25 matches
-
de măiestria cu care le iau fața colegilor de trafic. Taximetristului nemulțumit ar trebui să i se ridice o statuie în fiecare oraș al țării pentru că întruchipează perfect două dintre cele mai populare modalități de pierdere a timpului la români: bombănitul și plânsul de milă. Iar dacă nu sunt bani de statui, măcar niște arteziene. Până când să n-avem și noi un Manneken Pis al nostru? Mai ales că românii nu se plâng de ieri, de azi. Bocitul e o institutie
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
te ajute să schimbi ceva în favoarea ta. De aceea, când nu poți schimba mare lucru, mânia e o pierdere inutilă de energie. În cultura noastră proliferează, însă, aceasta struțo-cămilă: mânia plângăcioasa. O întâlnim la tot pasul în forma ei benigna, bombănitul, și îi simțim efectele la nivel național, unde avem de-a face cu o metastaza a plânsului de milă. Tristețe nu e, pentru că nu are un sfârșit. Mânie nu e, pentru că nu schimbă nimic. Este doar un fel de a
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
taximetriști au fumat cu geamul închis, unul a mâncat șaworma, iar cel mai pitoresc dintre toți și-a tăiat meticulos unghiile la fiecare semafor. În vremea asta, s-au lamentat copios în legătură cu defectele românilor. Asta mi-a întărit convingerea că bombănitul și plânsul de milă sunt mai mult decât o pierdere de vreme: ele funcționează pervers că o apologie a stării de fapt și că un îndemn la complicitate. “Asta e, n-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
inediti e rari di Giuseppe Bonaviri, poezii, povestiri dar și un roman La ragazza di Casalmonferrato. Cortegiu Stelele, tot atâtea lumânări ce însoțesc pământul, negru, de-a lungul călătoriei sale de moarte în nemărginit. (ianuarie 1944) Cântecul oamenilor Ca mohorâtul bombănit al râului din gâtlejul nostru ars se înalță cântecul. Născuți în vântul uriaș ce frânge arborii și dislocă pietrele, în calul căzut și mort printre spini, în șuieratul șarpelui pe o stâncă, pace cerem pentru uscatele noastre mâini semnate de
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
dar un prieten nu”, „N-ar trebui”, „M-am regăsit”, „Luna, la Mamaia”...” Chiar și numai titlurile acestea au rostiri mai aproape de inimă decât multe din cântecele de azi, din capăt în capăt cu text gol și melodie țipată ori bombănită. N-ar trebui să fie lung drumul de la schelele de scenă amplasată în piețe cu acarteuri, zarzavaturi și mititei, până la cel mai apropiat spital pentru controlat urechile și echilibrul bieților oameni de care unii ziși artiști n-au nicio jenă
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423632073.html [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]
-
soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean Și semăn doar cu cerul când este azurit. Sub el mă-ntind la soare, albastrul meu tavan... Dorm anii mei în valuri cu tenebru bombănit. Sub brațul meu aud cum unda povestește Și-aminte îmi aduc, demult eram iubire... Iar azi singurătatea mă ademenește, Sub cerul meu profund să am acoperire. Eu n-am uitat copacii din frunze cum șoptesc Și nici trandafiriul unui amurg
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/New_york_sub_zapezi_intarziate_.html [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
de melodie ce nu sfidează liniștea și armonia e preponderent a trecutului, nu cea proaspătă și scandalizantă adesea, rar apare câte un nou cântec, în niciun caz mirabil, cel mult nenul! În loc de melos, prea invaziv e cântecul vorbit, țipat sau bombănit, iar laconismul mesajului dă libertate textului gol, pe când în loc de voce, multe dintre cântărețe prezintă publicului corpuri poleite, îmbrăcate pe porțiuni, iar mulți cântăreți par prestatori de muncă în folosul comunității. Cândva, toate cântecele erau cântece, iar toți artiștii erau artiști
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422683273.html [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
în timp ce ei i se părea de neconceput că el își cumpără câte o pereche de pantaloni la doi ani, si p-aia tot la insistențele ei. Nu știu cât de credibilă pare povestea asta acum, dar atunci asta era conflictul, iar de la bombănitul lui tata și uitătura entuziasta a maică-mii până la niște certuri monstru nu era decât un pas. Toată treaba asta n-avea cum să dureze prea mult timp. Până am ajuns să fac zece ani, ai mei deja divorțaseră, făcuseră
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile lui Ioțu erau niște figuri de stil. De altfel, situația în parc - așa cum zic și polițiștii când habar n-au care-i situația - era sub control: șahiștii cu jocul și cu pensiile lor, maidanezii cu alergatul de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe doi dolari În trenul de-ntoarcere de la curse: „Trebuia să țin ăia o sută de acri În palierul inferior; trebuia să iau concesiunile alea petroliere; trebuia să pun bumbac În loc de roșii”. Un vaiet nazal se Înalță din Vale, un bombănit vast de disperare și regrete banale. CÎnd am ajuns În Vale, eram Încă În pasa proastă de după cură. Nu aveam nici poftă de mîncare, nici energie. Tot ce voiam era să dorm și dormeam Între doișpe și paișpe ore pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fi amintit mustrarea evanghelică: «La ce i-ar folosi cuiva să câștige lumea întreagă, dacă mai apoi și-ar pierde sufletul?». Stăpânul magazinului, puțin surprins și oarecum deranjat e acea dojană inocentă și usturătoare, își ridică umerii și pufăi un bombănit: «Termin-o cu predica și caută să fii mai zvelt în munca ta». Apoi, într-o zi, dintr-un motiv neîntemeiat l-a dat afară, înlocuindu-l cu un alt băiat. Moartea tatălui Luigi La începutul anului 1885, tatăl Luigi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
