonelor de folosință strict personală. O cameră pentru Diana, o cameră pentru Raul și o cameră comună, sufrageria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o vorbă, cu violență. Până la urmă Bruno ceda, Își scotea sexul. Ea i-l sugea rapid, cam prea apăsat; ejacula În gura ei. Uneori vorbeau despre studii, dar nu prea mult; În general, el pleca destul de repede. E drept, era boccie și lui Bruno nu i-ar fi trecut prin cap să iasă cu ea În oraș, la restaurant sau la cinema. Se ghiftuia cu prăjituri tunisiene până la greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
orhidee, Într-o gamă variată de specii, forme și culori, nu am rezistat să nu cumpăr un fir pe care Îl prinsesem cu mândrie de pălăria mea de pai. Atunci nu bănuiam că o să-mi producă atâtea greutăți!!! O vameșă boccie, cu forme rubensiene, buze subțiri și păr tuns scurt, purtând mănuși medicinale pe mâini, Îmi luă pălăria din cap și-mi smulse În grabă frumoasa orhidee pe care o zvârli la un coș de gunoi, alături de sămânța de palmier și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]