168 matches
-
sifonul alb-spumos al cămășii, cu părul numai bucle și lorgnonul la ochi, junele nostru, aterizat în septembrie 2002 pe Bu-levardul Magheru din Bucu-resti, să zicem, ar privi isteț în jur. Prima senzație ar fi pentru el de coșmar sau de bolgie a infernului. Înainte chiar de a distinge ceva pe trotuarul pe care se află, monsieur X, în etate de 19 ani și două luni, ar percepe difuz o viermuiala decolorata de trupuri prost hrănițe și prost îmbrăcate, ceva între condamnați
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
consternat văzând cum îi întârzie biberonul. Nu ne rămâne decât să-i dăm dreptate ilustrului dizident, cu aplicație la același an 2003, când spune că mai bine nu poate fi. Ce-am mai abroga noi legile existenței, ca să ieșim din bolgia venitului mediu de o sută de dolari pe lună! Când, deocamdată, nu putem modifica nici Constituția. Și cu cât mai drag ne-am fi repezit la urne, spre a da, cu duiumul, votul celor ce ne conduc spre Uniunea Europeană. Și
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
o insulă înconjurată de înjurături precise" ( ibidem), circumscris de "anotimpul peste care plutește suverană scîrba" ( un acoperiș deasupra capului), "biet viețaș strivit de dogma cu cotor auriu/ care ne ține loc de viață" ( ibidem), Nicolae Coande descinde fără complexe în bolgia fiziologiei. Această infrastructură a făpturii apare, firește, dereglată, supusă unui tir polemic, demontată și recompusă conform impulsurilor unui imaginar "rău". Ultim refugiu, singurul suport cert al conștiinței sceptice și nihiliste, structura anatomo-fiziologică e iubită cu o disperare disimulată de ironie
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare devine mic pe lîngă pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau bărbat. În batjocură/ biata Miss țipa în sala de ruletă că sunt
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
ostentația materialistă, de promiscuitatea concretului ce se silea a ocupa tot ecranul: „Utopie! iată, lovită/ îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți, suferiți/ de uitare, retrași în bolgii și zone. V-am văzut rana./ Azi-noapte, zeul mi-a bătut în geam: «Să cinăm/ ceva împreună, să-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de aur, voi vedea lanțurile de fier, după conruperea gândului, uciderea
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc și lucrurile încep să priceapă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
sensibilitate. Pentru Wittgenstein, șirul imaginilor era remediul intuitiv împotriva unei lumi interioare de o intensitate insuportabilă. Vrînd să fugă de propria lui imaginație, filozoful se arunca aproape la propriu într-o baie de imagini externe. Fugea de sine și de bolgia lui interioară, și se scălda în apa lipsită de sens a unor imagini întîmplătoare. Și tocmai de aceea singurul rost al imaginilor era acela de a fi acolo și de a se înșirui în fața lui, Wittgenstein putînd privi orice prostie
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pierre tombale, "generofag" îngăduind doar epigoni? Ar fi chiar păcat...Noroc, pe de altă parte, că Dumitru Chioaru se dezminte, recunoscîndu-i propriei generații știința de-a-și păstra atuurile și între egali/emuli, odată dus avantajul "prospețimii" cu care mai "aerisea" bolgiile de-odinioară. Vingt ans (și mai bine...) aprčs, se aleg vreo patru duzini de "portrete", pe care istoriile literare pot miza, cum poate paria și istoria vieții private, dacă genul o să se mai poarte, din timpul întunecatului deceniu...De fapt
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
distinge pe harta fără reliefuri pronunțate ale acestei existențe fade cel puțin două episoade erotice de certă semnificație, două �iubiri imposibile" rupte parcă dintr-un imaginar populat nu de �suflete tari", nici de �suflete moarte", ci de suflete chinuite în bolgii dantești, �bolgii de caznă" cum le numește Perpessicius.
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
harta fără reliefuri pronunțate ale acestei existențe fade cel puțin două episoade erotice de certă semnificație, două �iubiri imposibile" rupte parcă dintr-un imaginar populat nu de �suflete tari", nici de �suflete moarte", ci de suflete chinuite în bolgii dantești, �bolgii de caznă" cum le numește Perpessicius.
