14 matches
-
pe munte”. Secvența nu a generat niciodată discuții polemice, toată lumea fiind de acord că “bocetul oilor poate fi interpretat ca o substituție a bocetelor obișnuite” , a “lamentațiilor rituale”, strict necesare dintr-o perspectivă a tradiției: “Se știe foarte bine că «bocirea» mortului de către mamă sau de către «surorelele din sat» intră sub incidența obligației în satul de tip tradițional românesc. Iar în cazul în care se întâmplă să moară un străin în sat, membrii colectivității respective aveau datoria de a «tocmi» bocitoare
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
numai în sudul României, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei, unde seceta era mai frecventă. ul este o păpușă sau sub forma unui idol, confecționat din lut sau alte materiale, împodobit cu flori și îngropat în cadrul unui ceremonial tradițional (bocire, pomană, masă etc.). Ca număr se pot face de la unul până la nouă exemplare. După trei zile „Caloianul” era dezgropat, adus în sat și bocit din nou, pe tot drumul către apa în care urma să fie aruncat (în fântână) sau
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
Străbătând romanul-povestire, cititorul poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
pe care era așezată și figurina și i se dădea drumul pe apă. La Întoarcere avea loc „pomana mare”, la care participa tineretul. Andrei Oișteanu Întrevede În această tradiție a Caloianului un scenariu ritualic vechi, care cuprinde „omorârea, Îngroparea și bocirea unei păpuși antropomorfe, supraviețuirea unor arhaice rituri de sacrificiu umane, produse cu scopul dezlegării ploilor (... recitativul care dublează ceremonia - Caloiene, Iene/ Du-te-n cer și cere ... sugerează statutul unui mesager Între oameni și divinități tot așa cum geții trimiteau un
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și mai direct subliniat ca expresie și este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale durerii și plăcerii au un pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de abur doar stropesc pămîntul", cîteodată gol, sau prăfuit, umplut de pămînt, iarna și în rest abia mișcător, bolborosind, în toamnele lungi, în primăverile verzui, parșive. Cînd gurgui parfumat de chiparoasă, ispititor, și alb, și plin, cînd chiparos vînturat a bocire. Cînd pîlnie din ibrișin, a cărei bortă cine știe unde duce, cînd ilustrată de carton, dincolo de care crezi că nu mai e nimic. Cerul, cu norii lui, face, precum degetele unei mîini, în întuneric, pe-un perete, toate astea. Și pare o
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau meteorologice. În forme degradate sau camuflate, ele se regăsesc în diverse practici, credințe sau legende : a) în practicile de Caloian (caz în care stihia este lipsa ploii, seceta prelungită). Putem întrevedea în scenariul ritual care cuprinde „omorârea”, „îngroparea” și „bocirea” unei păpuși antropomorfe supraviețuirea unor arhaice rituri de sacrificii umane, produse cu scopul „dezlegării” ploilor. În Moldova, la confecționarea din lut a antropoidului (de mărime maximă : „cea a unui copil de șapte ani”), „este urmărită și respectată, până în cele mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18. "Vai de cei ce doresc "Ziua Domnului!" Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară." 11. "Iată, vin zile, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
la cap să aibă "Fluieraș de fag,/ Mult zice cu drag/ Fluieraș de os/ Mult zice duios,/ Fluieraș de soc,/ Mult zice cu foc!", aceasta fiind singura posibilitate de a comunica postum cu turma sa, de a determina împlinirea ritualului bocirii pe care nu-1 poate solicita dușmanilor săi și pe care îl vor împlini oile: "Ș-oile s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu lacrimi de sânge". Prin cântecul fluierelor, autorul anonim reliefează o gradare ascendentă a, zbuciumului sufletesc
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rămâne în urma lui, prin aceasta devenind veșnic, nepieritor în conștiința semenilor săi. Dorește să aibă la cap fluierele dragi, această dorință semnificând supraviețuirea lui prin cântec, dar și dragostea față de frumos și sensibilitatea celui hărăzit morții. Îl preocupă și îndeplinirea bocirii, ca element tradițional al ceremonialului funebru, pe care dorește s-o împlinească oile saleT asasinii nefiind capabili de astfel de sentimente. Nu numai că nu se resemnează în fața morții, dar ciobanul moldovean nu gândește numai la destinul său, ci și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și mai direct subliniat ca expresie și este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale durerii și plăcerii au un pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară și filozofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]