35 matches
-
eficiență și profesionalism lucrurile pe făgașul care trebuie. Ei, îi vor găsi fenomenului o mulțime de explicații plauzibile și biologico-hormonale de toată logica... De subliniat că se pot întâmpla și anomalii ca de exemplu: în primăvară, o vietate oarecare să boncăluiască una, iar în toamnă alta... ...Cât de cât în ordinea de idei de mai sus, mă pomenesc într-una din seri, în vremea jurnalelor tv, că prietenul Khara Lampy 1) îmi zice: -Cumetre, să vezi ce studiu de caz am
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase, iar vinul începe singur să boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei, dar tu vii seară de seară în ospeția gîndului, Rabbi, și mă ademenești în mirul iertării cu care glăsuiește sîngele hipermnezic vărsat la nașterea utopiei deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri au trebuit
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi primul meu amin *** Referință Bibliografică: doina primului Amin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380190_a_381519]
-
atîtea optici asupra lumii sînt. Fiecare optică depinde numai de gradul de forță cu care realitatea în cauză acționează asupra mediului. Într-un fel arată lumea din perspectiva pietrei și în altfel arată ea prin prisma ochilor unui cerb care boncăluiește în căutarea perechii. Într-un chip arată universul văzut cu pupila unui pictor și în alt chip dacă e judecat de interesele unui politician. Fiecare din aceste raportări sunt implicit interpretări. A interpreta nu înseamnă decît în ultimă instanță a
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
Flacăra Roșie“ și-un radio, încât ne-am dorit cu toții, o vreme, să luăm un pumn în gură de la dl Guță. C37 n-a fost însă un bloc obișnuit. De la bun început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e gata să seaș eze la casa lui, să pună punct rătăcirilor senzualiste. Se descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism temperat. Salvarea ei vine tocmai din contrastul stilistic. Dacă n-ar fi sunat a boncăluit, dacă n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi fost, intelectual, îngălată, iar literar, nulă. Apropo de asta, unii comentatori mai subiectivi ai romanului au incriminat abuzul de cuvinte sau sintagme ireverențioase. Se poate discuta, desigur, dacă nivelul
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
manevră (sau cel puțin te alegeai cu impresia că așa e, chiar mai subtil), iar hazardul venea sub formă de briză: le întorcea capul într-o parte, așa că vedeau pe cineva, se îndrăgosteau, înșelau, aveau remușcări etc. Odată ce hazardul vine boncăluind și îți dă cu pumnul în masă ca să fie sigur că ești conștient de prezența lui, farmecul se pierde, iar personajele se transformă în actanți cuminți. Acest efect se simte cel mai bine în ceea ce o privește pe Chloe, fata
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRINTRE GÂNDURILE POETULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului boncăluiesc cerbii prin gândurile poetului el lasă arma albă jos ridică tâmpla în pumnul obosit privește soarele salutându-i viața și moartea deopotrivă sămânța crește neîngrădită sub căciula de pământ până când timidă nou născuta rostește prima culoare cerului soarele îi sărută
PRINTRE GÂNDURILE POETULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385155_a_386484]
-
nebunie frumoasă în care mă înscriu lăsând în pridvor orgoliul nemăsurat al propriei ființe însetată de zbor de aer în plină culoare a visului nevisat atins într-o clipă de neatenție cu firul de iarbă din copita cerbului care tocmai boncăluiește printre stejarii miracolului de a fi Anne Marie Bejliu, 11 iunie 2016 Referință Bibliografică: să trăiești ca un corb / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
că sunt hoții, coborî la cămară abia spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parfumul orbirii? Când tot ce înseamnă politic va privi în ochii tăi cu Pupila mărită de cultură, abia atunci vom simți cum se stinge vidul mizeriei din noi. Aș vrea să am copite de bou și grai de măgar, să boncăluiesc în idei filosofice și să rag în vers de poet: Retorica culturii Aș putea lumii să-i spun decât s-alerge Pe lângă boi, și s-asculte cum Vorbește măgarul, mai bine să se-ntoarcă la ale ei rădăcini, înapoi pe
