250 matches
-
ceea ce le dai. Metodele verbale, deși foarte răspîndite, nu sînt atît de eficiente. Iată ce am cules. Două persoane, așteaptă la ghișeu, în farmacie. Intră o cerșetoare și se duce țintă la cel cu portofelul în mînă. Acesta începe să bodogăne, fără a se adresa cuiva anume: Nu poți să le dai la toți. Dacă le dai la toți, pînă acasă nu mai rămîi cu nimic: să le dea statul. Să se îngrijească statul de ei. La gară o femeie cu
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese.” Am citat din Ioan Slavici: ”Amintiri”, Ed. Cultura Națională, Buc., 1924
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
organic care-i vine din neliniște și isterie (cf. 333), formula ce i s-ar potrivi și lui Céline. Numai stilul, pe care și-l contesta, ai deosebește. Astfel se exprimă pentru amândoi:a...am o nevoie organică de a bodogăni, mi-aș pierde echilibrul dacă aș reuși să-mi neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
din lume. În decorul ăsta, rândunica mea pare o ciobăniță care se întreabă dacă n-ar trebui să se înfrupte dintr-un măr zemos în umbra grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână un fruct mare și ridică din umeri, nehotărâtă. După plecarea ei, observ disprețuita granată. E coaptă, aurie și străbătură de nervuri fine, pielea-i e transparentă ca pumnul unui vârstnic. Iar o fracțiune de veșnicie
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
trebuie să fii adânc și subtil. Altă adnotare. Practic, ce nu se poate spune se micșorează progresiv, pe măsură ce crește oralitatea. Doamna de La Fayette nu avea voie să numească obiectele de zi cu zi (ar fi părut vulgar), Céline putea să bodogănească și să-njure cât poftea. Făcând distincția între grosolan și adânc, am trecut din planul practic în planul pe care se situează Zambrano, referindu-se la secret. „...secretul revelat nu încetează să fie secret pentru cel care îl comunică scriind
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
fiind nevoiți să completeze două formulare (unul o declarație că nu au mai votat în altă parte ce stupid oare unde au mai văzut ei așa ceva ?). Cozile pe la uși îi făceau pe mulți să renunțe să voteze și să plece bodogănind, ca să spun numai atât... Am fost vicepreședinte al comisiei de alegeri de la Montreal și știu bine ce spun. În dosarul frumos și bine întocmit (felicitări organizatorilor!) oferit participanților la FRP, s-a aflat și Proiectul de lege al votului prin
Forumul Românilor de Pretutindeni - un secret bine păstrat!. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_419]
-
Câți pești spre tine-au dat năvală? E rost să pui ceva în oală? - Aaa... Poetule, ți-ai întâlnit muza? Fără să aștepte răspuns, pescarul sări în picioare și scoase din apă un pește cât degetul său mare. - Căldura asta, bodogăni bărbatul desfăcând cu o mișcare scurtă cârligul prins în gâtul peștelui și aruncându-l înapoi în apă. Cât a scăzut apa asta, ai văzut? Da’ tot am prins niște bucățele bune, vrei să le vezi? Poetul privi plasa ridicată din
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
va lua să te usuci. Vom căuta un traseu însorit și vom merge rapid; ai tăi trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne întoarcem deja? Păi, eu am crezut că "în lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Nu vin târziu. Tu să aranjezi treaba la Pietroasele, că Îl ducem acolo. Fă rost și de niște gagici și Îmbracă-le În chelnerițe. Și fă rost și de un taraf de țigani. — Numai la asta Îți stă capul, a bodogănit Vasilica. — Taci din gura aia dacă vrei rochii din Neckermann. Hai, Costele, plecăm! a strigat el către șofer și s-a urcat În Dacia neagră de protocol, pe care poporul i-o plătea ca să aibă grijă de el, să nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
picioarele înapoi, iar figura ei era răvășită, venindu-i subit cearcăne și cute și încrețituri dureroase de voluptate inferioară. Orgasmul a avut și un after-shock liniștitor când ne-am dat seama amândoi că nimeni nu remarcase nimic și că țăranii bodogăneau înainte. — Ai văzut puiul ăla de barză? i-am zis, înclinând capul spre stâlpii rapizi de afară. Nu, ea nu-l văzuse, căci se uita la mine cu adorație mută. — Odată, copil, mergând spre casă pe malul râului, am dat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese pe nimeni, că a fost o toantă... și că nu înțelege ce im puls ciudat a avut. — Zi ceva! a țipat deodată. Te-am iubit ca o nebună, prostule! Priveam în gol. — Trebuia să mă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-le mâinile ce atârnau moarte și reci. De unde ești? am întrebat-o pe italiancă. — Volterra. — O, chiar ești o etruscă! Vii din miezul țării lor. — Ah, încetează, a făcut Melissa. — Ce-i? am țipat excedat. — Ești un rigid. Nu mai bodogăni atâta. Deși era noapte, îi vedeam buzele strânse într-o linie rea, dezamăgită. M-am întors spre bacantă, care examina reclamele luminoase de pe celălalt trotuar. — Bun, dacă vreți eu vă las și singure, mi-a ieșit răbufnit. — Oooofff, au făcut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
