596 matches
-
abilitatea comportamentului și cultivarea "imaginii", căci: "de vei vedea că iaste izbînda ta, lesne iaste să intri iar în toiu și să mergi la locul care-ți va fi voia să stai". Vom regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
a găsit cea mai bună formulă, energie, ritmul propuse de regizor. Am văzut-o pe Dorina Lazăr în plină formă. O Aneta Duduleanu șefă de clan, puternică, meschină, cu un as pregătit în mînecă pentru orice situație, vanitoasă, boieroaică fără boierie, care dă cu o mînă ca să-ți scoată pe nas cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de atîta desfrîu gastronomic și lene oblomoviană, care pare o fîntînă nesecată de cuvinte șablonarde, care nu este doborîtă de nimic, nici
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
ar fi urît în sinea lui pe junimiștii care-i acordaseră, ca și lui Eminescu, stipendii generoase ( Maiorescu fusese și acționat în judecată, ca fost ministru, pentru a-l fi remunerat din bani publici) ( ură de țăran veșnic neacomodat cu boierii și cu orașul), s-ar fi făcut, în fine, detestat pînă și de ardelenii lui, care-l socoteau filomaghiar ( el însuși își zicea cosmopolit) și neiubitor al ideii de unire cu "țara". Interpretarea e tendențioasă. Se bazează pe articolele de
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
unele - ca Brâncovenii și Floreștii - trecute și de cinci ori prin descendență feminină în decursul a 600 de ani. - Foarte interesant. - Aceste nume dăinuiau aproximativ o sută de ani ca mari familii, după aceea dispărând din circulație, fie nemaiavând mari boierii, fie stingându-se din punct de vedere biologic. Un alt lucru care n-a fost observat este acela că în opinia publică a mai dăinuit, până pe la sfârșitul veacului al XIX-lea ideea că politica este treaba exclusivă a marilor
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
nației noastre, căci, după jigodii, ar însemna un atentat criminal la adresa genezei poporului român, la moravurile noastre patriarhale să afirmi că Toma Alimoș a fost, de fapt, un violator și că datorită acestei balade câteva generații au învățat să urască boierii (înainte de '89, un elev a scris la teză că Alimoș a fost membru de partid, iar un dascăl hâtru a "subliniat" că s-ar fi putut să fi fost, dar în ilegalitate!), că făcutul lucrurilor de mântuială, superficialitatea, de către cei
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
personaj cu totul special, care de cincizeci și patru de ani (!) stă în întunericul anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui regizor tehnic înseamnă un strop de boierie, un parfum nobil din alt timp, un sentiment al siguranței și al protecției discrete. Un dar firesc, pe care poate unii nici nu-l mai conștientizează. Traian Zecheru preia un spectacol pe care îl însușește ca pe un prețios bun
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
și tot au și lipsă de unile, iar acest domn în toate au avut noroc, bogat, frumos la chip, la stat, vorba lui frumoasă, cu minte mare, rude multe, fii, fete din destul, gineri, nurori așăjderea, cinste mare și în boieriea lui, și în domniia lui, ci au domnit nici o lipsă nu va fi avut. Și acest domn ar fi putut să zică cuvintele lui Solomon că orice i-au pohtit inima nu i-au lipsit. Acestea și ca acestea văzând
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Tețcanu (tatăl Marucăi Enescu) se încuia în biroul său pentru a face pasiențe, știa vreo cincizeci. Această trăsneală am constatat-o la mulți moldoveni de toate categoriile. în seama cui trebuie pusă? A influenței ruse, sau poloneze? Dar ifosele de boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența și talentul narațiunii, pe care l-am văzut la țăranii moldoveni, vin de la ruși." Bineînțeles, Georgică nu se îngroapă definitiv în viața de provincie. El cunoaște în amănunt
