439 matches
-
ne pierdem timpul dovedindu-ne nevinovăția? Dacă politicienii semnează pe propria răspundere că nu au colaborat cu Securitatea, de ce nu pot cetățenii de rand să confirme sub semnătură că nu sunt infractori? Sau, altfel spus, dacă toți suntem infractori, de ce, boieri dumneavoastră, unii sunt mai puțin flagranți decât alții?
Tara de infractori by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82985_a_84310]
-
genealogie dincolo de secolul XVII; foarte puține familii ca Brâncoveanu, Băleanu, Bălăceanu, îi numeri pe degete. În Dicționarul Marilor Dregători, Nicolae Stoicescu are marele merit de a dovedi, cu documente, că, totuși, și Buzeștii despre care s-a crezut că-s boieri "proaspeți" pe vremea lui Mihai Viteazul, erau descendenți ai unor mari boieri dinainte, dacă nu prin tată, cel puțin prin mamă, ceea ce conta foarte mult; puteai de fapt să iei și numele prin mamă. Printre marile familii găsești unele - ca
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
a fost cutremur? O aiureală. Da' eu n-am familie, domnule, nu e nimeni prin casă, nu mă poate pune nimeni la punct? Păi numai idei fixe am. Dimineață am vrut neapărat firme de făcut curat în casă. Ne-am boierit, rați ale dracu' de muieri puturoase, nu mai știm să dăm cu cîrpa, ne trebuie firme, alea, alea. Lenea e cît Casa Poporului, ce mai. Fratele din Canada mă învață tîmpeniile astea? De ce nu plec și eu acolo, dacă e
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
ai memoriei. Prefacerea imobilului în care s-a născut marchează prima criză importantă în viața naratorului. Transformarea casei aici înseamnă însă, practic, adăugarea unui etaj care copiază identic parterul. În altă parte (Caiet pentru...), eroul intra într-un vechi conac boieresc alterat definitiv de stăpânii noului regim. Dintre figurile memorabile, unchiul Petrus, un puști năstrușnic până la bătrânețe reprezintă modelul secret al tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
engleză în a doua parte a volumului de către Adam J. Sorkin și Radu Andriescu), aduce gravitate în tonul poetei, dar și sarcasm față de formulele forțat-optimiste: "treci înfiorat de libertate/ din viață în moarte din viață în moarte./ ce bine ce boierește în lumea ta/ interioară se trăiește!". Și tocmai poemele acestea lungi, care întorc ironia în absurd, care resping/ iubesc lumea aceasta imperfectă, dulci-amare, smulg volumului cîteva tristeți în blancurile de la capătul rîndurilor. Mariana Codruț - Blanc, Editura Vinea, Colecția OrfEu, București
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Forma fără Fond din România. De 500 de ani la București se duce o luptă între boieri, domnitori și marile puteri. Isoria e plină de boieri corupți, rebeli și domnitori mai mult sau mai putin patrioți care luptau împotriva lor. Boierii mai mult sau mai putin patrioți își urmăreau interesele și marile puteri atotputernice puneau sau îl înlăturau pe domnitorul din grația divină. Boierii nu aveau imunitate, ei erau supușii domnitorului, care le întărea drepturile, sau le lua. Acum, baroni locali
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
ingineri că se culcă cu muncitoarele, ba îi acuzau că le violează, că vorbesc urât, au apucături moșierești. Secretarul de partid ne ascultă, ne încuraja să îi educăm, să simtă că partidul e cu ochii pe ei, ce se cred boieri că au făcut o facultate, uită că noi muncitorii suntem detașamentul partidului, clasa dictatoare și ei niște amărâți de intelectuali care fac scârța, schârța, știu ceva, dar nu tot, si asta nu le dă dreptul să ne ordone, să ne
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
e o cocioaba față de hardughiile care răsar că bureții după ploaie. O colegă, Aurelia, s-a privatizat, are magazin în cartier. Ginerele ei are brutarie și o aprovizionează cu pâine. Adevărul e că pe langă calicia din jur, în comunism boieream. Dragoș, pila secretarului de partid, are un depozit de vinuri, afacere mare. Toți foștii comuniști învârt afacerile cele mai mari. Doroftea, secretarul de partid, vinde icoane la mănăstire. Mitu, bețivul, chiulăul, candidează consilier PRM. Un jurnalist a publicat o listă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și eu ceva... - Așa da! - Dar stăpânul casei unde-i, nu cumva a plecat de acasă bănuind că voi veni incognito!? - Da’ de unde, e în grădină, culege câteva căpșune. Parcă a știut că o să avem oaspeți deosebiți. Te-ai cam boierit în ultimul timp, domnule, nu-i mai vezi pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni. - Mă bucur să aud așa ceva! Știi, totuși, aș prefera în loc de căpșune altceva. Sau poate și una și alta!... știi tu... - Desigur. Căpșunele vor veni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
