66 matches
-
și duce la o altă călătorie în timp, pe vremea vânătorii de vrăjitoare, una dintre urmașele acestora părând să trăiască chiar în America anilor noștri, secretară la firma de avocatură. Inserturi biblice și mitologice, jocul posibilităților (într-o societate pluralistă), bogomilism, gnosticism, dualism, pești psihedelici obsesivi, demoni, magi cu globuri de sticlă și formule magice, pictori ce anulează realitatea prin zugrăvirea acesteia pe pânză, fascinația iluziilor și a "întâmplările necesare" - toate acestea aduc în prim plan veșnicul conflict dintre rațional și
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
cititori și ecranizată în 2010 de Stanimir Trifonov. La începutul unei veri toride, în satul bulgăresc Gradiște, se reunesc în jurul unei biserici mai multe personaje. Din Franța sosește Hélène Thibault, o tânără medievistă aflată în căutarea unor informații despre începuturile bogomilismului; biserica din Gradiște o interesează în mod direct deoarece, deși fusese construită relativ recent, cu doar câteva sute de ani în urmă, în mod ciudat păstra simboluri specifice bogomililor și catarilor. Venit din Sofia împreună cu o echipă de tineri restauratori
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
care omul nădăjduia să zărească mărgăritarul sufletului său.“ (p. 64) Râul de sticlă este un roman care se parcurge ușor, cu personaje schematice, o acțiune previzibilă și o scriitură deloc sofisticată, dar care merită citit ca lecție de istorie (a bogomilismului), ca și pentru a gusta un strop din literatura bulgară contemporană.
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
pe de altă parte istoria diavolilor care, însă, nu îl neagă pe Dumnezeu, ci îl recunosc pe Acesta și îi fac pe oamenii indiferenți sau atei să ajungă să îl recunoască, la rândul lor într-un fel sau altul. în bogomilismul primar, Hristos și Satana erau frați: Hristos era fratele mai mare, Satana, fratele mai mic; iar fratele mai mic era dator să recunoască primordialitatea fratelui mai mare. Woland îl recunoaște pe Hristos, dacă nu ca frate mai mare al lui
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
împărțirea societății bulgare în două categorii opuse: boierimea și țărănimea aservită. Înrăutățirea situației sociale a țărănimii și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era o erezie socială și religioasă, după numele întemeietorului său legendar, "popa Bogomil" (Teofil). Erezia bogomilă era îndreptată împotriva bisericii oficiale și, în același timp, era o doctrină ostilă ordinii feudale.18 Legăturile strânse între români și slavi, între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o divergență religioasă: este vorba de Sf. Dumitru, de care se va lega acțiunea lui Ioniță, viitorul împărat, care va isprăvi sub zidurile Thesalonicului, apărut în fața grecilor ca un pedepsitor, dar și ca o atitudine de revoltă religioasă-referire la maniheism (bogomilism). În 1187, împăratul Isaac Anghelos, regretând că nu a acționat eficace, a pornit din nou împotriva românilor și bulgarilor. Însoțit de trupe puține, el și-a instalat tabăra în apropierea Adrianopolului, apoi a așteptat sosirea restului armatei, și a cerut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
AIIAI, 1968, p., 11 și urm. Ciobanu R. Șt., Evoluția, rolul și însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în Peuce. Studii și cercetări de arheologie, Tulcea, VI, 1977, p. 233-243. Ciocâltan V., Mongolii și Marea Neagră în secolele XIII-XIV, București, 1998. Ciuhandu G., Bogomilismul și românii, în Revista teologică, VIII, 1914, nr. 7-9, p. 177 și urm. Coman Ioan G., Teologi și teologie în Scythia Minor în sec. IV-VI, în B.O.R., 1978, nr. 7-8, p. 784-796. Idem, Scriitori bisericești din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
porcul ar reprezenta „forma zoomorfică a ceței matinale, a norilor furtunoși sau a nopții” etc. Moses Gaster și Nicolae Iorga adaptează teza generală a migraționismului lui Theodor Benfey la condițiile locale, atribuind o mai mare pondere, în procesul transmiterii, Bizanțului, bogomilismului și cărților populare. Grupului teoriilor monogenetice li se opune grupul teoriilor poligenetice sau antropologice, rod al depășirii europocentrismului și al deschiderii unor noi perspective prin cunoașterea populațiilor așa-zis „primitive” și a culturii acestora. Cel puțin la nivelul unor motive
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
din mitologia populară românească (inclusiv legendele cosmogonice) se bazează pe înfrunta- rea dintre două entități mitice antagoniste. Problema apariției și supra- viețuirii dualismului religios în spațiul românesc și în cel sud-est-euro pean (mai ales prin diverse secte medievale neomaniheiste: paulicianism, bogomilism etc.) a fost foarte controversată în rândul savanților încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. Am abordat acest subiect cu un alt prilej (6). Se pune întrebarea dacă principiul Ordine și Haos este specific mentalității mitice autohtone și, dacă da
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
istoria religiilor de factură diferită, de la cele de antropologie culturală referitoare la practici magico-religioase sau la imaginea evreului în folclorul românesc la analiza sensurilor magico-rituale ale „dreptei” și „stângii” sau la dialogul din 1984 cu Ioan Petru Culianu despre gnosticism, bogomilism și nihilism. Revenind în amplul studiu Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999) asupra unor subiecte care l-au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea; sinteza lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea; sinteza lor s-a operat, fără Îndoială, În cercul unor călugări răsăriteni, adepți ai renașterii vechilor credințe. Va fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este de a descoperi originea fenomenului. În consecință, „originilor” le-au fost conferite o forță și o prestanță aproape mistice. Îndelungata căutare a originilor dualismului a Început cu A.N. Veselovski (1872), care a atribuit apariția legendelor dualiste slave răspîndirii bogomilismului. Descurajat de savantul finlandez Julian Kron, Veselovski s-a convertit În 1889 la ipoteza acestuia: legendele dualiste sînt fino-ugrice și uralo-altaice la originea lor. Doi ani mai tîrziu (1891), descoperind că antropologul francez De Charencey a publicat o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință, fără să dea impresia că e conștient de acest lucru, s-a contrazis cu desăvîrșire, recurgînd la afirmarea unei „geneze
