29 matches
-
Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului.Referindu-se la această nuntire onirică, criticul George Călinescu afirma: ”când Eminescu face versuri, el a și început, figurat vorbind, să doarmă, să pătrundă în acea lume bolborosită a sunetelor auzite dinlăuntru.”( G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, ed. Minerva,București,1986) Astfel, versul are o formă spirituală, în accepția dată de Benedetto Croce care, în studiul Poezia ( editura Univers,București, 1972,p.32), îl numea”acțiunea ascunsă
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lupta_cu_visul_intr_o_cronic_marian_malciu_1379857493.html [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
împăratului așa de orbitoare, vorniceii pierdură curajul, căzură la pământ și nu mai îndrăzniră să ridice privirea. Numai unul, mai curajos, îndrăzni să se ridice. Se apropie de împărat și căzu în genunchi. Începu să spună orația de nuntă, cam bolborosită, din care împăratul nu înțelese mai nimic, în afară de ultimele vorbe spuse mai clar: Și-ți dăruim, luminate Împărate, inimile noastre toate, iar din partea mândrului nostru frățior, prea frumosul Mărțișor, inima lui cea caldă și mare, încărcată cu mult dor, pentru
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
taina este leagăn Noi nu am fost heruvii, heruvimi De taină, Doamne, mă dezleagă Eu pot să scriu în taină, suferind Pot să mă bucur, nimeni nu m-aude In mine toate tainele se aprind Din ele izbucnesc, zălude Cuvintele bolborosite, fără șir Sunt un vulcan în fața ta și tu te miri, taina este leagăn și cămin Dar eu n-am fost nicicând un heruvim Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 103 Voi încerca în vers să te cuprind Cum pictorul penelul
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sunete_boris_mehr_1378044312.html [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam protocolară. De parcă fiică-sa ar fi fost un coleg de serviciu, nu un copil de două luni. James nu se comporta așa cum se comportă oamenii drăguți, normali și calzi în preajma unui copil. Știți ce vreau să spun: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niște rude, prin Târgoviște; or să-l ia și pe Petrișor. Eu am o casă la țară, mă mut într-un an.“ Suna înduioșător. Cu un aruncător de flăcări, aș fi topit toată melasa asta umană, făcând-o să fumege bolborosit. Lângă bloc, mai era și depoul. Exista de mult, îl identificasem în pozele sepia făcute de bunicu’ Vitalian din Messerschmitt, cu tramvaiele de lemn care întorceau în piațetă, sub coroanele castanilor. Numele i se schimbase în funcție de marotele politice ale conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după lamentabila lui izbucnire sentimentală, nu mai putuseră discuta normal. Amândoi erau puțin speriați și foarte doritori să dea îndărăt. El îi spunea întruna: „Îmi pare rău“, iar ea îi răspundea: „E în ordine“. „Apologia“ lui John Robert, „explicațiile“ lui bolborosite se transformaseră într-o lungă trecere în revistă a tuturor întâlnirilor lor și a amintirilor comune, în care se refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor depănări de aduceri aminte, care unui ascultător din afară i-ar fi sunat ca o discuție prietenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul. și sus, în creștet - părul. Cum oare să-ți înalți inima prin păr și prin tavanul gros al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sofisticata aparatură. Un cuplu simpatic, nonconformist, aș zice: Margarete Kreuzer și carsten Geissler. El (originar din fosta Germanie de Est) - înalt, cu plete blonde; ea - scundă, cu păr negru, tuns scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai bârfim puțin, le sugerez - mai în glumă, mai în serios - să mă filmeze și pe mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
