76 matches
-
unei dimensiuni ce nu era cea pe care profanul o observa, ci sesizabilă doar eului elevat, poetul trăiește și vede în noaptea veșnică umbrele palide ale celor deznădăjduiți, prin lipsa de apărare: „Prin orașele avute / Histerii de muritori, / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute” (De iarnă). Timpul este încă nehotărât în a opri ciclul „e pur simove” și, de aceea, prin vizionari se căuta domolirea lumescului însă plăcerea era atât de puternică încât păcatul adamic triumfa: „Și-atât de goală era
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
a deveni și mai puternici...chiar cu riscul de a nu obține transcenderea i-mediată. Niciodată a autocompasiunii! Poetul îi disprețuiește și-i compătimește, uimit - cu înțelegere, dar și cu maliție fină, pe cei ce-l cred asemeni lor, un bocitor narcisiac: „aveți atâta nevoie /să credeți/ că mor trist.../ însă eu /vă dezamăgesc și ridic/cu infinită bucurie/piatra ce mă lovește” - cf. Drumul întoarcerii - în loc de prefață - p. 5. Uneori, Poetul se dezlănțuie (cam pe la marginea Retoricii Jurnalistice și, deci
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_noului_iov_exilat_in_strigat_de_viorel_savin.html [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
să-i dai naibii mașina nenorocitului ăsta de răzbunător. --Hai, mamă, fă ce spune Dora și dă-i omului mașina, a intervenit și maică-sa. Lasă-l să râdă de tine cât o vrea, numai noi să fim liniștiți. --Ho, bocitoarelor, fricoaselor! Că nu mă sperii eu de șicanele Spârcâiacului! Și tu, femeie, ai face bine să pleci la Galați, că mai mult mă încurci decât mă ajuți! --Așa îmi spui, mă? Apoi, dacă plec, plec de tot, mă! N-ai
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1436009131.html [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
apă, ca să nu se înece dracului și i-a dat ordin lu' dom' colonel să-și țină gura, că ea l-a salvat, că leșinase, da' dom' colonel a început să țipe și să se jelească, de ziceai că e bocitoare plătită: Omorîși muiere omu', ia te uită ce făcuși ... de ce nu l-ai dat în mă-sa ... acu' cine-o să te crează, din Vidin pînă la Huși, că nici mă-ta nu-i mai brează ... Chiar și așa cum era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_70_73_ioan_lila_1341240385.html [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
aplicat câteva manevre mai agresive, moment în care necunoscutul m-a atenționat: ,,Vezi să nu facă explozie !''. Mitroi a continuat: ,,Cultura noastă ar pierde mult dacă s-ar întâmpla așa ceva. Am văzut piesa dumneavoastră ,,Muntele'' și încă una cu niște bocitoare ... '' Necunoscutul era Dumitru Radu Popescu. Ultima zi a colocviului a fost dedicată dialogului dintre scriitori și public, prin intermediul lui Dan Deșliu. Pe scenă, el primea întrebările, sub formă de bilețele sau verbal, și le transmitea poeților. S-a produs un
UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Un_colocviu_dat_uitarii.html [Corola-blog/BlogPost/345714_a_347043]
-
rețin la Brăila cu vreo două-trei pungulițe de gălbenele. Nu-i nimic, nu-i nimic, vedeți-vă de treburi! --Și eu ce să fac cu loturile pregătite pentru semănat? miorlăi Mărășteanu cu o voce plângăreață. Se plânse ca o babă bocitoare,povestindu-i toate tărășeniile cu pământul maică-sii, cu lotul din baltă, care, nici măcar nu știe unde este amplasat. --Ce să fac, doamnă Virginica, ce mă sfătuiți? Virginica îi privi figura jalnică de prăpădit, întrebându-se ce găsise la el
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1432963490.html [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
rețin la Brăila cu vreo două-trei pungulițe de gălbenele. Nu-i nimic, nu-i nimic, vedeți-vă de treburi! --Și eu ce să fac cu loturile pregătite pentru semănat? miorlăi Mărășteanu cu o voce plângăreață. Se plânse ca o babă bocitoare,povestindu-i toate tărășeniile cu pământul maică-sii, cu lotul din baltă, care, nici măcar nu știe unde este amplasat. --Ce să fac, doamnă Virginica, ce mă sfătuiți? Virginica îi privi figura jalnică de prăpădit, întrebându-se ce găsise la el
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1432963490.html [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
