43 matches
-
s-a încălzit, în consecință zăpezile începuseră să se topească transformând lunca într-o mlaștină vâscoasa în care se putea împotmoli și un șoarece. Conform cronicarului turc Kemal Pasă- Zade, Ștefan a oprit înaintarea turcă trăgând în aceștia cu tunuri, bombarde și săgeți. Prinși în valea înconjurată de păduri, otomanii nu se pot replia să înconjoare pozițiile moldovenești din cauza copacilor și a terenului mlăștinos. Lupta se transformă într-un conflict de uzură, din care moldovenii ies avantajați datorită pozițiilor mai bune
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) by http://uzp.org.ro/sa-nu-ne-uitam-istoria-540-de-ani-de-la-podul-inalt-10-01-1475/ [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
lui Richard Holbrook ca trimis special unic pentru regiunea Pakistan-Afganistan” este complet nepotrivită într-un raport de acest gen și nu reprezintă nimic mai mult decât o manifestare de servilism în cadrul unui grup restrâns de politicieni care au luat decizia de a bombarda Iugoslavia acum 10 ani. De asemenea, lipsește cu desăvârșire un punct de vedere clar referitor la planul de a construi, în Europa Centrală, componente pentru sistemul național de apărare anti-rachetă al SUA, care, apropo, a devenit mărul discordiei în relațiile internaționale
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Galata și a intrat cu forța în portul Constantinopolului. A urmat asediul. Trei corpuri de oaste, conduse de Bonifaciu de Montferat, Mathieu de Montmorency și Balduin de Flandra, au atacat dinspre uscat, în timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ghioage, măciuci, buzdugane) și arme de aruncare la distanță (arcuri și arbalete). Armele de foc erau portative, de calibru mai mic și cu țeavă lungă (sânețe, archehuze) și grele, de calibru mare, cu țeava scurtă, duse pe care sau tractate (bombarde și tunuri). Referitor la numărul armelor de foc s-au păstrat doar o serie de mențiuni vagi: «in buona copia bombarde» (în 1475), «quantita d'artegliaria», «foarte multe tunuri mai mici și mai mari», «il y avoit de bonnes batteris
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și cu țeavă lungă (sânețe, archehuze) și grele, de calibru mare, cu țeava scurtă, duse pe care sau tractate (bombarde și tunuri). Referitor la numărul armelor de foc s-au păstrat doar o serie de mențiuni vagi: «in buona copia bombarde» (în 1475), «quantita d'artegliaria», «foarte multe tunuri mai mici și mai mari», «il y avoit de bonnes batteris». Singura cifră exactă, se referă la bătălia de la Podul Înalt, unde sunt menționate 20 tunuri și de a se trage șapte
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi"". Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea unui zid flancat de patru bastioane semicirculare pe latura de nord a fortului mușatin. Acest zid a încadrat o curte exterioară. Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății și amplasarea de bombarde în apropiere, Ștefan cel Mare a tăiat legătura dinspre coama dealului, de la nord, printr-un șanț de apărare. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
înălțimea zidurilor era de 15 m. Zidurile măsurau la bază peste 4 m în grosime, care se reducea apoi până la doi metri. Potrivit inventarului armamentului orășenesc din anul 1562, în Bastionul Curelarilor existau la acea dată 31 de puști grele (bombarde), 5 puști de mână, un tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul
Bastionul Curelarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303960_a_305289]
-
probabil din lemn acoperit cu piele. Armele erau procurate în principal de la sașii din Ardeal, dar erau lucrate și în Țara Românească din materie primă adusă tot de peste munți. Armele de foc erau puține, constând probabil din câteva tunuri și bombarde. Praful de pușcă se fabrica folosind salitră importată din Transilvania. Apărarea era asigurată printr-un sistem de cetăți care aparțineau domniei. Înspre Moldova exista cetatea Crăciuna, înspre Ardeal cetatea Dâmboviței și cea de la Căpățâneni, iar pe Dunăre Licostomo, Dârstor, Giurgiu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicație pașnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica: «"Sfatul meu este ca lumea să trăiască în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăștie moarte si praful de pușcă să nu mai ia foc; astfel își păstrează Prințul banii și Armurierul viața ; acesta este sfatul pe care vi-l dă Conrad Haas"». Patru secole mai târziu, principiul rachetei în trepte
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
diferite de oboiuri. Cele mai cunoscute în Europa sunt: În Europa, dar și pe alte continente, figurează varietăți mai mult sau mai putin asemănătoare cu oboiul, ce păstrează elementul esențial de construcție amintit. Mai cunoscute sunt instrumentele populare: mussette și bombardă (franțuzești, al doilea fiind specific pentru regiunea Bretania), piffaro și ciaramella (din Italia). Oboi d'amore sună cu o terță mică mai jos decât oboiul. Cornul englez este acordat în Fă și sună cu o cvinta mai jos. Predecesorul cornului