artificială, mai degrabă o prezență exotică legată nu foarte convingător de restul acțiunii, Oana Pellea, în rolul țigăncii Marica, aduce o notă amuzantă, cu atît mai mult cu cît vorbește limba barbarilor de dincolo de gard, adică româna, plină de imprecații bolborosite. Cu atît mai "amuzant", cu cît românii au jucat rolul de sperietoare pentru englezi, care, scrupuloși, au așteptat îngrijorați năvălirile barbare aducătoare de molime (SIDA, TBC etc.) chiar din prima zi a integrării României în Uniunea Europeană. Deslușesc aici un rictus
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care face minuni. Victoria Marșului cel Lung e un exemplu foarte bun. Un altul este expansiunea taberei roșii, iar următorul va fi Zi-zhen. Buzele crăpate ale croitoresei se mișcă nervos, ca gura unui pește. Cuvintele îi ies unul după altul, bolborosite. Lumânarea începe să licărească tremurat. Camera e luminată brusc de un cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai un taler, eu am o greutate, zice Mao. E o potrivire. Lan Ping dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lumină mi s-a părut atunci a fi în biserică! Ancuța, obosită, sta cuminte într-o strană. Monahul cel tinerel a îngenunchiat în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi mulțumea în slavonește că, spunea el bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păru la început, cel puțin, misterios. Costache venea, de pildă, cu pungi mari de cuie de felurite mărimi, puțin cam ruginite și le arunca pe dușumea, făcând purcoaie pe categorii. Față de cel care vedea scena, dădea, neîntrebat, o explicație vagă, bolborosită și fără direcțiune precisă: - Omul e bine să cumpere, când găsește, de ocazie! Săstea acolo. Într-altă zi, bătrânul veni cu o căruță întreagă plină cu cercevele, ferești, uși de la vreo casă veche dărâmată. - Papa, se miră Otilia, ce faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe rame groase de lemn. Între cele două șiruri de protestatari se iscau în mod constant ciondăneli. La interval de câteva secunde se putea auzi „Mă fut!”, „Pe mă-ta!”, „Trădătorule!” sau „Gunoiule!”, după care urma un val de obscenități bolborosite. Peste drum reporterii stăteau în expectativă, fumând și jucând rummy pe capotele mașinilor. Buzz Meeks privea de pe aleea de trecere din fața birourilor conducerii de la Variety International Pictures, de la etajul al doilea, având o perspectivă ca dintr-un balcon. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în patru părți: Râul Fără Întoarcere; Maria Cea Fără De Prihană; Respiră; Sex, Minciuni și un Pistol Fumegând. Cu o mișcare scurtă, Jina a închis cartea, a tras adânc aer în piept, numai că aerul inspirat i s-a părut cumva bolborosit, ca și când o mare de lacrimi i s-ar fi acumulat la baza gâtului, un vârtej lichid care, în taină și nu prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și ea cea din urmă. Deodată se sperie! Inima i se opri în gât. De după un stâlp îi ieșise cineva în față. Se uita cu ochii bolborosiți, fără să înțeleagă întîi, fără să vadă. Apoi, se făcu vî-nătă cu gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care cupa a fost reumplută de mai multe ori, ajung până la el. — Gata, Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dihoacă, rapid, cum curge, de exemplu, nisipul, dintr-un sac spart. Au mers acasă la tată: au mâncat; au băut; au dormit. La vreo câteva zile după aia au ieșit prin Lohan. Era o fierbere totală. Ca Într-un clocot bolborosit și neînchipuit de amenințător. Moș Victor s-a retras, cu feciorii, acasă, la cel mai mare. Au acoperit moara cu paie, coceni, fân. Arăta, privită de dincolo de poartă, ca un fel de gireadă, de nutreț, ceva mai mare decât celelalte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam la fel când vorbesc cu mine însumi.) A treia, vocea îmbătrânirii și a vremii, a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o plecăciune stângace și la câteva vorbe de salut bolborosite. I se păru că, În timp ce vorbea, nu scăpa din ochi grupul celui de al Treilea Cer, și că nici acestora, la rândul lor, nu le scăpa nici un gest de al său. Ajunse În locuința de la San Piero după ce străbătuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]