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe ... Citește mai mult CALULstatuie a zvâcnetuluicalul reazemă bolta în năriși copita stemă a libertății luisudează nervos cerul de
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soareleîn anafoarele ochilor minciunile lor vestimentarefac flăcăii să calce în străchinicând vântul mai scapădin câte-o crâșmăce închide peste programcireșii își mușcă buzele de ciudăsângerând în palmele copiilorfluieră craterele noaptea pe lunăiar în crânguri boncăluiesc cerbicu coarne de mătasea venit vara în câmpiemușcată în cer parcăde un câine turbatcăci aleargă desculță pe ... XII. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013. FOCUL de
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe miriște și o înjură bărbații de grijanie furioși că femeile întârzie pe la porți se simte peste tot miros
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
Pena Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului E primăvară Doamnă, și e zi cu soare, în vii pe dealuri,a dat colțul ierbii; se primenește zarea, pomii au dat în floare prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii. E primăvară Doamnă, și cerul e senin, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; jos pe baltă, același susur cristalin și-adastă vânătorii să împuște vânt E primăvară Doamnă , și inima vibrează, timpu-i înspumare, clipa nepieritoare cel care adesea sunt
E PRIMĂVARĂ... de GEORGE PENA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354755_a_356084]
-
de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers tot înainte până a ieșit din sat. A tras
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
până strânge capital pentru una la mâna doua, care să țină și aia patru-cinci ani și pe urmă...Aici, plafonul de vise capitaliste devenea opac, precum un acoperiș betonat. Până una-alta, trebuia cumpărată o planetară pe stânga, că asta boncăluia nervoasă la viraje. Azi dimineață, la plecarea-n cursă, mamy i-a șuierat printre dinți: auzi Trache, azi nu mănânci nimic! Doar un covrig și apă. Atât, că n-ai să mori! Nu te întâlnești în fiecare zi cu pleașca
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi ultimul amin *** Ciclul "Doine" Referință Bibliografică: doina primului Amin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
copac. Vezi stânca ? Trebuie să ajungi la stâncă. Treci de stâncă. Vezi bolovanul ?” Jina s-a ridicat în picioare, a văzut copacul, a trecut de copac, a văzut stânca. A auzit vântul șuierând printre cioturile de pădure și un elan boncăluind. A ciulit urechile fiindcă a auzit și-un avion. Și-a dat seama că atunci când avionul va trece pe deasupra ei, ea va trebui să fi ieșit din pădure. Așa că a grăbit pasul. La marginea pădurii, o morenă se prăvălea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o fațadă înșelătoare unde nu găsești decât minciună: “Toate merg pe dos (...), virtutea este prigonită, viciul, ridicat în slăvi, adevărul mut, minciuna cu trei limbi (...). Animalele se poartă ca oamenii, iar oamenii ca animalele, tinerii plâng iar babele râd; leii boncăluiesc, iar cerbii vânează”. De cele mai multe ori, nebunia Renașterii stârnește râsul și, pentru obținerea acestui efect, artiștii și scriitorii acumulează detalii insolite. Scopul acestui demers este învățătura și condamnarea nebuniei. Un exemplu în acest sens îl constituie stampele de la sfârșitul secolului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Târgul Boilor” sau „Bivolăria” și de „Sărăria cea Veche”. Și dacă tot ai adus vorba de acel loc, hai să mergem până acolo. Ne urnim din loc și, după câțiva pași, ulița începe să urce domol. Se aude muget și boncăluit de taur. Uite că am și ajuns în Târgul Boilor. Și pe aici ai să găsești dughene și mai cu seamă crâșme. Păi unde să bea aldămașul cei care au încheiat o vânzare a unei perechi de boi sau a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă, cum ai pus botul!... Nu, bă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la un loc cu ceilalți. Apoi, ca din senin, apăru o sticlă nouă, care închise cercul. Băură pe îndelete, Pârnaie primi sticla chiar din mâna lui Calu și părea că se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii din roman depășește realitatea și se situează la marginea unui apocaliptic disciplinat: pământul plouă, pornind spre cer
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]