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Cristian Teodorescu Cîțiva primari noi, foști parlamentari, dau semne că s-au supărat pe ex-colegii lor din Legislativ. Vor să-i pună la muncă. Spun ei cu năduf că în Parlamentul României e boierie curată. Se duce alesul neamului cînd vrea la datoria pentru care a fost votat. Iar de plecat, cînd se plictisește sau îl cheamă vreo treabă personală. Parlamentarul ajuns primar se plînge că a dat de greu. Programul începe la 7
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
lui Nicolae Iorga. Iată ce susținea acesta (la 1903!) despre misiunea intelectualului român. "Ceea ce avem de făcut înainte de toate e purificarea, întregirea și mai ales răspîndirea culturii noastre", întrucît în România avem "un stat pentru toți, și o cultură pentru boierii și parveniții din funcții." Concluziile lui Iorga nu erau nici ele blînde atunci cînd spunea: "Avem un stat național fără o cultură națională, ci cu o spoială străină, franțuzească". Fără cultură națională, cu o spoială străină, franțuzească, ar fi trebuit
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
un travail. Dar ce ipochimen acest Gogu Ionescu! Se acomodează cu toate bădărăniile, care totuși nu-l prind. De ce ar dori cineva să-și lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare, lovită mortal acum douăzeci de ani în nefasta zi de 18 mai 1915 prin samavolnica debarcare a conului Alecu Marghiloman. Ce aniversare am azi! Deși obosit, controlez totuși starea ogrăzii de păsări. Cel mai mult mă
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă din secolul al XVII-lea. Iar tatăl lui Carada a primit în al XIX-lea secol ranguri de boierie. Nimic, în acest medalion, nu verifica pornirile pamfletare ale lui Eminescu în Timpul. Și pentru că veni vorba de medalioane genealogice, să-l amintesc și pe cel al lui N.A.Urechia. Nu se verifică ipoteza lui Călinescu despre "omul cu șapte nume
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea, unde se află moșia familiei Lahovari și unde Cella, soția lui Filip, se simțea că o castelana. Dar cîtă boierie reprezenta celebra pianista și literata? Dacă înșiși Lahovarestii erau de extracție relativ nouă (N. Iorga ne informează: "Boieri din Râmnic, adevărați, sînt numai Socotenii, dar neamul lor se stinge la începutul veacului cel nou. Socoteanca cea bătrînă își mărită față
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
oriunde, în spectrul sau de "aristocratizare" recentă, dinamica și critica, al cărei blazon autentic (salvator) îl constituie vocația și conștiința estetică. Cu o bună intuiție, ea își îngroașă acele trăsături care-i scot mai bine în relief specificul. În carnavalul boieriei în care a ajuns a lua parte cu grație, mască să e cea de amazoana. O amazoană-artistă, care nu se ferește de iconoclastie, lovind fără cruțare în prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-ar afla "mereu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta, fotografie în care, în fine, băiatul lui Moromete, țăranul din câmpia română, se preschimbă deodată într-un boier învăluindu-te într-un dispreț fin, ca toți boierii; sau poate într-o luare în seameă critică un pic, distantă, dacă nu și curioasă, cum s-ar uita la tine un scriitor important. Nicăieri Preda nu pare mai ireal. Dacă stau totuși și mă gândesc bine, acest Marin Preda
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
care pictori intri în consonanță, în armonie, să zic așa? Am mai spus, mi-am dorit mereu repere înalte. Legăturile mele cu Bucureștii, în anii '70, m-au pus în contact cu figuri remarcabile, artiști care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
nu-și închipuise așa pe poetul Melancoliei pe care imaginația sa îl ridicase deasupra tuturor". Cînd, mai tîrziu, îl cunoscuse îndeaproape și îl tradusese în nemțește, simțise încolțindu-i otrava dulce a iubirii. Pe Carp poetul nu-l agrea, pentru boieria lui țîfnoasă care, deși cultivat, nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor, opiniile (care erau și ale lui Maiorescu) în dezbaterile Parlamentului în chestiunea revizuirii articolului 7 din Constituție
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
