985 matches
-
scenei și orchestră reia bucată; nu mai înțeleg nimic, intrasem în poveste și acum totul devine convenție; cortina cade încă o dată, lumea iarăși aplaudă cu patimă; sunt pregătit de încă o “reluare”, dar din fericire se reia spectacolul; :)ne plac bocetele, mai ales pe muzică bună:) Jesus, Dragoș, jos pălăria! Dac-as ști să fluier, te-aș fluiera acuma, că ai zis tare frumos un of de-al meu mai vechi. Așa de frumos, încât cre’c-o să te laud zilele
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
mele fortzate de a scrie câteva rânduri aici, de ceva vreme, se vor concretiza firesc...azi când “elogiul” tău mi-aminteste de un colind mai vechi: Îmi plâng copacii cu scâncet de leagăn Cânt vesel, cânt trist Si-al lor bocet searbăd Mă scoate din vis, cănd trist Privesc spre seara-n care te-am cunoscut; Colinda-mi iubito iarnă din care am renăscut... Presara-mi jăratic pe pleoape închise Când vesele, cănd triste De bocete în vara încinse; De gânduri
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
cânt trist Si-al lor bocet searbăd Mă scoate din vis, cănd trist Privesc spre seara-n care te-am cunoscut; Colinda-mi iubito iarnă din care am renăscut... Presara-mi jăratic pe pleoape închise Când vesele, cănd triste De bocete în vara încinse; De gânduri, de fapte, de vise... Mangaie-mi tâmpla iubito, ca să m-alinte Cu coapsele iubiților tăi; Iar când va fi să fie Deschide iubito ușa și las-o să intre Pe mama copiilor mei.... Femeile în
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
cu atât mai grăitoare, cu cat sursele ei stau sub specia efemerului: autorii au copiat sloganurile vopsite sau sprayate pe zidurile, vitrinele și gardurile din București, au transcris fonetic strigătele coloanelor de revoluționari, au mers la cimitir și au înregistrat bocete, au adunat, pe scurt, tot ceea ce ținea de vocea brută și neșlefuita a străzii. I-a interesat mai puțin cine a furat Revoluția și au salvat clipă. Albumul s-a numit , a apărut în samizdat în primele zile ale lui
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
s-ar apucă să infesteze spațiul public cu manifestări cel puțin la fel de entuziaste și insidioase ale propriilor sărbători. Clamarea în falset a Nașterii și a Imaculatei Concepțiuni de către grupuri turbulențe de seminariști și aurolaci s-ar completă de minune cu bocetele funerare ale cohortelor de evrei ieșiți să țină Yom Kippur-ul în stradă ori cu prosternările Mecca-centriste ale musulmanilor găsiți de cîntarea muezzinului care la o casă de schimb, care în stația de autobuz, care făcîndu-și cumpărăturile în Amzei. Tabloul ar
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
domnilor, și recunoașteți că v-a bătut unul mai bun; data viitoare, veți fi dv. cei care bat și în drept să li se recunoască superioritatea. Văietăturile de babă fără dinți transformă un spectacol între bravi într-un concert de bocete. Printre gratiile nebăgării de seamă a posturilor t.v., se strecoară, e drept, rar, și cîte un film bunicel. Și dacă tot sîntem la sport, iată sîmbătă, 28, HBO a programat la o oră de vîrf, filmul american Titanii, inspirat
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
nu se fac și se desfac iubiri, destine, cupluri, averi, că nu apar, ca din pămînt, vrăjitoarele, că nu sînt la vreo înmormîntare sau la vreun parastas unde circul și emfaza îți pot pune în pericol mințile, că nu aud bocete cumplite întrerupte brusc de comenzi precise și lucide, că nu-și dă nimeni ochii peste cap și-mi leșină în brațe cînd cîntă fanara, ca să mă întrebe după cîteva secunde dacă aș putea să ridic de pe jos poșeta cu bani
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
gura mare și cherchelită cu tescovină de la Băilești, umblă Zamfira (Mirela Dumitru) cea șleampătă prin scenă. Și iarăși minunați și convingători, într-un justificat travesti - Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu, prețioasa Colette a lui Carmen Tănase, fanfara, tămîia, colacii, șopocăielile, bocetele, complicitățile, scoarțele lui Holtier, pomana la masa cea lungă, în adîncimea scenei, colivele, sifoanele... Ferentarul mîndru și frumos ca crinul/ Cînd pe mal s-arată, tremură Vidinul"...