umărul barmanului. Privi cu figură de expert sorturile de băuturi scumpe și-și luă avânt, pentru început, cu o cafea lungă. Apoi se decise pentru un coniac, respectând oferta doamnei ministru. Se relaxă privind în jur. Îi plăcea vila asta boierească veche, cu aerul ei rafinat, reflectând epoca interbelică. "Ce casă super, nene! Ăștia d-au făcut-o să vede că erau barosani adevărați, nu făcuți la apelu' bocancilor. Jupâni dă jupâni, frate! Da, da... Nu să mai fac case d-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud, pentru că îl doare capul peste măsură. Din când în când, i-l uzi din nou cu apă rece. Poate că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat mort și-i lua la bătaie, copii și nevastă, la grămadă. Nici Grivei, cel răpciugos, nu scăpa de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte urât, în noaptea aia, și a 2-a zi de dimineață am rupt afișul cu mine de pe perete, ăsta nu mai are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
urmă te-a dovedit ea pe tine. Ți-o pus poalele în cap și ai devenit mototolul casei. Amîndoi rîd cu poftă și distanța pînă la punctul final se micșora pe nesimțite. Vine o mașină mică, strigă interesat Ilie. Sînt boieri, nu ne iau ei pe noi. Chiar dacă ne iau, trebuie să le dăm cinci lei. Chiar și așa mi-ar conveni. Mă cam doare genunchiul. Mie nu-mi convine. Mașina se apropie rapid și, ajungînd în dreptul celor doi moșnegi, oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea, cu boul de bărbatu-su. Acum se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise mai mult de jumătate de secol într-o zonă de rai și nu conștientizase uluitoarea frumusețe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne întîlnim? intervine Toma. Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cai! Avem nevoie de oarece timp de pregătire pentru diseară - a Încheiat profesorul vorba... În acea seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta s-a deschis și „hangiul” i-a Întâmpinat: ― Bine ați venit la Hanul cercetașului, boieri dumneavoastră. ― Bine te-am găsit. Bucuros de oaspeți? - a răspuns Nicu. ― Bucuros peste măsură. Da’ intrați, că „fimeia me” - cum Îi spune fratele meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare să văăă... ― Da’ cu ce-am greșât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
clase pe cale să apună, trebuie să rămînă deschisă, fiecare urmaș scrutîndu-și trecutul de care s-a despărțit, și clarificînd inexactitățile lui Sion. De la un cap la altul, adică de la Abaza la Juvara, Arhondologia arată exact traiectoria unei clase. Primii sînt boieri de neam, care "acum abia se mai cunosc între nobili", iar ultimii, veniți din Bulgaria, și-au cumpărat rangurile, făcînd avere, de la Mihai și Hagi? Vodă. Două tipare, din care cel din urmă e mai rezistent, și mai actual, din
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
zis Villara. Nume lipsite de lustrul înșelător al primei actualități, ocupîndu-și stalul discret în confortabilele, în cultură, istorii alternative. Istoria Europei Libere, istoria bijuteriilor de anticariat, Frunzele nu mai sunt aceleași, povestea dinastiei de Florica și a sorbonarzilor bonomi și boierește nelalocul lor. În urma tuturor, două priviri: "Din sihăstrie pînă în moarte nu e de făcut decît un pas. Aud mereu pașii lui Mihai Fărcășanu." Și "Aici e radio "Europa Liberă"! Fără Noel Bernard. O eroare a destinului." Și alte priviri
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
cînd cu ochiul; știe prea bine că Bîrzoi e un „țopîrlan”, că anturajul ei o vede pe ea însăși așijderea, dar din cînd în cînd mintoasa parvenită vine la rampă și ne face cu ochiul: adică nu-i chiar așa, boieri dumneavoastră. Nu l-am văzut, în schimb, nici o dată pe fostul ștab al județului, azi interminabilă vlădică republicană, să ne facă cu ochiul în timp ce-și joacă, în hidoase sedii și în somptuoase saloane, rolul de fante de Ferentari
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
aveam. Chiar mă concentram mult mai bine. Două-trei zile am timp să citesc să studiez mai departe și cartea de la tine cu puterile lui Apollo și altele care mă preocupă. Va fi o mică pauză la interviuri. Pot spune că "boieresc". Să ai bucurie în toate cele! ”Calmează" matematica. Nu i te fur (decât un pic). Mi-e dragă și mie mult. Cum aș putea să o fac să sufere...
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
simplu, din popor, a ajuns să însemne om lipsit de inteligență, fără minte și judecată axiologică (a se vedea Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, p. 753). În acest sens grăiește un personaj - domnitorul, dintr-o cunoscută piesă de teatru: „Boieri și tu prostime!” - indicând prin acest cuvânt din urmă poporul de jos. O situație asemănătoare s-a petrecut și cu cuvântul pocăință care, în înțelesul său adevărat, indică una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre care constă în
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]