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Căci "astăzi foștii exploatatori ai țării române ponegresc și dușmănesc eliberarea poporului și înălțarea statului crimă și mai oribilă."4 Tuturor celor neinițiați în arcanele universului guvernat de burghezie și moșierime, clasicul li se propune ca un Vergiliu ce cartografiază bolgiile infernului. Uitarea rămâne la fel de culpabilă ca și asocierea cu Dușmanul, cu acel dușman omniprezent pe care actul fundamental de la 1952 ambiționează, rațional, să îl extermine sau să îl neutralizeze, prin acțiunea instituțiilor sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
astăzi "corectitudine politică" se chema în Est, sub comuniști, "principialitate". Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să te scufunde în bolgiile infernului. Era suficient să survină o vagă schimbare a liniei oficiale sau doar bănuiala unei astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să ilustreze azi
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate, cretă, burete, gumă, echer, raportor și compas) erau măturate cu latul palmei și exilate în bolgiile afunde ale servietei, alături de șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea aveau să dispară oricum ca suflate de uragan la intrarea la Facultate. Oricât le-ar fi îngrijit, spălat
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
a purtat disputa universaliilor e îndeajuns să amintim ceea ce spuneam la începutul acestor rînduri: că în filozofie aproape totul se petrece la locul de întîlnire dintre realitatea lumii și cuvintele noastre. Pentru medievali, acest loc de întîlnire semăna cu o bolgie a confuziilor semantice, un fel de creuzet interminabil înlăuntrul căruia lămurirea unui cuvînt dădea naștere unor nelămuriri secundare a căror încercare de clarificare anula semnificația cuvîntului inițial. De pildă, cum se poate răspunde la întrebarea dacă cuvintele cu sens general
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Miheț, conform căreia "fiecare autor tânăr are o revoltă extinsă în scriituri, defulări sincere și nude. Fiecare dintre acești tineri prozatori simte nevoia să reconfigureze tabuuri. Dintre obsesiile constante, sexualitatea (și mitul ei) este, fără îndoială, cea mai exersată în bolgiile textuale"3. Una dintre caracteristicile de bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
in-forma el însuși limbajul, spre a-i impune ordinea luxurianta, spre a-l acorda la un lăuntric melos luxos, pentru a suplini astfel "muțenia dulce a cărnii", pentru a-și transforma fierea în "negre parfumuri", pentru a învinge "sarea de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
decenii ca inginer (în ciuda unor studii ulterioare de Filologie și a unui strălucit doctorat în Matematică), de-abia după 1989 putând să-și urmeze vocația academică. Memoriile Nataliei Manoilescu- Dinu sunt, din acest punct de vedere, (și) o incursiune în bolgiile fostului regim, prin nararea fără patos a catastrofelor care au marcat existența familiei sale. Se poate spune că, de la ingratitudinea monarhică la pușcăria politică, nici o nenorocire nu a ocolit această familie. Și-au pierdut proprietățile, afacerile, și-au văzut reputația
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu lexical al zodiei actriței (racul), dovadă că toată viața i-a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit de idealuri spre a se retrage în bolgii. În cei trei ani de educație sub catapeteasmă catolică, Maria va prinde un smalț minuțios ce-i va defini ființa, și chiar dacă părinții o vor muta din clasa a cincea într-un liceu din București, ea va păstra tiparul limfatic
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
că acuzatul era fiu de moșier - precum, de altfel, și Dinu Noica și Alexandru Paleologu. În Codul penal nu exista crima de a fi fost moșier, totuși, una din direcțiile acuzării a mers pe această pârtie, a răfuielii, în larga bolgie a luptei de clasă. Procesele grupurilor de intelectuali din 1959 încheiau seria nesfârșitului lanț de asemenea înscenări, cu scopul de a nimici elitele tuturor categoriilor sociale românești, pe modelul patentat leninist. Operație care a reușit, în opinia noastră, în proporție
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele ingenuității native, al purității "anilor puțini", ci și acceptat, asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]