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
a aplica pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică. Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții - astăzi mare parte în pământ - a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu
Poarta Ecaterinei din Brașov () [Corola-website/Science/303963_a_305292]
-
și este degeaba, am senzația că vorbesc degeaba. Și acuma mă întâlnesc și spui același discurs. Bogdan Chirieac: Nu, nu vorbești degeaba. Eu am avut o imagine care mi-a displăcut mult. Mi-a displăcut atunci când în 1999 aviația NATO bombarda Iugoslavia lui Miloševiæ, Miloševiæ un dictator... Andrei Gheorghe: Era cât pe ce să te corectez, să încep Serbia, dar după aceea mi-am dat seama, stop, corect. Bogdan Chirieac: Iugoslavia lui Miloševiæ, în noaptea de Paște. Am avut aceeași senzație
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
întâi, că nu s-ar fi încheiat lupta pentru stăpânirea târgului în noaptea de 14/15 decembrie. Apoi, indiferent de câte pierderi i-ar fi provocat inamicului, acesta ar fi avut la dispoziție cel puțin 20.000 de oameni, plus bombardele cu care putea dărâma târgul. Baia ar fi fost o capcană pentru Ștefan și oastea sa, iar domnul era prea bun militar ca să comită o asemenea eroare. Bonfinius laudă vitejia arătată de rege și nu există nici o îndoială că Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova:,,Și din nou ne-a venit vestea temeinică că turcii vin spre noi, împotriva noastră și împotriva țării noastre, și pe apă și pe uscat. Și așa se zice, că o puternică armată, întărită cu foarte multe și mari bombarde, le merge înainte, ca să cucerească Cetatea Albă și Chilia, și că sunt chiar pe drum, aproape. Împăratul are să vie însuși pe uscat împotriva noastră, ca să cucerească în persoană țara noastră, cu toată puterea lui și cu toată oastea lui, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
6 august 1475), o flotă turcească încearcă să cucerească Cetatea Albă. Soldații de la Dunăre primeau poruncă să încerce un atac prin surprindere asupra Chiliei. Cetatea Albă rezistă, apărătorii cetății fac o ieșire în timpul nopții și aruncă în apă cele patru bombarde cu care turcii băteau zidurile cetății. Cei 15-20.000 de turci care au atacat Chilia, au fost bătuți și alungați de moldoveni. Nu poate fi vorba de minarea zidurilor Chiliei de moldoveni, așa cum se arată într-o sursă venețiană. Cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru intimidarea adversarului, metodă folosită în mod constant. Aceste estimări au fost corectate și chiar Bembo scria că flota turcă avea, atunci când a părăsit Constantinopolul, 100 de vase, poate chiar mai multe. Ceea ce l-a impresionat pe bail erau tunurile (bombardele), numeroase și foarte mari. Sultanul a făgăduit negustorilor străini, care vor transporta provizii și alte lucruri pentru armata otomană, că vor fi scutiți de taxe, când vor face comerț în Marea Neagră. Ceea ce dovedește grija lui Baiazid de a pregăti cât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre Moldova și Muntenia, a fost fixată la 29 septembrie 1502, de ziua Sfântului Mihail. Logofătul Tăutu va povesti, în 1503, că domnul a mers la locul de întâlnire împreună cu fiul său, cu toată curtea, cu oaste și cu multe bombarde, făcând multă și mare cheltuială. La termenul fixat au venit și ungurii, dar nu și „domnii poloni”, deși se aflau la ei acasă. Regele Alexandru pornise în Lituania, din cauza războiului cu Moscova, delegându-l pe cardinalul Frederic, fratele său, ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a călca Nistru! se grozăvește Radu Gangur. Am hotărât fortificarea Cetății Suceava cu noi bastioane, contraforturi și-un zid de incintă dublu. Până nu se strică vremea. Mâine chiar, cu toții ieșim la cărat piatră, la săpat, la zidit! Cu toții! Cu bombardele lui Orban au străpuns zidurile Constantinopolului; când se slobozeau odată, crăpa și catapeteasma Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură amintindu-și. Zidurile Sucevei nu vor crăpa! declară cu credință nestrămutată Șendrea. Câtă vreme rezistă Cetatea Sucevei, va dăinui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci bombarde... Și pentru iarba de pușcă, genovezilor... Și pentru brăzdarele cele de fier... Parcă Măria ta nu știe... Da! Fără "pâinea noastră cea de toate zilele", suntem înfrânți înainte de a scoate spada... Să ai! Dacă n-am, o ține vistiernicul. Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păstrează tot timpul în sufletele lor flacăra unui pur patriotism". Tot legat de concepția sa despre datoria luptătorului, iată un scurt dialog povestit chiar de el. Misiunile pe care le executa prezentau un risc uriaș, fiindcă de fiecare dată, după ce bombarda, Heinkel-ul său 111 se întorcea pe deasupra obiectivului pentru a face fotografii (misiune atipică pentru un bombardier, dar pe care Profir și observatorul său, nu mai puțin excepționalul ofițer Eugen Teodoru, și-o asumaseră). Acest fapt crea panică în rândul echipajului
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]