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gustul popular și cunoașterea esoterică și se tinde spre aflarea unui răspuns În legătură cu numărul Îngerilor căzuți, cifră care, potrivit lui Augustin, ne dezvăluie numerus praedestinatorum, numărul locurilor din ceruri pentru Cei Drepți. De același tip de speculații se arată interesate și bogomilismul, catharismul sau Kabbala luriană. Dar În astfel de istorii nu există nici un element gnostic, cu atît mai puțin dualist. Căderea Diavolului este aici o povestire coranică; Diavolul nu este un al doilea principiu, iar cerurile sînt, toate, create de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le-au cunoscut paulicienii sub conducerea ginerelui lui Karbeas, Chrysokeir, și tot atunci și-au cunoscut și sfîrșitul. La o privire superficială, bogomilii și paulicienii evidențiază puncte comune - dar Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi ortodoxe; consecințele de ordin antropologic și etic care derivă din ele au Însă puternice nuanțe dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
superficială, bogomilii și paulicienii evidențiază puncte comune - dar Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi ortodoxe; consecințele de ordin antropologic și etic care derivă din ele au Însă puternice nuanțe dualiste. Mișcarea se cuvine definită drept pseudodualistă (vezi, În continuare, capitolul 8). Bogomilismul este menționat pentru prima dată În Bulgaria, În preajma anului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi ortodoxe; consecințele de ordin antropologic și etic care derivă din ele au Însă puternice nuanțe dualiste. Mișcarea se cuvine definită drept pseudodualistă (vezi, În continuare, capitolul 8). Bogomilismul este menționat pentru prima dată În Bulgaria, În preajma anului 950; după 972 face obiectul unui ample refutații din partea unui preot pe nume Cosmas. Nu se știe nimic despre Întemeietorul ei, preotul Bogomil. La Începutul secolului al XI-lea, erezia era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
altul care predică un dualism radical de origine intelectuală, alcătuit dintr-un amestec de origenism și maniheism, În care predominau elementele primei orientări. Cele două tipuri de catharism, deși nu aveau o doctrină comună, profesau o etică similară, derivată din bogomilism. Catharismul radical a fost, probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care a vizitat În 1167 Provența, aparținea deja ordinului de Drugunthia-Dragovița. Se presupune că bogomilismul a pătruns În Europa occidentală Înaintînd de-a lungul coastei dalmate și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deși nu aveau o doctrină comună, profesau o etică similară, derivată din bogomilism. Catharismul radical a fost, probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care a vizitat În 1167 Provența, aparținea deja ordinului de Drugunthia-Dragovița. Se presupune că bogomilismul a pătruns În Europa occidentală Înaintînd de-a lungul coastei dalmate și trecînd prin Veneția, Lombardia, Piemont, Provența și apoi Franța (la vremea aceea Provența nu aparținea coroanei franceze). Două episoade izolate de la Începutul secolului al XI-lea ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît „preot”). Nicetas Îi confirmă pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d’Épernon) și din Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era numele investiturii cathare, după cum vom vedea) dat lui Marc, episcopul Lombardiei, care trecuse de la ordinul bulgar (bogomilism) la ordinul de Drugunthia-Dragovița (dualism radical); de asemenea, mai investește trei noi episcopi: Bernard Raimond pentru dioceza Toulouse, Guiraud Mercier pentru Carcassonne și Raimond de Casals pentru Agen78. În Lombardia, dualismul monarhian se dovedește mult mai puternic decît doctrina radicală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea, unde Dumnezeu este Înfățișat ca „deținător al puterilor cosmice... ipostaziate În eoni”83. Dar nimic nu justifică o asemenea interpretare În fragmentele din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și analizate de R.C. Zaehner În lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
generale ale dualismului medieval, Însă ele nu aduc mari contribuții cercetării problemei: Raoul Manselli, L’Eresia del male, Morano, Torino, 1963; și Milan Loos, Dualist Heresy in the Middle Ages, Academia-M. Nijhoff, Praga, 1974. Excelente studii asupra relațiilor dintre bogomilism și celelalte curente medievale se găsesc În cartea lui Dimitri Obolensky, Bogomilism: A Study in Balkan Neo-Manichaeism (1948), Hall, Twickenham, 1972 și În concluziile lui Henri-Charles Puech la Traité contre les Bogomiles de Cosmas le Prêtre, trad. A. Vaillant, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Raoul Manselli, L’Eresia del male, Morano, Torino, 1963; și Milan Loos, Dualist Heresy in the Middle Ages, Academia-M. Nijhoff, Praga, 1974. Excelente studii asupra relațiilor dintre bogomilism și celelalte curente medievale se găsesc În cartea lui Dimitri Obolensky, Bogomilism: A Study in Balkan Neo-Manichaeism (1948), Hall, Twickenham, 1972 și În concluziile lui Henri-Charles Puech la Traité contre les Bogomiles de Cosmas le Prêtre, trad. A. Vaillant, cu un studiu de H.-Ch. Puech, Imprimerie Nationale Droz, Paris, 1945. Puech
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]