12 matches
-
căzut și s-a lovit rău la genunchi. Până la urmă, a fost așezată „la loc cu verdeață” - acum cu pâlcuri de zăpadă și cu noroi, în groapa de dinainte pregătită. Cu toți frații și-au luat rămas bun înlăcrimat și bocit, de la ea. I-am spus și eu Rugăciunea Domnească și un Ave Maria, ba și Rugăciunea inimii și mi-am luat rămas bun. Fie s-o ocrotească îngerii, pe drumul fără întoarcere pe care-l are de străbătut. Mă gândesc
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Chita_tableta_spirituala_cezarina_cezarina_adamescu_1357322895.html [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
și fără rost Pe veneticii aleși “din afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți Când clopotul la schit a amuțit Ne-au văduvit de ape și de munți Pământul
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1467980348.html [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
ești chiar Xantipa alăptînd trei șerpi la sînul ei cu veninul lor să mă adape mîna ta de șuier plină de cîrcei și-apoi trupul să mi-l faci papirus de pe care vor citi cei care îți vor crede vorbele bocite ochii flăcări ca de lumînare de la care vor aprinde-n bar trei lulele lungi ca-n Isarlîk turcii adunați să te mîngîie de la țîțe pînă la buric solul neofit și galben ca lămîia să mă-nchin altfel și-n altă
Norduri by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
nu ne-ncape, Uneori pământul e prea mic, Uneori suntem ca două clape Smulse, pianul semănând c-un dric. Uneori ne caută șerpii, viermii, Uneori suntem de neîmpăcat, Uneori călcăm ca pachidermii Umbra unui antic Eufrat. Lumea este strâmbă, nu bociți, N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți, Nu degeaba vântul, lupii, norii Ne-au lovit, sunt liberi doar Referință Bibliografică: Pleacă-ți ramurile tale, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291, Anul IV, 14 iulie 2014. Drepturi de Autor
PLEACĂ-ŢI RAMURILE TALE, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1405317388.html [Corola-blog/BlogPost/349249_a_350578]
-
n-ai secat!? Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor Să nu dea mână cu mână sub același tricolor?! ... Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit, Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit, Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați? N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni? Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?! Stefan-Vodă și
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Prutul_valeriu_cercel_1382317105.html [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
tu o mesteci. Și-apoi Dumnezeu te-mpinge ușor de la spate, Iar tu îi calci pe alții din greșeală (Alții de obicei mai tineri) Pentru ca poveștile să nu se piardă Și să rămână în lumea asta a Domnului. *** Nu mai bociți, doamnelor, în ziua asta caldă de septembrie Peste mormintele astea noi Printre care pășesc nesigure Picioare de oameni singuri Moartea e un lucru mai simplu decât pare, Mai ales acum, în mirosul frumos al fumului de toamnă Coborât greoi din
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
pe la "semifinale", de undeva, din labirinturile "vieții de după moarte", se auzeau în noapte, în toată macabritatea lor, castaniete lovite furios de un matador pocnit zdravăn la capătul de jos al coloanei vertebrale de cornul taurului, acompaniate aiurea de o canțonetă bocită sfâșietor de un gondolier reumatic, totul dominat de răgetele rockerist-milităroase ale unui caporal interbelic amenințat cu încarcerarea. Ca să nu mai spun că, în timpul recitalului, fără să se sinchisească de nimeni și de nimic, un grec impasibil, în ritmul unui dans
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
vorbit Mitruță cu glas scăzut. Între timp s-a apropiat și Cotman. Costache! Deschide poarta, să intrăm întâi cu sania lui Hliboceanu, că îi mare nenorocire! Ce s-o întâmplat, fraților, de vorbiți cu jumătate de glas și numai nu bociți? Deschide poarta și ai să vezi. Până una-alta însă, spune-i Măriuței să facă focul în cămăruța în care dormea moș Dumitru. Costache a îndeplinit dorințele lui Cotman și apoi a alergat la sania lui Hliboceanu. Ce-o pățit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și cu niște piese. Că mereu ia natura de la ele și bagă de la ele, în burtă, la cîte-un țânc. N-ai văzut ce sunet de bidon gol scot, când te întorci de dimineață acasă și le găsești, tot pe ele, bocite și îmbufnate. Fără vreun chef să-ți încălzească cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți încerci vastul pe ele și să le grăbești avântul cu vreo câțiva pumni?! Așa și cu fetele de împărați. S-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voiau să mărturisească pe sfânta cruce, că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
singurătatea este resimțită mai profund: "Niciun nerv răsucit în trupul aproapelui meu/ Nu produce în mine sfâșietoare atingeri./ Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi/ Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă./ A murit. Vrea cineva să-l urmeze?/ Numai bocite tradiționale". (Carantină). Totuși, nu își abandonează semenii, cu care se identifică în permanență, dincolo de substratul estetic, intervenind un substrat etic. Luând act de destinul său trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]