149 matches
-
de meșterii Mihail și Stancu Zugravu, pe la 1791, din vechea școală populară a secolului al XVIII-lea. Biserica Galbenă se află în cartierul Arioneștii Noi. Monument de arhitectură (inventariat sub nr. 2409, în Lista... din 1956) înălțat în 1761 de către boiernașul mazil Stan Urlățeanu. Denumirea de Galbenă a dobândit-o de la culoarea în care a fost zugrăvită, cea mai caldă, volubilă, ardentă și care în limbajul heraldic semnifică înțelepciune. Atât din sistemul ei de construcție, cât și din urmele rămase dintr-
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
(sfârșitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea) a fost un boiernaș din Țara Românească, devenit cunoscut ca poet și cronicar. El este autorul cronicii "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790". Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred că volumul e o colecție de tablouri, în vreme ce lectura arată că pe primul plan sunt portretele de vânători, boiernași de țară (acei „odnodvortzî” din narațiunile lui Turgheniev), mici funcționari, intelectuali, țărani săraci, robi (acei „krepostnîie” turghenievieni)”, afirma Alexandru Piru. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
se pare că a fost totuși recensămîntul din 31 iulie 1835, cînd în Alcedar au fost înregistrate 103 familii de răzeși, 192 bărbați și 183 femei, clerul bisericii sf. Arh. Mihail - 26 bărbați și 26 femei, Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
183 femei, clerul bisericii sf. Arh. Mihail - 26 bărbați și 26 femei, Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Istoria literaturii române" a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. 4 februarie 1809- S-a născut la Buzău , fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni - Dolj. 1816 - După moartea timpurie a părinților, este crescut
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
inspirație ale acestei povești. Povestea lui Negruzzi era o traducere liberă a nuvelei „Federigo” (1829) de Prosper Mérimée, ce se ispira la rândul ei din folclorul napoletan, după cum a dovedit mai târziu Eugen Lovinescu. Personajul principal, Toderică, era un tânăr boiernaș, „frumos și bun la inimă, dar desfrânat cât se poate, pentru că-i era dragi cărțile, vinul și femeile”; el este vizitat într-o seară de Dumnezeu și de cei 12 apostoli, pe care-i ospătează. Înainte de plecare, călătorul divin dorește
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
plaiurile moldovenești, menționând într-un stil umoristic de Statu-Palmă-Barbă-Cot, de Academia din Podul-Iloaiei, de ținutul Herței, de molitfe, de Elenci și Catinci etc. Potrivit criticului Eugen Simion, verva scriitorului o anunță pe cea a lui Creangă din „Ivan Turbincă”, iar boiernașul petrecăreț Toderică păcălește moartea la fel cum o va face și Ivan. Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Cantemir a însemnat în primul rând statornicirea unui stat centralizat domnesc, înlăturându-se astfel statul cârmuit de oligarhia marilor familii de boieri. O atenție specială a fost acordată elementului militar, recrutat din păturile mijlocii ale societății. Un număr mare de boiernași și slujitori , care luptaseră până acum ca mercenari în oștile străine, a venit în țară și s-a grupat în jurul domnului. Cu ajutorul lor, Cantemir a organizat, în preajma războiului ruso- turc din anul 1711, șapte sau opt unități militare. În politica
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
către părțile tătătrești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului. A binevoit domnia mea cu a sa binevoință, cu inima curată și luminată și am dăruit acest atotcinstit hrisov boiernașilor domniei mele, Vlad cu nepoții săi, Șișa și Buia și lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care este în județul Motrului
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
s-au botezat". Fiind refugiat în Moldova, a luptat în rândurile oștenilor domnitorului Ștefan cel Mare, care l-ar fi botezat și boierit. Un cărturar important al familiei este Gheorghe Sion (1822-1892), fiul paharnicului Ioniță Sion și al Frosinei Schina , boiernaș pașoptist ( a participat la revoluția pașoptistă din Moldova), membru al Societății Academice Române, autor de poezii, fabule, piese de teatru, amintiri de călătorie (din Basarabia și Bucovina). a scris "Arhondologia Moldovei" între anii 1840-1857 , lucrare ce constituie mai degrabă o
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
se străduia să-și adune oști în tabăra sa de la Roman și a reînnoit tratatul de alianță cu Imperiul Habsburgic. La începutul lunii iunie 1611 a revenit în Țara Românească și a adunat în jurul său și oastea țării, boierii și boiernașii fiind „"însetați de răzbunare în contra lui Gabor" [Gabriel Bathory] "pentru multele răutăți ce făcuse Țării Românești"”, cum scria un cronicar al vremii. În iulie, Radu Șerban, cu toată oastea lui, a trecut Carpații, surprinzându-l pe Gabriel Bathory în tabăra
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Hortensiei Papadat-Bengescu, apărut în 1935, după <b>Drumul ascuns</b><i> </i>(1932) și înainte de <b>Rătăciri</b><i> </i>(1938). În Străina, Nory Baldovin, eroina din romanul Rădăcini (1938), este victima hazardului; convinsă femenistă, se căsătorește însă cu un boiernaș de provincie, Grecu de la Gârlele, de la un joc de cuvinte luat în serios: „a-și uni singurătățile“ cu ocazia unui Crăciun este înțeles ca o cerere în căsătorie. Sfârșitul ei vine brusc, absurd, dar perfect verosimil: se împiedică și se
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