existenței temporale și regreta de fiecare dată că fiindurile sunt atât de nepăsătoare față de toate încercările lui de a le face cunoscut planul entității atemporale. Prezentarea lumii pierdute face să renască deznădejdea: Prin orașele avute / Histerii de muritori / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute („De iarnă”, 1965:113). Participiul folosit la plural anunță sfârșitul, nicio formă de supraviețuire nu va mai reuși să scape de prigoana întunericului, care urma să înghită fiindurile, eliberând eurile care intrau în planul divin, restul, dezintegrare
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
sau dolari. E satul fără primărie, Fără vreun magazin sau dispensar, E satu-n care dușmănia, Invidia sau ura n-au habar. E satu-n care nimeni nu se ceartă, Căci liniștea este stăpână, Doar cucuveaua cântă pe-ntuneric Și câte-o bocitoare pe lumină. E satu-n care vin pe rând: Săraci, bogați, din lumea vie, Dar de plecat, nu pleacă unul. Aici e clar, statornicie! Referință Bibliografică: CIMITIRUL / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017
CIMITIRUL de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487169739.html [Corola-blog/BlogPost/372405_a_373734]
-
HRIBI Au răsărit biserici ca hribii după ploaie, Popimea se îmbracă-n odăjdii de ocară, Fără pic de rușine enoriași jupoaie, Modifică din scripte credința ancestrală. Și-au construit lăcașuri, ei zic de-nchinăciune, Au inventat prin lege și sfinți, și bocitoare, Sfidând moralitatea, trăiesc în spurcăciune, Cădelnița și crucea îndeamnă la trădare. Au adunat averi prin jaf, răspândind ura, Din strană cuvântează îndemnând la războaie, Răstălmăcesc și legea, răstălmăcesc scriptura, În viața monahală sunt lupi în piei de oaie. Torționari ai
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_chemarea_la_judecata_virgil_ciuca_1342944735.html [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
ce-mi arde pieptul în decăderea ei albastră și senina, mă supun necugetării din sminteala eu fiind adeptul O, chipul meu arzând de-a ta ardoare privește-l cum un soare oglindește iar când umbra-i este - în lipsă-ți - bocitoare cu elocventa înăbușitoare, a mea făptura, tu, om bun, iubește Învăța să citești tăcerea din a mea iubire furioasă cu ochii tăi - lumini ocrotitoare - s-auzi a inimii căldură furtunoasa SONNET 23 William Shakespeare Aș an unperfect actor on the
SONET 23 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1457537207.html [Corola-blog/BlogPost/373334_a_374663]
-
cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389606962.html [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
un cap de ață la 100 de kilometri de aici, și știu că aparține acestei uzine, îl aduc înapoi ... Știi de ce ? - Pentru că îmi pasă...băi, boule !...îmi pasă. - Mda ! -Voi ce faceti :plângeți toată ziua !...eu am în subordine niște bocitoare care au greșit drumul. Poate nu știi, drumul către cimitir nu trece prin această uzina... ! - Eu... - Tuuu...să taci, aici, la mine ! Tu ce crezi, eu am timp să mă ocup cu toate nemulțumirile voastre ? - Eu... - Tu să taci, nu
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1464930747.html [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
Ca și frunzele cele multe și neînsemnate, Ce caută disperate o nouă revitalizare. Pașii noștri aleargă printre ale stelelor cimitire mute, Care zac fără de număr în câmpii verzi, munți mari și mici, Infinite dealuri sau mări necurmate ale suspinului... Reale bocitoare ale Cadenței monarhice, Care nu pot uita vremea cea vitregă ce pândea și pândește mereu. Pașii noștri umblă după salvarea miraculoasă care să aline țarina - Un mântuitor econimist ce vine dinspre Apus sau Răsărit Și ne aduce pecetea mult așteptată
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
zadar copiii învață Alfabetul lor citeț, Până meșteresc prin viață Nu le știm întregul preț! Precum florile din glastră Între lacrimă și vamă, Deseori în graba noastră Nici nu îi băgăm în seamă... Nu cerșesc nicicând răsplată, Nu au suflet bocitor Dacă îmbătrânesc vreodată Și ne cheamă-n ajutor! Cât i-avem în zarea minții, Dincolo de ea, în cer, Ce frumoși ne sunt părinții, Niciodată ei nu pier! Referință Bibliografică: Părinții... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 938
PĂRINŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Parintii_nicolae_nicoara_horia_1374844388.html [Corola-blog/BlogPost/349643_a_350972]
-
fost la fel de entuziasta experiență. Împăratul muștelor e o carte pe care aș face-o lectură obligatorie prin lege. N-ai citit Împăratul muștelor? La pușcărie! La Plopșorul meu cu băsmăluța roșie, o proza a lui Aitmatov, am hohotit că o bocitoare profesionistă. Mi-e frică s-o recitesc. Dacă n-o să mai plâng? Un favorit printre scriitorii români ai tuturor timpurilor? Să zicem, Mateiu Caragiale. De ce Simona Tache nu scrie cărți? Pentru că, după părerea ei, daca nu esti Agopian sau Cărtărescu
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
vreo două-trei săptămâni, un magazin din complexul comercial Unirea: cu coroane și două tânți în negru la intrare. Cum nașterea e primul pas către moarte, deci implicit către înmormântare, nu am absolut nimic de comentat. Poate doar că lipsesc niște bocitoare profesioniste care să-și smulgă părul din cap și să se arunce despletite peste rafturi, cerând să fie îngropate odată cu prețurile.
Moartea incepe odata cu viata by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20463_a_21788]
-
bocirea» mortului de către mamă sau de către «surorelele din sat» intră sub incidența obligației în satul de tip tradițional românesc. Iar în cazul în care se întâmplă să moară un străin în sat, membrii colectivității respective aveau datoria de a «tocmi» bocitoare care să îndeplinească datina. Neîndeplinirea cerinței însemna «un mare păcat». Este și situația păstorului. Bocitoarele lui vor fi «oile cele cornute»” “Mi-aduc aminte ce-mi povestea un om singuratic din Maramureș, despre un om care a murit mai anii
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
la Capitolul în flăcări. Sesto reintră în scenă și anunță că l-a văzut pe Titus mort dar Vitellia îl oprește în a-și asuma vinovăția pentru moartea lui Titus. Ceilalți îl jelesc pe Titus într-o concluzie lentă și bocitoare a actului 1. Actul doi începe cu Annio spunându-i lui Sesto că Titus este în viață; în fum și haos, Sesto l-a confundat pe altcineva cu Titus. Sesto vrea să părăsească Roma dar Annio îl convinge să nu
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
iar uneori fetele nemăritate sunt îmbrăcate la moarte în rochie de mireasă, înmormântarea fiindu-le în același timp și nuntă. Dacă cei din familie nu mai au lacrimi, dacă acestea le-au secat, angajează ca și strămoșii lor romani o bocitoare. În caz că nu doresc aceasta, mortul este bocit de soție, de nepoate sau de femeile din sat. Dacă omul bolnav trage să moară familia cheamă preotul care îi face o slujbă de maslu, îi citește din carte, din Biblie, pentru ca sufletul
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
simte, rugându-mă să nu-i pomenesc nimic Comisarului. „Astea sunt momentele mele cele mai grele,“ îmi spunea el. „Când se prăpădește un prieten sunt la fel de binevenit în casa lui ca bătrânul Granum care lucrează pentru mine.“ Bătrânul Granum era bocitorul de serviciu, care recita Psalmii la capul bolnavului, cu o față emaciată și rău-prevestitoare, îmbrăcat într-o alpaca neagră din Cartierul Chinezesc și cu niște piciorușe mititele, încălțate în papuci. „Dacă îi vizitez eu,“ spunea Kinsman, „știi bine la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dormitor lui Granum, cel care lucra la Kinsman, când deja Comisarul nu se mai ridica aproape deloc din pat și nu mai recunoștea aproape pe nimeni chiar și când era treaz. Dar a recunoscut obrajii de burete cărămiziu ai bătrânului bocitor în lumina de doisprezece wați dată de un bec acoperit cu prosopul și a spus, „Du? Înseamnă că am dormit mai mult decât am crezut.“ Replică pe care Einhorn a repetat-o de nenumărate ori apoi, pomenindu-i pe Cato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful nasului. I-a scos sforicica lu' Luci'! Umblă după moșmoade! O fi fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]