puteam să credem, dar el ne-a zis, trăgând cu ochiul la hâda de nevastă-sa: — Măi băieți, vouă v-ar fi drag de ea? Noi cam dădeam din colț în colț. — Aia-i, nu v-ar fi, a cam bodogănit el. Păi cum să vă fie, mă, drag de balena asta? De chitul ăsta? Voi știți că asta vine din Biblie? Păi asta l-a înghițit pe Iona profetul. Eu sunt Iona ăla Își aici el ne măsura triumfător), iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus ceva în țuică...“. Tot mormăind, izbuti să treacă printr-un gard și să se târască spre casa în care își amintea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
castronului cu supă, un cap de miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin ochi cu votca pe care o bea ca pe apă. E bine, face loc pentru ce vine. N-o să mai mâncați în avion. Acela a fost momentul în care s-au deschis ușile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mierea. Cum să vă zic, dar trebuie să vă zic, moșul nostru era tare zgârcit. Zgârcitul zgârciților, nu așa! Nu scăpa vreun bănuț, Doamne frerește! Degeaba striga câte o văduvă la poarta lui, degeaba câte un cerșetor aștepta milă. Moșneagul bodogănea În barbă, devenind tot mai acru. Și mereu se văita că e sărac, că nu are bani, că i-au murit din albine, că mierea nu mai e miere și că el o să moara Într-o zi. -Da, da, o să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
invit la Irbis, la prânz sau seara... Mulțumesc, vrem să petrecem în familie cât mai mult. Bine, eu sunt aici, uite și cartea mea de vizită, dacă... Mulțumesc, la revedere. La revedere și poate pe curând! Am ieșit din hotel bodogănind. Simțeam că mă sufoc, noroc de aerul răcoros și proaspăt de afară. Ana, care mă așteptase în holul hotelului, văzându-mă agitat, mă întrebă: Ce-i tată, s-a întâmplat ceva, ceva nu e în ordine? Fata tatii, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese." Nu vom lua, de aici, observațiile medicale - ci modul de lucru
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și, când totul era gata, pleca pâș-pâș s-o caute pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vinișor are Dumitru ista! Dacă știam asta mai de multă vreme, apoi făceam cărare bătută încoace. Da’ nu-i târziu nici de-acu-ncolo. Deși moș Dumitru a auzit foarte bine tot ce a spus Pâcu, l-a întrebat totuși: Ce tot bodogănești acolo, Pâcule? Ei, vorbeam și eu așa, de unul singur, că alta nu am de făcut. Moș Dumitru a chicotit scurt, clătinând din cap, ca și cum ar fi spus: „Cu Pâcu ista nu ți se urăște niciodată”... Moș Dumitre, am fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndesa luleaua cu tutun a întrebat: Nu vi se pare că totuși lipsește ceva de pe masa asta? Costache crâșmarul parcă atâta aștepta. A pornit glonț către beci și, în timp ce el se întorcea cu ofranda, Pâcu a clipit de câteva ori, bodogănind de unul singur: Noroc că mai sunt și oameni cu ochi ageri în casa asta, că altfel ne uscam ca păpușoii toamna. Are vedere ageră numai când îi vorba de udătură, dar când îi vorba de treabă nu vede nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gard. Când o văzut că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă văd, babelor! Acum, când am să-i dau drumul strigoiului...” In acest timp, doctorul de gardă și paznicul se înghesuiau unul în altul, privind cu groază spre ușa de la morgă. Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ: Apoi văd că nu ne mai chemi... Și ne cântă burta mai ceva ca trâmbița lui Pandelache Horodincă. SMARANDA: N-ai plecat? (Vasilică se retrage bodogănind) Ei, bărbate, spusu-ți-am sau ba? DĂNILĂ: Apoi da... Om găsi noi vreun chip să ieșim la lumină de azi pe mâine... SMARANDA: La vorbe, Dănilă, ești cel mai prima. Da' unde pui tu mâna se face o bortă ia așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]