cînd Gheorghe Cozorici nu mai este printre noi. În intervalul acesta s-au pierdut pe cărările țării de dincolo prea mulți din marii noștri artiști. Cei care ne-au mai rămas par cumva singuri și stingheri. Un anumit soi de boierie din teatrul românesc este pe cale de dispariție și sîntem prea puțin conștienți de asta. Trecem, trebuie să o recunoaștem, cu oarecare nepăsare pe lîngă marile noastre valori, rănindu-le, poate, sensibilitățile. Și, deodată, dispar! Tîrzii lamentațiile, lacrimile, părul smuls... Încerc
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
scriitor? * Ultimul meu articol din acest Cotidian depășit se intitula Uraganul Băsescu și a apărut pe data de 5 noiembrie 2004, cu trei săptămâni înainte de alegeri. Era, clar, altă proorocire!... Tot așteptând o explicație, sperând că redacția se molipsise de la boieria lui Ion Rațiu, mai aveam gata scris un articol, pe care nu mi l-a mai solicitat nimeni și pe care îl ofer cu plăcere cititorilor fideli ai României literare contemporană (ca purtări) cu I. L. Caragiale. Iată fragmentul final scris
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
și cum arăta în vechime Herăstrăul, Floreasca și Băneasa. "Spre nord, notează Papazoglu, era balta Herăstrăului, în marginea acestei bălți a ridicat Constantin Ipsilanti, pe deal, un chioșc, la 1780, unde venea cu doamna sa; el sta în pavilion cu boierii iar doamna se plimba cu fetele ei de onoare, într-o barcă frumoasă, pe baltă; pe mal le cînta meterhaneaua. Balta Floreasca se numea așa, căci acolo au fost vila și casele familiei Floreștilor, din zestrea bănesei Anica Hereasca și
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
producție. "Iarnă nu merge cu cerșitul pe stradă. La metrou, în RATB mai încerci. De Sărbători e bine că mai mergi cu colinda și faci bani. Atunci mai apuci de mai strângi ceva și o lună după aia se trăiește boierie, e viața. Dar să ști că iarna trece greu. Nu prea ai ce face toată ziua. Aveam un televizor, îl conectăm la panoul ăla de acolo și mai trăgeam niște curent, dar acum ne-au spus că nu mai avem
REPORTAJ: Viaţa în canalele din Bucureşti, la minus 20 de grade () [Corola-journal/Journalistic/23734_a_25059]
-
sfîrșitul lui XVIII și începutul lui XIX pe care Iorga i le opune cusurgiului Fleischhackel von Hakenau, care scria, pe la 1820, că boierii noștri sînt nuli cînd vine vorba să prețuiască slova scrisă. Nu-i chiar așa. Încă de la 1791 boierii munteni sînt amatori de gazeturi, vreo douăzeci de ani mai încolo de tomuri italienești, în preajma răscoalei lui Tudor cer Le Constitutionnel și Le Libéral, Journal de Franfort și pachete cu cărți de la Paris. Cei care comandă sînt fețe bisericești, Neofit
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
Spargerea" obștei moșnenilor din Breaza s-a realizat în timp. Aceasta a intrat în stăpânirea boierilor din Mărginenii Prahovei, care au ocupat treptat, toată întinderea până la hotarul cu Transilvania de o parte și de alta a râului Prahova. Primul dintre boierii amintiți mai sus a fost Udriște. După moartea acestuia moșia a revenit urmașului său, vel vistierul Stoica (mort și el pe la 1465ă. Fiul său vornicul Drăghici a moștenit averea din Breaza până în jurul anului 1498, când izvoarele istorice îl amintesc
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și Tușa erau sus, o ajutau pe viitoarea mireasă să-și Îmbrace rochia cea nouă și să-și potrivească cârlionții. Habar n-aveau ce fac feciorii la bucătărie. Când În sfârșit au sosit boierii așteptați, toată lumea era cuprinsă de emoție. Au fost duși În sala cea mare luminată de lumânări parfumate, așezate În sfeșnice de argint, au vorbit, au râs, au ascultat muzică.Doar că nau mâncat nimic. Boierul făcea semne să fie pusă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cioroiul Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a brigadierului Muscalu... Valorile boieriei, vărul Adrian, știu asta, le-a învățat de la bunicul. Dar scrisul, la peste 70 de ani, de unde l-a învățat? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit să dau cartea la tipar.
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]