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
acestuia, Petru Pavel Aron și Atanasie Rednic. Îndepărtat din Școlile Blajului este pedepsit cu închisoarea la Muncaci în Ungaria. Tradiția populară a păstrat un cântec inspirat din acest episod al vieții lui Grigore Maior, Verșul lui Maior - un fel de bocet popular. Se spune că aici a fost vizitat de către împăratul Iosif al II-lea, care întrebându-l cine este, a primit un răspuns cu trimitere biblică: Sunt Iosif cel vândut de frații săi". Candidând a treia oară pentru scaunul episcopal
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți, este rânduitorul, care se face interpretul actorilor sociali. Nu mireasa
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
de structură cu ceremonialul creștin ortodox, care e asigurat de preoți, de diaconi, - și nu poporul însuși e cel ce inventează, creează poezia ori și-o extrage dintr-un fond tradițional; el delegă, oarecum, aceste sarcini, unor personaje specializate. în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
a fi conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica lăcrimării la comandă a devenit o specialitate națională de maxim succes. în diverse forme, în România lăcrimează toată lumea. Las deoparte plânsetele gen "Surprize, surprize" ori "Din dragoste", unde absența salbelor de bocete ar însemna dezastrul financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau prietenele, se alăturau bocetelor mamei, alcătuind un cor de bocitoare. Moartea își făcea simțită prezența în mod constant și făcea parte din viață, exact ca în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu puteam să ne
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în armată (la cavalerie, în același loc unde-și făcuse stagiul militar și tatăl lui) și însoțindu-l pe acesta la seviciul de noapte, în grajdul cailor (Trafalgar, Romișor, Nabucodonosor, Desdemona, Matador, Vrăbiuța...). Litania Maiei, cu tonuri alternînd între descîntec, bocet și blestem, începută cu „Te-am vrut ambasador în Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
vite: în loc de... atât de fragedă te-asameni Hăis... în loc de A fost o dată ca niciodată - Cea... Se putea trăi, bine înțeles, și fără povești, doar cu minimul, cu strictul necesar pentru trai. Cu numai cele de trebuință imediată. Ori cu cele sufletești, bocetele de îngropăciune, cântările de petrecere și de veselie, cu zicerile, cu proverbele, unele geniale, cu basmele, baladele vorbite, cronicele transmise din gură în gură... Câteodată, pe unele posturi t.v., apare câte un crainic care, prin semne, le transmite în
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
era ieri, Țara de dincolo cu albastrul Lighet. Dobăieșu-n ceață, aer de pădure, Albele Biserici licărind în zare, El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele se întrec în bocete cu librarii și inginerii. Și scena se repetă cu toate că nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor temperat-continentale, evident ale culturilor apte de reprezentări simbolice și de codificări artistice, născute din coliziunea unei retine simțitoare cu majestatea eterică a zăpezii. Dar, de , satanizarea zăpezii, bocetele prelungi, de tragedie antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni și jumătate, a nins, în sfîrșit. Problema este mult mai simplă. Coagularea zăpezii trebuie tradusă ipso
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
la felul cum vor fi citite sculpturile lui Peter Jecza în relație cu muzica ce le exprimă? În mod firesc ar trebui să auzim în fiecare obiect din bronz expus de Jecza același dangăt de clopot, răpăit de tobe sau bocet arhaic pe care le-a surprins Remus Georgescu. În mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la Platon. Dar, fie că acest
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns la bocetul ritual", se dispensează de speranță: "La noi sînt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă;/ La noi atîția fluturi sînt,/ Și-atîta jale-n casă./ Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte;/ La noi sînt cîntece și flori
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului sînt în cîntecele și în interpretarea senzațională a celor din Grupul Iza, în spectacolul lui Mihai Măniuțiu. Ai senzația inepuizabilului. Corul îi absoarbe pe protagoniști, îi scoate la rampă cînd
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
nu investighează cum suma experiențelor unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul Oanei Pellea, urletul, bocetul singurătății, al fricii, al morții, emoția sfîșietoare din piesă. Prima parte a spectacolului, poate și cea mai dificilă, pînă să dea buzna "musafirii", pînă să se precipite situațiile, ritmurile, pînă să fie aduse scaunele de peste tot, pînă să apară o
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el se plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor, astfel de texte (corespondențe) se dezvăluie prin co-semantizare, observă tot Petru Ursache. Încît citatul/ tiparul folcloric, substratul distilat slujesc un vizionarism cu vîrtuți
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]