prima ("protipendadă") fiind cea care alcătuia sfatul restrâns al domnitorului ("boieri de sfat" sau "veliți", cf. în Spania așa numiții "grandes"); funcțiile lor efective erau încredințate unor locțiitori de a doua clasă ("vtori") sau de a treia ("treti"). Urmau apoi boiernașii, care ocupau funcții în armată sau în administrație. Regulamentul Organic, inspirat din constituția dată nobilimii ruse de către Petru cel Mare, a asimilat nobilimea cu gradele din armată și le-a conferit automat tuturor funcționarilor statului. Către 1850, existau în Moldova
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
în baza informației preluată din I. Neculce, consideră că domnul „Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeși, din satul Silișteni, în județul Fălciului”. Ștefan S. Gorovei este de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, un strămoș al căreia, Pătru Silișteanu, este menționat încă în documentele de pe timpul lui Ștefan cel Mare. În timpul domniei lui, Moldova a suferit o invazie a tătarilor și polonezilor, dar și biruri grele. Despre el, cronicarul
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
locuitorii să-și mute casele spre est, la adăpostul a două dealuri împădurite, pe locul de astăzi, astfel ca o asemenea nenorocire să nu se mai repete. Numeroase documente din secolele XVI-XVII consemnează prezența mai multor familii de răzeși și boiernași care stăpâneau în devălmășie părți din satul Șerbești. Prin danii și vânzări repetate în pragul secolului al XVIII-lea satul se regăsea aproape în întregime în posesia marelui logofăt Gavril Miclescu, unul din cei mai de seamă dregători ai Moldovei
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
o confirma printr-un hrisov la 26 septembrie 1704. În gura Urlaților, în locul unde Cricovul Sărat scapă din strânsoarea dealurilor, a stat la 1711, în vară, Constantin Vodă Brâncoveanu, cu cea din urmă oștire a Țării Românești, mii de boieri, boiernași, ostași de curte și slujitori țărani. El a așteptat să vadă cum hotărăște norocul războaielor la Prut, ca să știe dacă rămâne cu turcii ori merge să se închine împăratului celui nou al muscalilor . Din această perioadă când Brâncoveanu cu oastea
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
aceasta, este înscrisă pe lista monumentelor istorice și Casa Nicolae Istrati (SV-II-m-B-05634), precum și statuia „Moldova plânge” aflată în curtea bisericii (SV-IV-m-B-05714). În secolul al XIX-lea, moșia Rotopănești a devenit proprietatea boierului Nicolae Istrati. El provenea dintr-o familie de boiernași din Șerbești, azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț, părinții săi fiind paharnicul Gavril Istrati și al contesei poloneze Ecaterina Ilschi. Părinții săi aveau mai mulți copii: Ioan (Iancu) - viitor ban, Mihail (Mihalachi), numit în călugărie Meletie - viitor episcop
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
mulți dintre ei și în activitățile militare, care reveneau în alte țări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele mai multe efective ale pandurilor și a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au mai fost recrutați și mici boiernași, de origine rurală și proaspăt intrați în rândul privilegiaților. Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oștenii „Adunării norodului” au fost panduri, aceștia fiind recrutați nu numai dintre moșneni (țăranii liberi) ci și din rândul clăcașilor. Recrutările s-au făcut
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
se poate întemeia un sat; altele se referă la părți de sat și 9 la o jumătate de sat. Când s-a făcut statistica, B. T. Câmpina nu a precizat ce înseamnă țăran și proprietar mărunt, ce moșie aparținea unui boiernaș și ce moșie unui boier. Cum toți proprietarii de pământ erau boieri, grupul cel mai numeros este acela al moșiilor care cuprind un sat, de la șase sate în sus fiind menționate în documente doar patru moșii. Nu se poate afirma
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai mici de un sat. Pentru această perioadă s-a susținut că domnul a dus o politică de sprijinire a acelor forțe social-economice pe care se bizuia domnia, și, recuperând sate din fostul domeniu domnesc, le-a dăruit acum micilor boiernași și bisericii. Confruntând numărul documentelor care ni s-au păstrat, reiese că domnul a sprijinit în mod egal pe marii proprietari din perioada 1457-1472 cu proprietarii din perioada 1484-1503: avem 9 privilegii în legătură cu două sate în prima perioadă și 10
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unealtă redutabilă de distrugere a vechiului regim cu proprietatea sa uzufructuară (Zeletin, 1991, p. 67). Acest model de factură raționalist-liberală sistematizează fenomenele noi care au marcat opera de modernizare a societății românești: a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor „plămădind, pas cu pas, o nouă bază de forța
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pseudonim, deși s-au făcut încercări repetate de identificare - drept Ștefan/ Fănică/Fănuță Moru (sau Mora) ori Ștefan Ioan Moru sau, mult mai plauzibil, Ștefan Fănuță (însă diminutivul devine patronimic doar pentru urmașii cronicarului). Ștefan provenea dintr-o familie de boiernași fără nume de familie (într-o vreme când această recunoaștere nu era obligatorie), din care nu lipseau clerici și funcționari. Tatăl său, Ioan, „fiul popii”, ajunsese mare staroste de negustori, funcție ce pretindea cunoștințe juridice. De la cincisprezece ani, Z.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]