longobarzi și, ultimul la rând, veneam eu, bucuros de vecinătatea tinerelor femei înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a renunțat la orice ceremonial obișnuit în asemenea ocazii. S-a repezit asupra unchilor, îmbrățișându-i și stârnind bombănitul reprobator al lui Faroald și afectuosul reproș al Hermelindei: - Bunele tale purtări lasă de dorit, ca și la taică-tău. Trecând la Rotari, l-a luat de umeri, l-a privit în ochi și i-a spus: - Vere, ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scuzat că nu putea să ne găzduiască din pricina iscoadelor și ne-a recomandat un han curat unde să tragem, dându-ne întâlnire la târgul cel mare pentru a doua zi, lângă prăvălia aurarului, al cărui nume a stârnit un nou bombănit din partea lui Gundo: Iov. Ne-a rugat, în caz că ne-ar fi întrebat cineva, să spunem că era mijlocitorul nostru pe lângă aurar pentru un giuvaier care urma să fie donat unei biserici. Noaptea nu ne-a priit deloc. Ne dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
social am început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu încetam cu bombănitul pentru că păsările de noapte își tot aduceau la ele în cameră cete întregi de marinari de apă dulce. Astăzi îmi dau seama că alura mea de vagabond nu se datora nici sărăciei și nici faptului că eram poet, ci fiindcă
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Revoltat, jignit.) - Mai ai mulți? Ana: - Da... geografia?!... Rareș: - Gata!... Ajunge!... Ai spus că vrei un ceai. Ana: (Plânge.) - De ce țipi la mine?... Poate mă iei și la pumni. Rareș: - Mamă! cum poți spune asta?!... Extraordinar!... Merge în bucătărie. Zgomote, bombănit, strănuturi.) Ana: De mușețel!... Nu ca soră -ta... Laxativ. De... era să mă curăț. (Pauză.) Ce faci acolo?... Plângi?... Sau râzi?... Rareș: - Ceai. Ana: (Tare.) - Cum e afară?... Plouă? Rareș: (Din bucătărie.) - Nu. E soare. (Pauză.) Ana: - Vine ceaiu’ ăla
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Simona Vasilache Sînt cărți a căror eșuare - nu găsesc, acum, un cuvînt mai moale... - în anticariat mă indignează. Felul bibliotecilor de-a se desprinde de ele, bucoavne tinere, ca de bătrîni nedoriți, merită, zic, măcar bombănit. Pe urmă-mi iau vorba înapoi, gîndindu-mă că e ceva vreme în aproape douăzeci de ani și că literatura care ieșea la aer în '90 s-a făcut, deja, istorie. Într-adevăr (și mă apucă altă tristețe...), să fi ajuns
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
se simțea prea în largul lui. Invitația rabinului primi drept răspuns doar mormăitul bătrînului Blotnik cel firav. - Chiar nimic-nimic nu vreți să discutăm ? întrebă iar rabinul Binder, consultîndu-și ceasul. Nici o întrebare, nici un comentariu ? Din rîndul al treilea se auzi un bombănit mărunt. Rabinul îi ceru lui Ozzie să se ridice în picioare și să bucure și restul clasei cu ideile sale. Ozzie se ridică. - Am uitat, spuse el și se așeză la loc. Rabinul Binder mai avansă un rînd în direcția
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a mesei. Reacția ei îl indispuse pe comandantul secund. ― Regret că sinteticii îți inspiră o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost mai are să bombănești ca prostu, ori te-aud câțiva și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care turcu, leșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului strâmb, pielea rozulie, atât de nefirească pe fundalul peisajului verde-Închis, dar mai cu seamă bombănitul lui, niște vorbe nedeslușite Într-o limbă nedeslușită, rostite cu jumătate de gură fără măcar să-și dea seama ce face. Iar vorbeam de unul singur? Întreba el după ce hârâia ca să-și dreagă vocea, dacă nu cumva se făcea că râde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se făcea că râde când băga de seamă că Adam Îl privește. Nu-i decât o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune, pentru că Adam nu-i lua În seamă bombănitul, dar de Îndată ce o lua de la capăt cu acele imposibile șoapte nearticulate, simțea o Înțepătură curioasă, o durere care sporea grabnic, o sen zație de arsură care devenea tot mai fierbinte, Îi umplea capul și-i strângea stăruitor ochii În căușul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe datorie? Putem să rezervăm o masă? 22.05.2011 În care se demonstrează că nu trebuie să fii analist pentru a trage concluzii serioase Deci, am avut din nou dreptate, tovarăși, să nu mai aud discuții discutate și bombăneli bombănite! Luați bere, dați cu vin, sugeți vișinata din damigene, chiar și o țuică merge, pune stomacul În mișcare, Înainte de masă, dar uischeanul nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu-i fruntea, apoi sprâncenele, rostindu-i numele, cu buzele lipite de urechea ei. De cum scoase un bombănit, i-au șoptit: — Trebuie să te trezești, e nevoie să urcăm pe punte. — Nu În seara asta, e prea frig. — Nu-i vorba de plimbare, sunt ordinele căpitanului. Ultimul cuvânt avu un efect magic; sări din pat, strigând: — Khodaya! Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-și obișnui stomacul cu arsurile iadului. Întors spre văpaia din vatră, îi spuse nevestei: N-o să se simtă rău, o să facă față, n-o să se simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze lângă el. E mai bine ca măcar unul să scape de osânda trimisă de Dumnezeu în ținutul ăsta de obidiți. Nu vezi? Ruperi de nori, și apoi secete, păduri ce iau foc, recolte distruse, oameni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să termine De investigatione rerum și De sensu rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]